1 Iată binecuvântarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvântat pe copiii lui Israel, înainte de moartea lui.

Binecuvântarea. Compară cu Geneza 49,1. Înainte de moartea lui. Vezi Deutronom 32,49; compară cu Isaac (Geneza 27,7), Iacov (Geneza 50,16), David (1 Cronici 22,5).

2 El a zis: „Domnul a venit din Sinai şi a răsărit peste ei din Seir, a strălucit din muntele Paran şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi, având în dreapta Lui focul Legii.

Din Sinai. Gloria divină manifestată cu ocazia promulgării Legii (Exod 19,20) este zugrăvită aici ca fiind reflectată în mod strălucitor din vârfurile şi versanţii munţilor învecinaţi.

Zecilor de mii de sfinţi. Literal, de miliarde de sfinţi adică, din locul şederii Sale din ceruri cu nenumăratele fiinţe sfinte, unde El şede încoronat cu slavă (vezi 1 Regi 22,19; Iov. 1,6; Psalmi 89,7; Daniel 7,10). Prepoziţia cu (în engleză) nu este o redare exactă a textului ebraic. Tabloul este acela al regiunilor cereşti, unde fiinţele cereşti aşteaptă să facă plăcerea lui Dumnezeu (vezi Geneza 28,12; 32,2.3; Psalmi 103,21).

Focul legii. Compară cu Exod 19,16.18. Poate că o traducere mai clară ar fi, la dreapta Lui era un foc arzător pentru ei; sugerând prezenţa fiinţelor cereşti /vezi Galateni 3,19).

3 Da, El iubeşte popoarele; toţi sfinţii sunt în mâna Ta. Ei au stat la picioarele Tale, au primit cuvintele Tale.

Iubeşte popoarele. Popoarele erau copiii Lui (vezi Exod 4,22; 19,4). Toţi sfinţii. Adică, poporul lui Israel, neamul cel sfânt (Exod 19,6; Deutronom 7,6; 14,2.21; 26,19). Au stătut la picioare. În poziţie de expectativă, aşteptând proclamarea voii lui Dumnezeu. Au primit cuvintele tale. Referirea de aici ar fi pentru toate cele ce Dumnezeu le-a descoperit prin Moise.

4 Moise ne-a dat Legea, moştenirea adunării lui Iacov.

Ne-a dat Legea. Folosind pronumele ne, Moise se identifică pe sine cu poporul.

5 El era împărat în Israel, când se adunau căpeteniile poporului şi seminţiile lui Israel.

Împărat în Israel. Prin autoritatea şi sub braţul lui Dumnezeu. În timpul vieţii sale, Moise a fost profet, preot, rege, judecător şi legiuitor pentru Israel. Desigur că în sensul cel strict, numai Iehova a fost regele lor (vezi Exod 15,18; Psalmi 47,6.7). Yeşurum este un nume poetic pentru Israel.

6 Trăiască Ruben şi să nu moară, şi bărbaţii lui să fie mulţi la număr!”

Ruben. O referire subînţeleasă la păcatului cu Bilha (Geneza 35,22). Ruben era întâiul născut (Geneza 49,3), dar n-a atins niciodată o mare importanţă naţională. Mai degrabă seminţia aceasta s-a micşorat mereu ca număr. Iacov a declarat profetic că ea nu va excela, Moise asigură aici pe Rubeniţi că nu vor dispare cu totul din Israel.

7 Iată ce a zis despre Iuda: „Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda şi adu-l la poporul lui. Puternice să-i fie mâinile, şi să-i fii în ajutor împotriva vrăjmaşilor lui!”

Iuda. Poate că înţelesul numelui este lăudat sau obiect de laudă. El era fiul lui Iacov cu Lea. Înţelesul numelui lui se întemeiază pe cuvintele mamei lui la naşterea lui (vezi Geneza 29,35). Tatăl său i-a prezis că fraţii lui îl vor lăuda (vezi Geneza 49,8). Despre seminţia lui Iuda vezi Iosua 14,6; 1 Regi 12,20; 2 Regi 17,18; Psalmi 78,68.

8 Despre Levi a zis: „Tumim şi Urim au fost încredinţaţi bărbatului sfânt, pe care L-ai ispitit la Masa şi cu care Te-ai certat la apele Meriba.”

Levi. După Iosif, această seminţie este amintită cel mai des în cărţile lui Moise. În binecuvântarea lui Iacov, Simeon şi Levi sunt uniţi. Aici, Moise nu aminteşte pe Simeon, având în vedere că Iacov a prezis că el avea să fie împrăştiat printre fraţii lui (vezi Geneza 49,7).

Tumim. Seminţia lui Levi avea să păstreze înalta cinste a conducerii spirituale.

9 Levi a zis despre tatăl său şi despre mama sa: „Nu i-am văzut!” Şi despre fraţii lui: „Nu vă cunosc!” Iar de copii n-a vrut să mai ştie. Căci ei păzesc Cuvântul Tău şi ţin legământul Tău;

Verset ce nu a fost comentat.

10 ei învaţă pe Iacov poruncile Tale, şi pe Israel Legea Ta; ei pun tămâie sub nările Tale şi ardere de tot pe altarul Tău.

Tămâie. A jertfi tămâie era privilegiul special al preoţilor (Numeri 16,6-10.40; 1 Samuel 2,28).

11 „Binecuvântă tăria lui, Doamne! Primeşte lucrarea mâinilor lui! Frânge şalele potrivnicilor lui, şi vrăjmaşii lui să nu se mai scoale!”

Tăria. Acelaşi cuvânt ebraic este tradus bogăţie (engleză) în cap. 8,17.18.

Primeşte. Recunoaşte şi apreciază lucrarea lui.

Frânge. Leviţii erau investiţi cu îndatoriri atât civile cât şi religioase (vezi cap.17,8-12). A te ridica împotriva lor însemna să devii un vrăjmaş al statului.

12 Despre Beniamin a zis: „El este preaiubitul Domnului, el va locui la adăpost lângă Dânsul. Domnul îl va ocroti întotdeauna şi se va odihni între umerii Lui.”

Beniamin. Copilul bătrâneţilor tatălui său, pe care el îl iubea.

Odihni între umerii Lui. Adică, a fi purtat pe spatele Lui, sau ocrotit. Dumnezeu ava să-l ocrotească pe Beniamin. Unii comentatori aplică aceste cuvinte la limitele teritoriului lui Beniamin (vezi Iosua 15,8; 18,13) şi vorbesc despre Ierusalim ca fiind în teritoriul lui.

13 Despre Iosif a zis: „Ţara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvântare, cel mai bun dar al cerului, roua, cele mai bune ape care sunt jos,

Iosif. Aici sunt referinţe la binecuvântarea pronunţată asupra lui Iosif (vezi Geneza 49,22-26). Este prezis un pământ bogat, care la rândul lui va asigura un înalt nivel de trai. Ţara repartizată urmaşilor lui era bine udată. Acolo erau din belşug diferite recolte de cereale şi fructe alese. Vitele lui aveau să fie puternice şi sănătoase. Puterea lui militară avea să fie mare.

14 cele mai bune roade ale soarelui, cele mai bune roade ale fiecărei luni,

Verset ce nu a fost comentat.

15 cele mai bune roade din munţii cei vechi, cele mai bune roade de pe dealurile cele veşnice,

Verset ce nu a fost comentat.

16 cele mai bune roade ale pământului şi din tot ce cuprinde el. Bunăvoinţa Celui ce S-a arătat în rug să vină peste capul lui Iosif, pe creştetul capului domnului fraţilor lui!

Bunăvoinţa. Bunăvoinţa lui Dumnezeu a umplut pământul acesta cu aşa zisele bogăţii inepuizabile, dovezi ale iubirii Lui pentru oameni. Există un anumit sens în care de această bunăvoinţă se bucură toţi (Matei 5,45). Dar, într-un sens special, totuşi bunăvoinţa lui Dumnezeu este asupra reprezentanţilor Lui aleşi de pe pământ (vezi Galateni 3,26).

În rug. Cuvintele acestea se referă la prezenţa lui Dumnezeu în rugul aprins (Exod 3,2.4).

17 El are frumuseţea întâiului născut al taurului; coarnele lui sunt cum sunt coarnele bivolului; cu ele va împunge pe toate popoarele, până la marginile pământului: ele sunt zecile de mii ale lui Efraim, ele sunt miile lui Manase.”

Efraim. Iacov a ridicat pe Efraim la gradul de întâi născut (vezi Geneza 48,18.19), de aceea zecile de mii sunt prezise pentru el, şi numai miile pentru Manase.

18 Despre Zabulon a zis: „Bucură-te, Zabuloane, de alergările tale, şi tu, Isahar, de corturile tale!

Zabulon. Zabulon este descris aici ca un popor maritim. Aceasta se reflectă şi în profeţia lui Iacov (vezi Geneza 49,13). Din seminţia aceasta s-au ridicat mulţi luptători de seamă (vezi Judecători 5,18, 1 Cronici 12,33).

Zabulon şi Isahar erau asociaţi cu Iuda în divizia conducătoare din pustie (vezi Numeri 2,5-7). Ca ultimii doi fii ai Leii, aici Moise îi tratează împreună. Dintre cei doi, Zabulon era cel mai mic, dar este pus primul, în armonie cu Geneza 49,13.

19 Ei vor chema popoarele pe munte; acolo, vor aduce jertfe de dreptate, căci vor suge bogăţia mării, şi comorile ascunse în nisip.”

Jertfe. Purtarea şi închinarea lor avea să fie în armonie cu instrucţiunile lui Dumnezeu şi, de aceea, după plăcerea Lui (vezi Psalmi 4).

20 Despre Gad a zis: „Binecuvântat să fie cine lărgeşte pe Gad: Gad se odihneşte ca un leu şi sfâşie la braţe şi capete.

Gad. O seminţie războinică care a crescut în număr şi în putere (vezi 1 Cronici 5,18-20; 12,8; compară cu Geneza 49,19).

Leu. Vezi 1 Cronici 12,8 pentru cei 11 gadiţi ca nişte lei.

21 El a ales cea dintâi parte a ţării, căci acolo stă ascunsă moştenirea legiuitorului; el a mers cu fruntaşii poporului, a adus la îndeplinire dreptatea Domnului şi poruncile Lui faţă de Israel.”

Cea dintâi parte. Primul teritoriu cucerit a fost împărţit de Moise între Ruben, Gad şi jumătatea seminţiei lui Manase (vezi Numeri 32,1.2.33). Poruncile Lui. Gadiţii au împlinit făgăduinţa lor de a trece Iordanul spre a-şi face partea lor în cucerirea Canaanului, până a fost cucerită toată ţara (Numeri 32,21.22.29).

22 Despre Dan a zis: „Dan este un pui de leu, care s-aruncă din Basan.”

Dan. Iacov l-a comparat cu un şarpe, sau o viperă (vezi Geneza 49,17). Aici se spune despre el ca fiind un pui de leu, cum era Iuda (vezi Geneza 49,9; compară cu Judecători 18,25-31).

23 Despre Neftali a zis: „Neftali, sătul de bunăvoinţă şi copleşit cu binecuvântări de la Domnul, ia în stăpânire partea de apus şi miazăzi!”

Neftali. Pentru teritoriul lui Neftali, vezi Iosua 19,32-39. Sătul de bunăvoinţă. Compară cu Psalmi 145,16, pentru binecuvântările lui Dumnezeu pentru copiii Lui. Apus. Literal, mare. Aceasta cu greu ar putea să fie Marea Mediterană, ci mai degrabă Marea Ghenezaret (cap. 3,17), adică Marea Galileii.

24 Despre Aşer a zis: „Binecuvântat să fie Aşer între copiii lui Israel! Plăcut să fie fraţilor lui şi să-şi înmoaie piciorul în untdelemn!

Verset ce nu a fost comentat.

25 Zăvoarele tale să fie de fier şi de aramă, şi puterea ta să ţină cât zilele tale!

Zăvoarele. Cuvântul tradus aici încălţăminte nu se află niciunde în Vechiul Testament. El este mai bine tradus zăvoare ca în Neemia 3,3, unde este folosită o formă asemănătoare. El este derivat din verbul a zăvorî, a închide puternic. Poate că aici înţelesul este acela al nepătrunderii referindu-se la casele şi fortăreţele lui Aşer. Vezi Psalmi 107,16; Isaia 45,2 unde ferul şi arama sunt amintite împreună cu porţile şi zăvoarele. Aceste materiale de obicei nu sunt amintite în legătură cu încălţămintea.

26 Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor, trece cu măreţie pe nori.

Trece pe ceruri. O figură de vorbire pentru a descrie supremaţia universală (vezi Psalmi 18,8.9; 68,33-35).

27 Dumnezeul cel Veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta şi a zis: „Nimiceşte-l.”

Loc de adăpost. Vezi Psalmi 90,1. O traducere mai bună ar fi loc de locuit. Vezi Deutronom 26,15 pentru acelaşi cuvânt ebraic.

28 Israel este fără frică în locuinţa lui, izvorul lui Iacov este deoparte într-o ţară plină de grâu şi de must, şi cerul lui picură roua.

Fără frică în locuinţa lui. Comentatorii iudei aplică aceste cuvinte la domnia lui Solomon (vezi 1 Regi 4,25; compară cu Ieremia 23,6). Izvorul lui Iacov. În general considerat a fi o referire la curentul continuu al descendenţilor patriarhului Iacov (vezi Isaia 48,1; compară cu Psalmi 68,26).

29 Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, un popor mântuit de Domnul, Scutul care îţi dă ajutor şi sabia care te face slăvit? Vrăjmaşii tăi vor face pe prietenii înaintea ta, şi tu vei călca peste înălţimile lor.”

Vor face pe prietenii. Neamurile din jur aveau să se apropie de Israel sub înfăţişarea prieteniei şi smereniei cu sensul de a cere favoarea lor. Rădăcina verbului ebraic sugerează linguşire, supunere ploconitoare (vezi Psalmi 18,44; 66,3; 81,14).

Vei călca peste. Va fi triumfător asupra vrăjmaşilor lor (Amos 4,13; Mica 1,3). Nimeni nu va fi în stare să stea în faţa lor.

Versetele finale ale acestui capitol sunt o încurajare pentru a avea credinţă în Dumnezeu. El este suprem. El binecuvântă din belşug pe copiii Săi credincioşi, dându-le siguranţă, pace şi belşug de bunuri pentru viaţă. În cele din urmă, El le va da o moştenire veşnică. Copiii lui Dumnezeu trebuie să aibă întotdeauna un bun curaj.

Comentariile lui Ellen G. White

1 SR 172

2,3 MB 75; PP 304

13-16 PP 475

25 CT 258; FE 264; MB 50; ML 51; MYP 98; SC 131; 4T 278; 5T 200

25-29 MH 285

26-29 PP 471

27 AH 204; CH 362; EW 88; GW 265; MB 148; ML 316; 1T 617; 4T 328, 538;

8T 131

27-29 8T 270