1 Să păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să trăiţi, să vă înmulţiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor voştri.

Toate poruncile. Literal, fiecare poruncă, probabil accentuând-o pe fiecare în parte (vezi comentariul pentru cap 7,11).

2 Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău în timpul acestor patruzeci de ani în pustiu, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.

Adu-ţi aminte tot drumul. Dovezile călăuzirii lui Dumnezeu sunt şi multe şi importante încât copilul smerit al lui Dumnezeu nu trebuie să-şi piardă niciodată încrederea sau se descurajeze.

Primii paşi pe care îi facem de îndepărtare de El în ţara uitării se datorează uitării atât de multor lucruri pe care le-a făcut Dumnezeu pentru noi (Romani 1,21; LS 196).

3 Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.

Numai cu pâine. Această declaraţie a lui Moise a fost aceea din care a citat Isus ca răspuns la prima ispită a lui Satana în pustie (Matei 4,4; Luca 4,4).

4 Haina nu ţi s-a învechit pe tine şi nici nu ţi s-au umflat picioarele, în timpul acestor patruzeci de ani.

Haina nu ţi s-a învechit. O intervenţie miraculoasă din partea lui Dumnezeu (vezi Deutronom 29,5; Neemia 9,21). După cât se pare ei nu aveau mijloace să-şi asigure îmbrăcămintea; altfel Dumnezeu n-ar fi întreprins nici un pas neobişnuit spre a satisface cerinţele lor. Dumnezeu a asigurat hrană, băutură, ocrotire şi alte lucruri când ei nu se puteau ajuta singuri.

Umflat. Cuvântul tradus astfel apare în altă parte numai în Neemia 9,21, şi înţelesul lui este mai de grabă obscur. El ar putea să însemne, poate, a se spuzi. Totuşi substantivul din aceeaşi rădăcină este tradus cocă (Exod 12,34,39; Ieremia 7,18; Osea 7,4), fără îndoială pentru că ea se umflă ca rezultat al fermentaţiei drojdiei.

5 Recunoaşte, dar, în inima ta că Domnul Dumnezeul tău te mustră, cum mustră un om pe copilul lui.

Te mustră. Disciplina lui Dumnezeu întotdeauna este educativă, niciodată pentru a produce doar suferinţă şi durere (Evrei 12,5-11; Apocalipsa 3,19). Cuvântul grecesc tradus încercare sau cercetaţi din 2 Corinteni 8,8; 1 Timotei 3,10, înseamnă aproape în mod inevitabil proba făcută cu scopul de a pune aprobare pe ceea ce este probat. Aşa este cu mustrarea lui Dumnezeu (Iov 23,10; Ieremia 9,7).

6 Să păzeşti poruncile Domnului Dumnezeului tău, ca să umbli în căile Lui, şi să te temi de El.

Să umbli în căile lui. Mai de grabă decât în căile propriei noastre alegeri (vezi Exod 18,20; 1 Regi 3,14).

7 Căci Domnul Dumnezeul tău are să te ducă într-o ţară bună, ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, care ţâşnesc din văi şi munţi;

O ţară bună. Palestina modernă este foarte neasemănătoare cu această descriere. Poate din cauza folosirii cu nepăsare a pământului timp de secole şi a despuierii de lemnul lui de construcţie, care stăpânea apa şi eroziunea, fertilitatea lui a fost consumată. Descrierile contemporane egiptene ale ţării oferă un tablou mult mai atractiv decât îl prezintă ea astăzi.

8 ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere;

Grâu cu orz. Recoltele cu cereale de bază. Smochini şi cu rodii. Împreună cu măslinii aceştia erau principalii pomi fructiferi ai vechii Palestine.

9 ţară unde vei mânca pâine din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară, ale cărei pietre sunt de fier, şi din ai cărei munţi vei scoate aramă.

Pietre sunt de fier. Fierul se găsea în regiunea muntoasă de la sud de Marea Moartă. Astăzi fierul este exportat din această regiune. Pe timpul judecătorilor, filistenii deţineau monopolul asupra fabricării fierului (1 Samuel 13,19-22). Probabil că fierul lor venea din Asia Mică. Numai pe timpul lui David, când puterea Filistenilor a fost frântă, s-a ajuns la folosirea obişnuită a fierului în Israel.

Aramă. Mai de grabă cupru sau bronz, un aliaj de cupru şi cositor. Arama, un aliaj de cupru şi zinc, era necunoscută în vremurile cele vechi. Descoperirile recente includ rafinăriile de cupru ale lui Solomon aflate la Eţion-Gheber. Topitoriile producătoare de la Eţion-Gheber erau echipate cu multe tuburi şi pentru curenţii lor se foloseau puternicele vânturi nordice care suflau prin Arabia dinspre regiunea Mării Moarte.

10 Când vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o.

Să binecuvântezi pe Domnul Dumnezeul tău. Recunoştinţa trebuie să fie exprimată tot aşa cum este simţită. Fără recunoştinţă omul este ceva mai bun decât o brută necuvântătoare. Adevărata nobleţe a sufletului începe cu aprecierea pentru binecuvântările Cerului şi amabilitate pentru semenii noştri (Psalmi 103,2).

11 Vezi să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzeşti poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care ţi le dau azi.

Să nu uiţi. Compară cu cap. 6,12.

12 Când vei mânca şi te vei sătura, când vei zidi şi vei locui în case frumoase,

Case frumoase. Bunurile materiale adesea duc la preocuparea excesivă cu lucrurile acestei lumi. Creştinul trebuie să aibă în vedere pe Dumnezeu în primul rând, şi să se încreadă în El pentru nevoile vieţii (Matei 6,33). Prea adesea noi suntem înclinaţi să punem aceste lucruri pe întâiul loc şi să nădăjduim că pe o cale oarecare ni se va adăuga şi cerul.

13 când vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul, şi crescându-ţi tot ce ai,

Tot ce ai. Bogăţia în sine nu este un râu. Totuşi, tendinţa omenească este să devină absorbită în încercările de a acumula şi a o păstra pentru plăcere personală, şi să uite pe Dumnezeu din socoteală. Atunci când Avraam şi Lot au ajuns bogaţi s-a iscat ceartă între ei (Geneza 13,6,7). Atunci când creştinii ajung bogaţi cu multe bunuri şi sunt mulţumiţi de ele, tocmai atunci ajung săraci în lucruri de o valoare mai permanentă (Apocalipsa 3,17). Adesea, cei săraci în ochii lumii acesteia, se dovedesc a fi bogaţi în credinţă (Iacov 2,5).

14 ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei;

Umfle inima. Adică de mândrie că bogăţia şi prosperitatea se datorează propriilor eforturi ale cuiva (vezi v.18). Ia act de sfatul dat cu privire la îndatoririle unui rege (cap. 17,20) şi compară cu Osea 13,6.

15 care te-a dus în acel pustiu mare şi grozav, unde erau şerpi înfocaţi şi scorpioni, în locuri uscate şi fără apă, care a făcut să-ţi ţâşnească apă din stânca cea mai tare

Pustie...grozavă. Vezi comentariul pentru cap. 1,19.

Şerpi înfocaţi. Vezi despre Numeri 21,6.

Scorpioni. O pacoste obişnuită în regiunea pustie la sud de Iudea şi mai puţin aşa în altă parte din Palestina. Acolo există vreo opt varietăţi, cel mai mare fiind de vreo 20 cm. lungime. Muşcăturile de scorpion pot fi extrem de dureroase.

Locuri uscate. Literal, pământ însetat (vezi Psalmi 107,33; Isaia 35,7).

Stâncă ... tare. Se afla şi în Deutronom 32,13 şi Psalmi 114,8. Aşa cum este folosit în Biblie cremene se poate referi la orice stâncă tare. Unele cuţite au fost făcute din cremene (Iosua 5,2). În mod figurat, cremenea reprezintă loialitate şi devoţiune faţă de datorie (Isaia 50,7).

16 şi care ţi-a dat să mănânci în pustiu mana aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce şi să-ţi facă bine apoi.

Să-ţi facă bine. Adică, la urmă, cu referire aici a aşezarea lui Israel în Ţara Făgăduinţei. Aceasta stabileşte în mod simplu un contrast între lecţiile dureroase ale celor 40 de ani de peregrinaj comparaţi cu pacea şi siguranţa Canaanului (vezi Evrei 12,11). Aici expresia nu se referă la sfârşitul lumii.

17 Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.”

Tăria mea. Omul este înclinat să-şi acrediteze sie-şi buna lui stare şi să se mândrească prin faptul că este o persoană care s-a ridicat prin sine însuşi.

18 Ci adu-ţi aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi, ca să întărească legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi.

Îţi va da putere. Tot ceea ce suntem şi tot ceea ce avem sunt de la Dumnezeu. Conştienţa acestui fapt îl face pe om smerit şi-l face în stare să privească lucrurile vremelnice din perspectiva lor adevărată.

19 Dacă vei uita pe Domnul Dumnezeul tău şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă spun hotărât azi că veţi pieri.

Dacă vei uita. Literal, dacă uitând vei uita, un idiom tipic ebraic asemănător cu vei muri negreşit (vezi Geneza 2,17) şi să mănânci după plăcere (Geneza 2,16). Această expresie idiomatică este folosită pentru accentuare.

Vă spun. Literal vă afirm astăzi. În ziua judecăţii ei nu vor putea pretinde că Dumnezeu nu i-a avertizat (cap. 30,19; 32,46).

20 Veţi pieri ca şi neamurile pe care le-a pierdut Domnul dinaintea voastră, pentru că nu veţi asculta glasul Domnului Dumnezeului vostru.

Nu veţi asculta. Cuvântul tradus asculta înseamnă a auzi şi a face în consecinţă (cap. 7,12).

Comentariile lui Ellen G. White

1-20 TM 420

2 Ed 39; 5T 49

2,3 DA 121; PP 407

3 CH 371; CSW 27; DA 386; Ed 171; MB 83; 6T 347

4 PP 429

5 Ed 39; PP 407

7,8 PP 128

7-9 PP 465

11-14 COL 291

15 COL 287; PP 428

17 COL 52, 291; 1T 562

17,18 1T 536; 2T 652

18 AA 75; COL 351; CS 47, 138, 148; Ed 138; MH 212; PP 525; 3T 549; 5T 481; 6T 452; WM 15

19 PK 296

19,20 COL 291