1 Iată cuvintele legământului pe care a poruncit lui Moise Domnul să-l încheie cu copiii lui Israel în ţara Moabului, afară de legământul pe care-l încheiase cu ei la Horeb.

Iată cuvintele. În limba ebraică acesta este v.69 din capitolul 28. Totuşi, textul poate fi tot aşa de bine aplicat şi la cele ce urmează.

În ţara Moabului. Israel era cantonat încă în acelaşi loc amintit în cap.1,5.

Legământul. Nu alt legământ ca adaos la acel făcut la Sinai, ci mai degrabă o reafirmare a acestuia. La Sinai legământul a fost încheiat şi ratificat prin sânge (vezi Exod 24).

2 Moise a chemat pe tot Israelul şi le-a zis: „Aţi văzut tot ce a făcut Domnul sub ochii voştri, în ţara Egiptului, lui faraon, tuturor supuşilor lui şi întregii lui ţări:

Verset ce nu a fost comentat.

3 marile încercări pe care ţi le-au văzut ochii, minunile şi semnele acelea mari.

Încercări. Mai bine încercări (vezi cap. 4,34; 7,19), adică, experienţă de probă prin care Dumnezeu a rânduit ca ei să-şi dezvolte caracterul.

Le-au văzut ochii. Compară cu cap. 10,21. Vederea fizică naturală poate fi excelentă iar discernământul spiritual aproape neglijabil. Vederea spirituală este un dar de la Dumnezeu; fără darul acesta un om înţelege greu (Ezechiel 20,49; Psalmi 106,7).

4 Dar Domnul nu v-a dat minte să pricepeţi, nici ochi să vedeţi, nici urechi să auziţi, până în ziua de azi.

Minte să pricepeţi. Altfel, simţurile ar fi fost în măsură să priceapă voia lui Dumnezeu, şi voinţa consacrată să o aducă la îndeplinire. Omul care îşi dă seama de nevoia de discernământ spiritual şi-l caută îl va primi (vezi Psalmi 25,9.12.14; 119,18). Compară cu contrastul pe care l-a arătat Isus Hristos între iudei şi ucenicii Săi (vezi Matei 13,10-17; Ioan 7,17). Mintea nerenăscută nu are însuşirea de a preţui valorile spirituale. Dar când un om se întoarce sincer la Dumnezeu, vederea lui spirituală va fi refăcută (vezi Ioan 6,45; 1 Corinteni 2,12-16; 2 Corinteni 4,6; Efeseni 1,17).

5 Totuşi El zice: „Eu v-am călăuzit patruzeci de ani în pustiu; hainele nu vi s-au învechit pe voi, şi încălţămintea nu vi s-a învechit în picior:

Verset ce nu a fost comentat.

6 pâine n-aţi mâncat şi n-aţi băut nici vin, nici băutură tare, ca să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”

Pâine. Compară cu cap. 8,3. Afară de astfel de cumpărături, pe care erau în măsură să le facă, de la popoarele din regiunile alăturate, izraeliţii erau dependenţi în mod absolut de Dumnezeu care arăta în mod constant putere miraculoasă în favoarea lor. Ei nu semănau nici nu secerau şi de aceea nu aveau nici o recoltă.

7 Aţi ajuns în locul acesta; Sihon, împăratul Hesbonului, şi Og, împăratul Basanului, ne-au ieşit înainte, ca să ne bată, şi i-am bătut.

Verset ce nu a fost comentat.

8 Le-am luat ţara şi am dat-o în stăpânire rubeniţilor, gadiţilor şi la jumătate din seminţia manasiţilor.

Verset ce nu a fost comentat.

9 Să păziţi, dar, cuvintele legământului acestuia şi să le împliniţi, ca să izbutiţi în tot ce veţi face.

Să izbutiţi. Literal, arată atenţie faţă de, lucrează în mod circumspect, dă pe faţă prudenţă. Aceasta se referă mai mult la conducere înţeleaptă, la darea pe faţă a isteţimii în toate afacerile personale (vezi Deutronom 32,29; Iosua 1,8; Psalmi 101,2; Daniel 12,3).

10 Astăzi staţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, voi toţi, căpeteniile seminţiilor voastre, bătrânii voştri, mai marii oştirii voastre, toţi bărbaţii din Israel,

Căpeteniile. Literal căpetenii. Bătrânii. Probabil cei 70 despre care se vorbeşte în Numeri 11,16 şi judecătorii (vezi Deutronom 19,12.18; 21,2.4.6; 25,8). Mai marii. Slujbaşii civili care executau hotărârile luate de judecători (vezi cap. 16,18).

11 copiii voştri, nevestele voastre şi străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce-ţi taie lemne, până la cel ce-ţi scoate apă;

Străinul. Referindu-se în principiu la egiptenii care au ieşit din Egipt cu ei (vezi cap.5,14; 24,14; 31,12).

Cel ce-ţi taie lemne. Poate mai bine cel care-ţi culege lemne pentru foc, în armonie cu folosirea aceleaşi rădăcini în limba arabă.

12 stai ca să intri în legământ cu Domnul Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ, şi pe care Domnul Dumnezeul tău îl încheie cu tine în ziua aceasta,

Cu jurământ. Prima întâlnire a cuvântului tradus astfel în Deutronom. El este folosit în sensul unui legământ sigilat cu un jurământ cu sugerarea blestemelor în caz de neîndeplinire a condiţiilor legământului. Vezi acelaşi cuvânt în Numeri 5,21.

13 ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău, cum ţi-a spus şi cum a jurat părinţilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov.

Verset ce nu a fost comentat.

14 Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ,

Verset ce nu a fost comentat.

15 ci atât cu cei ce sunt aici printre noi de faţă în ziua aceasta, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât şi cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.

Nu sunt aici. Legământul urma să cuprindă toate generaţiile viitoare.

16 Ştiţi cum am locuit în ţara Egiptului şi cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe care le-aţi străbătut.

Ţara Egiptului. Ei cunoşteau din plin, prin experienţa personală, viaţa din Egipt, cu toată idolatria ei şi imoralitatea care o însoţeşte.

17 Aţi văzut urâciunile şi idolii lor, lemnul şi piatra, argintul şi aurul, care erau la ele.

Urâciunile. Mai bine, lucrurile lor odioase, adică toate lucrurile care erau folosite la închinarea şi obiceiurile păgâne.

18 Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie, nici seminţie, a căror inimă să se abată azi de la Domnul Dumnezeul nostru ca să se ducă să slujească dumnezeilor neamurilor acelora. Să nu fie printre voi nicio rădăcină care să aducă otravă şi pelin.

Otravă şi pelin. Cuvântul acesta apare ca venin în cap. 32,33, otravă în Iov 20,16 şi otrăvitoare în Osea 10,4. Cuvântul tradus pelin este tradus la fel în toate celelalte texte, afară de Amos 6,12, unde este redat ca otravă. Aceşti termeni sugerează urmările amare ale idolatriei.

19 Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.”

Laude în inima lui. Adică, să caute să se convingă pe sine printr-un proces de a raţiona, că nici unul din aceste blesteme nu avea să se abată asupra lui, ci se va bucura de lucrurile bune ale vieţii.

După pornirile. Mai bine încăpăţânarea.

Aşa adăuga beţia la sete. Literal, cu intenţia de a înlătura pe cel udat cu cel uscat. Probabil că aceasta a fost o expresie proverbială, însemnând nimicirea multora care fuseseră rău influenţaţi de alţii.

20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci, mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri.

Numele. Adică, omul însuşi. El şi urmaşii lui urmau să fie nimiciţi cu desăvârşire (vezi cap. 7,24; 9,14; 25,19).

21 Domnul îl va despărţi, spre pieirea lui, din toate seminţiile lui Israel şi-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a Legii.

Verset ce nu a fost comentat.

22 Vârsta de oameni care va veni, copiii voştri care se vor naşte după voi şi străinul care va veni dintr-o ţară depărtată – la vederea urgiilor şi bolilor cu care va lovi Domnul ţara aceasta,

Verset ce nu a fost comentat.

23 la vederea pucioasei, sării şi arderii întregului ţinut, unde nu va fi nici sămânţă, nici rod, nicio iarbă care să crească, întocmai ca la surparea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care le-a nimicit Domnul, în mânia şi urgia Lui –

Sodomei, Gomorei. Simboluri ale nimicirii rezultate din răutate (vezi Geneza 18,20; 19,24.25; Iov 18,15; pentru contrast vezi Isaia 61,11).

24 toate neamurile vor zice: „Pentru ce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? Pentru ce această mânie aprinsă, această mare urgie?”

Vor zice. Adică, cele spuse în v.24. Generaţiile viitoare ale poporului ţării, precum şi vizitatorii aveau să observe cu uimire calamităţile aduse de Dumnezeu asupra poporului răzvrătit.

25 Şi li se va răspunde: „Pentru că au părăsit legământul încheiat cu ei de Domnul Dumnezeul părinţilor lor când i-a scos din ţara Egiptului;

Au părăsit legământul. Vezi 1 Regi 19,10.14; Ieremia 22,9. Timp de sute de ani, Ţara Palestinei a fost răspândită înaintea tuturor oamenilor ca o dovadă a blestemului lui Dumnezeu. Mare parte a ţării a fost timp îndelungat o pustietate goală. Aceasta a venit asupra ţării din cauza apostaziei neamului iudaic care a părăsit legământul. Oamenii sunt adesea uimiţi că o ţară atât de respingătoare ca Palestina de astăzi a putut fi descrisă vreodată ca având în ea lapte şi miere (vezi Exod 3,8; etc.; Geneza 12,6).

26 pentru că s-au dus să slujească altor dumnezei şi să se închine înaintea lor, dumnezei pe care ei nu-i cunoşteau şi pe care nu li-i dăduse Domnul.

Verset ce nu a fost comentat.

27 De aceea S-a aprins Domnul de mânie împotriva acestei ţări şi a adus peste ea toate blestemele scrise în cartea aceasta.

Mânie. Compară cu Ieremia 21,5; 32,37. Cuvântul tradus mânie este redat uneori nări (vezi Geneza 2,7; Exod 15,8; Numeri 11,20; 2 Samuel 22,9.16; Iov 4,9; 27,3; Psalmi 18,8, etc.). Aceasta înseamnă adeseori respiraţie rapidă prin nas ca un semn de emoţie.

28 Domnul i-a smuls din ţara lor cu mânie, cu urgie, cu o mare iuţeală, şi i-a aruncat într-o altă ţară, cum se vede azi.”

I-a aruncat. Literal, a-i azvârli. Definitiva pierdere a Canaanului nu a fost doar rezultatul unui număr de circumstanţe care au avut loc. Ei au fost aruncaţi de Dumnezeu Însuşi.

29 Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia.

Lucrurile ascunse. Mulţi comentatori, printre care şi iudei, au aplicat aceste cuvinte la păcate ascunse, cunoscute numai de Dumnezeu, ca în Psalmi 19,12. Totuşi, expresia paralelă, lucruri descoperite, adică nouă, înseamnă că lucrurile ascunse sunt lucruri pe care Dumnezeu n-a considerat că este bine să le descopere. Omul nu poate pătrunde în sfaturile intime ale Celui Atotputernic. Ele sunt ale Lui. Lucrurile pe care El le-a descoperit despre Lege şi viaţă sunt ale noastre ca să privim la El. În Scripturi avem voia descoperită a lui Dumnezeu. Aceasta toată este a noastră.

Comentariile lui Ellen G. White

19-22 Te 52

29 CT 248; DA 234; Ed 171; Ev 627; FE 335; GC 324; MH 429; PP 113; SC

113 5T 701; 8T 279