Binecuvântarea. Compară cu Geneza 49,1. Înainte de moartea lui. Vezi Deutronom 32,49; compară cu Isaac (Geneza 27,7), Iacov (Geneza 50,16), David (1 Cronici 22,5).
Din Sinai. Gloria divină manifestată cu ocazia promulgării Legii (Exod 19,20) este zugrăvită aici ca fiind reflectată în mod strălucitor din vârfurile şi versanţii munţilor învecinaţi.
Zecilor de mii de sfinţi. Literal, de miliarde de sfinţi adică, din locul şederii Sale din ceruri cu nenumăratele fiinţe sfinte, unde El şede încoronat cu slavă (vezi 1 Regi 22,19; Iov. 1,6; Psalmi 89,7; Daniel 7,10). Prepoziţia cu (în engleză) nu este o redare exactă a textului ebraic. Tabloul este acela al regiunilor cereşti, unde fiinţele cereşti aşteaptă să facă plăcerea lui Dumnezeu (vezi Geneza 28,12; 32,2.3; Psalmi 103,21).
Focul legii. Compară cu Exod 19,16.18. Poate că o traducere mai clară ar fi, la dreapta Lui era un foc arzător pentru ei; sugerând prezenţa fiinţelor cereşti /vezi Galateni 3,19).
Iubeşte popoarele. Popoarele erau copiii Lui (vezi Exod 4,22; 19,4). Toţi sfinţii. Adică, poporul lui Israel, neamul cel sfânt (Exod 19,6; Deutronom 7,6; 14,2.21; 26,19). Au stătut la picioare. În poziţie de expectativă, aşteptând proclamarea voii lui Dumnezeu. Au primit cuvintele tale. Referirea de aici ar fi pentru toate cele ce Dumnezeu le-a descoperit prin Moise.
Ne-a dat Legea. Folosind pronumele ne, Moise se identifică pe sine cu poporul.
Împărat în Israel. Prin autoritatea şi sub braţul lui Dumnezeu. În timpul vieţii sale, Moise a fost profet, preot, rege, judecător şi legiuitor pentru Israel. Desigur că în sensul cel strict, numai Iehova a fost regele lor (vezi Exod 15,18; Psalmi 47,6.7). Yeşurum este un nume poetic pentru Israel.
Ruben. O referire subînţeleasă la păcatului cu Bilha (Geneza 35,22). Ruben era întâiul născut (Geneza 49,3), dar n-a atins niciodată o mare importanţă naţională. Mai degrabă seminţia aceasta s-a micşorat mereu ca număr. Iacov a declarat profetic că ea nu va excela, Moise asigură aici pe Rubeniţi că nu vor dispare cu totul din Israel.
Iuda. Poate că înţelesul numelui este lăudat sau obiect de laudă. El era fiul lui Iacov cu Lea. Înţelesul numelui lui se întemeiază pe cuvintele mamei lui la naşterea lui (vezi Geneza 29,35). Tatăl său i-a prezis că fraţii lui îl vor lăuda (vezi Geneza 49,8). Despre seminţia lui Iuda vezi Iosua 14,6; 1 Regi 12,20; 2 Regi 17,18; Psalmi 78,68.
Levi. După Iosif, această seminţie este amintită cel mai des în cărţile lui Moise. În binecuvântarea lui Iacov, Simeon şi Levi sunt uniţi. Aici, Moise nu aminteşte pe Simeon, având în vedere că Iacov a prezis că el avea să fie împrăştiat printre fraţii lui (vezi Geneza 49,7).
Tumim. Seminţia lui Levi avea să păstreze înalta cinste a conducerii spirituale.
Tămâie. A jertfi tămâie era privilegiul special al preoţilor (Numeri 16,6-10.40; 1 Samuel 2,28).
Tăria. Acelaşi cuvânt ebraic este tradus bogăţie (engleză) în cap. 8,17.18.
Primeşte. Recunoaşte şi apreciază lucrarea lui.
Frânge. Leviţii erau investiţi cu îndatoriri atât civile cât şi religioase (vezi cap.17,8-12). A te ridica împotriva lor însemna să devii un vrăjmaş al statului.
Beniamin. Copilul bătrâneţilor tatălui său, pe care el îl iubea.
Odihni între umerii Lui. Adică, a fi purtat pe spatele Lui, sau ocrotit. Dumnezeu ava să-l ocrotească pe Beniamin. Unii comentatori aplică aceste cuvinte la limitele teritoriului lui Beniamin (vezi Iosua 15,8; 18,13) şi vorbesc despre Ierusalim ca fiind în teritoriul lui.
Iosif. Aici sunt referinţe la binecuvântarea pronunţată asupra lui Iosif (vezi Geneza 49,22-26). Este prezis un pământ bogat, care la rândul lui va asigura un înalt nivel de trai. Ţara repartizată urmaşilor lui era bine udată. Acolo erau din belşug diferite recolte de cereale şi fructe alese. Vitele lui aveau să fie puternice şi sănătoase. Puterea lui militară avea să fie mare.
Bunăvoinţa. Bunăvoinţa lui Dumnezeu a umplut pământul acesta cu aşa zisele bogăţii inepuizabile, dovezi ale iubirii Lui pentru oameni. Există un anumit sens în care de această bunăvoinţă se bucură toţi (Matei 5,45). Dar, într-un sens special, totuşi bunăvoinţa lui Dumnezeu este asupra reprezentanţilor Lui aleşi de pe pământ (vezi Galateni 3,26).
În rug. Cuvintele acestea se referă la prezenţa lui Dumnezeu în rugul aprins (Exod 3,2.4).
Efraim. Iacov a ridicat pe Efraim la gradul de întâi născut (vezi Geneza 48,18.19), de aceea zecile de mii sunt prezise pentru el, şi numai miile pentru Manase.
Zabulon. Zabulon este descris aici ca un popor maritim. Aceasta se reflectă şi în profeţia lui Iacov (vezi Geneza 49,13). Din seminţia aceasta s-au ridicat mulţi luptători de seamă (vezi Judecători 5,18, 1 Cronici 12,33).
Zabulon şi Isahar erau asociaţi cu Iuda în divizia conducătoare din pustie (vezi Numeri 2,5-7). Ca ultimii doi fii ai Leii, aici Moise îi tratează împreună. Dintre cei doi, Zabulon era cel mai mic, dar este pus primul, în armonie cu Geneza 49,13.
Jertfe. Purtarea şi închinarea lor avea să fie în armonie cu instrucţiunile lui Dumnezeu şi, de aceea, după plăcerea Lui (vezi Psalmi 4).
Gad. O seminţie războinică care a crescut în număr şi în putere (vezi 1 Cronici 5,18-20; 12,8; compară cu Geneza 49,19).
Leu. Vezi 1 Cronici 12,8 pentru cei 11 gadiţi ca nişte lei.
Cea dintâi parte. Primul teritoriu cucerit a fost împărţit de Moise între Ruben, Gad şi jumătatea seminţiei lui Manase (vezi Numeri 32,1.2.33). Poruncile Lui. Gadiţii au împlinit făgăduinţa lor de a trece Iordanul spre a-şi face partea lor în cucerirea Canaanului, până a fost cucerită toată ţara (Numeri 32,21.22.29).
Dan. Iacov l-a comparat cu un şarpe, sau o viperă (vezi Geneza 49,17). Aici se spune despre el ca fiind un pui de leu, cum era Iuda (vezi Geneza 49,9; compară cu Judecători 18,25-31).
Neftali. Pentru teritoriul lui Neftali, vezi Iosua 19,32-39. Sătul de bunăvoinţă. Compară cu Psalmi 145,16, pentru binecuvântările lui Dumnezeu pentru copiii Lui. Apus. Literal, mare. Aceasta cu greu ar putea să fie Marea Mediterană, ci mai degrabă Marea Ghenezaret (cap. 3,17), adică Marea Galileii.
Zăvoarele. Cuvântul tradus aici încălţăminte nu se află niciunde în Vechiul Testament. El este mai bine tradus zăvoare ca în Neemia 3,3, unde este folosită o formă asemănătoare. El este derivat din verbul a zăvorî, a închide puternic. Poate că aici înţelesul este acela al nepătrunderii referindu-se la casele şi fortăreţele lui Aşer. Vezi Psalmi 107,16; Isaia 45,2 unde ferul şi arama sunt amintite împreună cu porţile şi zăvoarele. Aceste materiale de obicei nu sunt amintite în legătură cu încălţămintea.
Trece pe ceruri. O figură de vorbire pentru a descrie supremaţia universală (vezi Psalmi 18,8.9; 68,33-35).
Loc de adăpost. Vezi Psalmi 90,1. O traducere mai bună ar fi loc de locuit. Vezi Deutronom 26,15 pentru acelaşi cuvânt ebraic.
Fără frică în locuinţa lui. Comentatorii iudei aplică aceste cuvinte la domnia lui Solomon (vezi 1 Regi 4,25; compară cu Ieremia 23,6). Izvorul lui Iacov. În general considerat a fi o referire la curentul continuu al descendenţilor patriarhului Iacov (vezi Isaia 48,1; compară cu Psalmi 68,26).
Vor face pe prietenii. Neamurile din jur aveau să se apropie de Israel sub înfăţişarea prieteniei şi smereniei cu sensul de a cere favoarea lor. Rădăcina verbului ebraic sugerează linguşire, supunere ploconitoare (vezi Psalmi 18,44; 66,3; 81,14).
Vei călca peste. Va fi triumfător asupra vrăjmaşilor lor (Amos 4,13; Mica 1,3). Nimeni nu va fi în stare să stea în faţa lor.
Versetele finale ale acestui capitol sunt o încurajare pentru a avea credinţă în Dumnezeu. El este suprem. El binecuvântă din belşug pe copiii Săi credincioşi, dându-le siguranţă, pace şi belşug de bunuri pentru viaţă. În cele din urmă, El le va da o moştenire veşnică. Copiii lui Dumnezeu trebuie să aibă întotdeauna un bun curaj.
Comentariile lui Ellen G. White
1 SR 172
2,3 MB 75; PP 304
13-16 PP 475
25 CT 258; FE 264; MB 50; ML 51; MYP 98; SC 131; 4T 278; 5T 200
25-29 MH 285
26-29 PP 471
27 AH 204; CH 362; EW 88; GW 265; MB 148; ML 316; 1T 617; 4T 328, 538;
8T 131
27-29 8T 270