1 Ascultă, Israele! Astăzi vei trece Iordanul, ca să te faci stăpân pe nişte neamuri mai mari şi mai puternice decât tine, pe cetăţi mari şi întărite până la cer,

Astăzi. Timpul fixat pentru luarea în stăpânire a Canaanului era aproape. Israel trebuia să se pregătească să treacă în viitorul apropiat. Înainte de trecerea cu adevărat a Iordanului mai urmau să aibă loc moartea lui Moise şi o jelire pentru el.

2 pe un popor mare şi înalt la statură, pe copiii lui Anac, pe care-i cunoşti şi despre care ai auzit zicându-se: „Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac?!”

Popor. Vezi Numeri 13,28.32.

Anac. Literal, cei cu gâtul lung. Ei par să fi fost descendenţii lui Arba, întemeietorul Hebronului (Iosua 14,15; 15,13). Ei erau răspândiţi în regiunile muntoase ale Iudeii (vezi Numeri 13,22; 28,33).

Copiii lui Anac. După cucerirea izraelită n-a mai rămas în Iudea nici un Anachim, dar o mică rămăşiţa a supravieţuit în Filistia (Iosua 11,22; 2 Samuel 21,16; 1 Cronici 20,4). Se crede că Goliat a fost un descendent al lui Anac (Numeri 13,33; Iosua 11,22; 1 Samuel 17,4).

3 Să ştii azi că Domnul Dumnezeul tău va merge El însuşi înaintea ta, ca un foc mistuitor; El îi va nimici, El îi va smeri înaintea ta; şi tu îi vei izgoni, îi vei pierde curând, cum ţi-a spus Domnul.

El îi va nimici. Pronumele El este emfatic; El care merge înaintea ta, El îi va nimici, şi El va smeri. Cucerirea Canaanului avea să fie adusă la îndeplinire prin puterea LUI – şi tu (Israel) îi vei izgoni. Slava avea să fie a Lui, nu a lor (vezi Iosua 3,1-11; 11,21-23).

4 Când îi va izgoni Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta, să nu zici în inima ta: „Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea ţării acesteia.” Căci din pricina răutăţii neamurilor acelora le izgoneşte Domnul dinaintea ta.

Bunătatea mea. Purtarea lor rea de când au părăsit Egiptul dovedea clar că nu li s-a dat ţara Canaanului pentru că au meritat-o (v.7-27).

Răutăţii. Când Avraam se afla în Canaan nelegiuirea amoriţilor nu şi-a ajuns încă vârful (Geneza 15,16). În timpul celor 215 ani al lor din Canaan, Avraam şi urmaşii lui au depus o mărturie credincioasă pentru Dumnezeul cel adevărat, aşa că locuitorii ţării să poată avea ocazia să-şi îndrepte căile. Numai când naţiunile din Canaan păcătuiseră iremediabil până ce a trecut ziua lor de har, Dumnezeu i-a deposedat de ţara lor (vezi Levitic 18,24-28; 1 Regi 14,23.24; 21,26).

5 Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăţia inimii tale intri tu în stăpânirea ţării lor; ci din pricina răutăţii acestor neamuri le izgoneşte Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta şi ca să împlinească astfel cuvântul prin care Domnul S-a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.

Le izgoneşte. La început, Dumnezeu repartizase Canaanul amoriţilor şi altor triburi pe care izraeliţii le-au găsit acolo (Deutronom 32,8; Fapte 17,26), dar ei au pierdut dreptul lor asupra lui din cauza căii lor rele. Dacă Israel ar fi imitat căile acestor naţiuni ei ar fi fost izgoniţi la fel. Aceasta s-a şi întâmplat până la urmă (vezi Exod 34,24; Deutronom 4,38; 11,23; Iosua 23,5.9).

6 Să ştii, dar, că nu din pricina bunătăţii tale îţi dă Domnul Dumnezeul tău acea ţară bună ca s-o stăpâneşti; căci tu eşti un popor tare încăpăţânat.

Încăpăţânat. Cuvântul tradus cu încăpăţânat provine dintr-o rădăcină semnificând a fi tare, a fi greu şi astfel, figurat, a fi încăpăţânat. Un gât ţeapăn este un gât care a fost înţepenit (2 Regi 17:14; Neemia 9:16, 17, 29; Proverbe 29:1). Acelaşi cuvânt este folosit în dreptul lui Faraon, descriind împietrirea inimii lui (Exod :3). Dumnezeu cere poporului Său să nu-şi împietrească inima (Psalmi 95:8). Totuşi aceasta s-a întâmplat adesea (Exod 32:9; 33:3, 5; 34:9; vezi comentariul la Exod 4:21). /IND

7 Adu-ţi aminte şi nu uita cum ai aţâţat mânia Domnului Dumnezeului tău în pustiu. Din ziua când ai ieşit din ţara Egiptului până la sosirea voastră în locul acesta, tot răzvrătiţi împotriva Domnului aţi fost!

Răzvrătiţi. La cea mai mică provocare închipuită ei se răsculau împotriva lui Dumnezeu în aşa măsură încât Moise i-a numit răzvrătiţi (Numeri 20,10).

8 La Horeb, atâta aţi aţâţat mânia Domnului, încât Domnul S-a mâniat pe voi şi voia să vă nimicească.

La Horeb. Răzvrătirea de la muntele Sinai a fost cea mai condamnabilă având în vedere dovezile impresionante pe care le dăduse Dumnezeu cu puţin timp în urmă (Exod 32,7.8). Ei s-au răzvrătit chiar în prezenţa Lui.

9 Când m-am suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să beau apă;

M-am suit. Vezi Exod 24,18; 34,28.

Fără să mănânc pâine şi fără să beau apă. Exod nu aminteşte postul în legătură cu primele 40 de zile şi nopţi ale lui Moise pe Sinai, ci îl aminteşte în legătură cu a doua urcare (Exod 34,28). Adesea postul însoţeşte perioade consacrate meditaţiei asupra subiectelor sacre, pentru că el tinde să clarifice vedenia spirituală.

10 şi Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu şi cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era adunat.

Table de piatră. Vezi şi Exod 31,18; 32,15.16. Ziua când poporul era adunat. O referire la ocazia însemnată când Israel a fost adunat să audă pe Dumnezeu proclamând sfânta Sa Lege (cap. 10,4; 18,16).

11 După acele patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului.

Verset ce nu a fost comentat.

12 Domnul mi-a zis atunci: „Scoală-te şi coboară-te în grabă de aici; căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat. S-au abătut curând de la calea pe care le-am arătat-o; şi-au făcut un chip turnat.”

Verset ce nu a fost comentat.

13 Domnul mi-a zis: „Eu văd că poporul acesta este un popor tare încăpăţânat.

Verset ce nu a fost comentat.

14 Lasă-Mă să-i nimicesc şi să le şterg numele de sub ceruri; iar pe tine te voi face un neam mai puternic şi mai mare la număr decât poporul acesta.”

Să-i nimicesc. Îndepărtarea intenţionată a lui Israel de voia descoperită a lui Dumnezeu i-a lăsat fără scuză înaintea Lui, şi ei nu mai meritau îndurarea Lui. Păcatul deliberat, premeditat, poate să aducă pe neaşteptate încheierea zilei de probă. Trebuie să aibă loc un început nou, o reformă adevărată spre a abate ceasul judecăţii (vezi Exod 32,10).

15 M-am întors şi m-am coborât de pe munte, care era tot numai foc, cu cele două table ale legământului în amândouă mâinile mele.

Verset ce nu a fost comentat.

16 M-am uitat şi iată că păcătuiserăţi împotriva Domnului Dumnezeului vostru, vă făcuserăţi un viţel turnat, vă depărtaserăţi curând de la calea pe care v-o arătase Domnul.

Viţel turnat. Vezi Exod 32,19. Vă depărtaserăţi. Numai cu câteva săptămâni mai înainte poporului i se poruncise să nu-şi facă chipuri cioplite (Exod 20,4) şi făgăduise să asculte (Exod 24,3).

17 Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mâinile mele şi le-am sfărâmat sub ochii voştri.

Le-am sfărâmat. Sfărâmarea tablelor de piatră simbolizează sfărâmarea şi ruperea legământului (Exod 32,19). Dumnezeu a rupt legăturile cu Israel, şi legământul care fusese ratificat cu o lună mai înainte, a devenit nul şi neavenit. Numai datorită mijlocirii lui Moise Israel a fost primit din nou în favoarea divină şi aceasta pe bază condiţionată şi doveditoare (Exod 32,10-14, 32-34).

18 M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc şi fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârşiserăţi, făcând ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mâniaţi.

M-am aruncat cu faţa la pământ. Pentru mijlocire în favoarea poporului. În ţările orientale chiar şi astăzi prosternarea este o atitudine de supunere completă. Ca mai înainte. Adică, ca în timpul primelor 40 de zile şi nopţi. Aceasta a fost dimineaţa după ce sfărâmase viţelul de aur (Exod 32,30-32). Păcatelor care le săvârşiserăţi. De trei ori înainte de aceasta, existaseră neascultări majore din partea lui Israel - la Mara (Exod 15,23), în pustia Sin (Exod 16,2.3) şi la Masa (Exod 17,2-7).

19 Căci mă îngrozisem la vederea mâniei şi urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, până acolo încât voia să vă nimicească. Dar Domnul m-a ascultat şi de data aceasta.

Verset ce nu a fost comentat.

20 Domnul, de asemenea, era foarte mâniat şi pe Aaron, aşa încât voia să-l piardă, şi eu m-am rugat atunci şi pentru el.

Aaron. Aaron a considerat pe Moise ca prea sever cu poporul şi a crezut că este mai bine să fie mai conciliant şi să vină în întâmpinarea în parte a dorinţelor lui. Dar un astfel de compromis cu păcatul a fost dezastruos. Nu este de mirare că Dumnezeu a fost gata să-l nimicească; vina lui a fost mai mare decât cea a poporului. De ce n-a făcut Dumnezeu aşa nu este spus. Faptul că i-a îngăduit să trăiască şi să ajungă mare preot mărturiseşte despre îndurarea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu.

21 Am luat viţelul pe care-l făcuserăţi, isprava păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărâmat până s-a făcut praf şi am aruncat praful acela în pârâul care curgea din munte.

Păcatul vostru. Sau, lucrul păcătos (RVS), ideea evidentă (Isaia 31,7). L-am ars. Aşa cum este raportat în Exod 32,20. Viţelul fusese probabil scos din foc (v.24) şi de aceea era numai potrivit încredinţat flăcărilor încă o dată. Pârâul. Adică pârâul care curgea din stânca Horeb, pe care o lovise Moise cu toiagul său (Exod 17,6) şi care alcătuia aprovizionarea lor cu apă.

22 Apoi la Tabeera, la Masa şi la Chibrot-Hataava, voi iarăşi aţi aţâţat mânia Domnului.

Tabeera. Vezi Numeri 11,1-3.

Masa. Vezi Exod 17,2-7.

Chibrot-Hataava. Vezi Numeri 11,4-34.

23 Şi când v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea, zicând: „Suiţi-vă şi luaţi în stăpânire ţara pe care v-o dau!”, voi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru, n-aţi avut credinţă în El şi n-aţi ascultat glasul Lui.

Cades-Barnea. Vezi Numeri 13 si 14.

24 V-aţi tot răzvrătit împotriva Domnului de când vă cunosc.

Adu-ţi aminte de robii Tăi. Un apel la legământul făgăduinţelor ca un motiv de a nu lepăda încă pe Israel, în ciuda stricăciunii lui (Exod 32,13).

25 M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, m-am aruncat cu faţa la pământ, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească.

Verset ce nu a fost comentat.

26 M-am rugat Domnului şi am zis: „Stăpâne, Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moştenirea Ta, pe care ai răscumpărat-o, în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt, prin mâna Ta cea puternică.

Verset ce nu a fost comentat.

27 Adu-ţi aminte de robii Tăi, Avraam, Isaac şi Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui şi la păcatul lui,

Verset ce nu a fost comentat.

28 ca nu cumva ţara din care ne-ai scos să zică: „Pentru că Domnul n-avea putere să-i ducă în ţara pe care le-o făgăduise şi pentru că-i ura, de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustiu.”

N-avea putere. Vezi comentariul pentru Exod 32,12.

Comentariile lui Ellen G. White

1 PP 487

7-29 3T 319

10 PP 314

18 PP 329; 3T 319

20 PP 323

21 PP 313, 320

24 3T 319

29 Totuşi ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care ai scos-o din Egipt cu mâna Ta cea puternică şi braţul Tău cel întins.”

Verset ce nu a fost comentat.