1 După ce Domnul Dumnezeul tău va nimici toate neamurile acelea a căror ţară ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, după ce le vei izgoni şi vei locui în cetăţile şi în casele lor,

După ce. Vezi capitolul 12,29.

Vei locui. Problema în discuţie avea să se aplice în mod deosebit la situaţia din Palestina, o dată ce Israel urma să se aşeze în mijlocul ţării alese de Dumnezeu. Ceea ce urmează se aplică unei ordini de viaţă socială (vezi cap. 6,10).

2 să desparţi trei cetăţi în mijlocul ţării pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul tău.

Să desparţi trei cetăţi. Aşa poruncise Dumnezeu mai înainte de Moise (Numeri 35,14.15). Cele trei de pe partea de apus a Iordanului au fost hotărâte de Iosua după cucerire (Iosua 20). Cele trei de pe partea de răsărit a Iordanului fuseseră deja hotărâte de Moise, şi anume: Bezer, Ramot-Ghilead şi Golan (Deutronom 4,41-43).

În mijlocul. Nu exact în centrul geografic, dar distribuite aşa fel ca să le facă accesibile tuturor celor care aveau nevoie de ele. Cetăţile de scăpare arată inimii temătoare spre siguranţa în Isus Hristos.

3 Să faci drumuri şi să împarţi în trei părţi ţinutul ţării pe care ţi-o va da ca moştenire Domnul Dumnezeul tău. Să faci aşa, pentru ca orice ucigaş să poată fugi în cetăţile acestea.

Drumuri. Literal, drumul adică şoseaua. Accesul la cetăţile de scăpare trebuia să fie uşor. Şoseaua trebuia să fie în mod clar însemnată şi bine întreţinută (PP 513), pentru că era în pericol viaţa oamenilor. Tot aşa trebuie să fie şi calea spre refugiul nostru în Isus Hristos, aşa de clară încât nimeni să nu se rătăcească pe ea (vezi Isaia 35,8).

Ţinutul. Adică regiunea (RVS). Fiecare cetate de scăpare avea să servească drept centru convenabil pentru districtul în care era aşezată şi nici un loc nu trebuia să fie prea îndepărtat de cetatea de scăpare. Aceleaşi aranjamente trebuie să fie făcute pentru toate părţile ţării.

Fugi în. Creştinul consacrat se va gândi cu siguranţă la privilegiul păcătosului de a fugi la Hristos. După cum porţile cetăţii de scăpare nu trebuiau să fie închise niciodată pentru cel care căuta să intre, tot aşa Hristos nu refuză niciodată pe omul care vine la El plin de remuşcări şi pocăit (Psalmi 51,17; Isaia 57,15).

4 Legea aceasta să fie pentru ucigaşul care va fugi acolo ca să-şi scape viaţa, când va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaş mai înainte.

Fără voie. Adică, neintenţionat, literal, fără ştiinţă (Deutronom 4,42; Iosua 20,3.5). Fără să-i fi fost vrăjmaş. Bărbatul responsabil a lucrat neintenţionat (vezi Numeri 35,23). A cere viaţa unui astfel de ucigaş fără voie ar însemna să se verse sânge nevinovat.

5 Aşa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mâna, ca să taie copacul, fierul scapă din coadă, loveşte pe tovarăşul său şi-l omoară. Atunci el să fugă într-una din cetăţile acestea ca să-şi scape viaţa;

Lemne. Probabil pe o coastă de deal. După rapoartele egiptene, Canaanul era mult împădurit pe vremea patriarhilor. Acesta este cazul de omucidere fără premeditare (vezi Numeri 35,22). Omul a fost angajat într-o ocupaţie legală, şi moartea tovarăşului său a fost cu totul accidentală.

Coadă. Unii consideră că aceasta înseamnă că securea a sărit din pom deoarece cuvântul pentru pom este acelaşi ca acela tradus aici coadă. Dar poate că este mai bine a se înţelege aşa cum este redat în KJV, că a sărit fierul securii din coadă în timp ce omul tăia pomul.

Viaţa. Compară cu Iosua 20,1-4 pentru amănunte suplimentare. Aceasta este o figură de exprimare evident simbolică a siguranţei pe care o poate găsi păcătosul în Isus Hristos. Persoana vinovată de sânge este curăţită în Isus (Romani 8,1), pentru că fiind socotiţi neprihăniţi prin credinţă, ei au pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos (Romani 5,1).

6 pentru ca nu cumva răzbunătorul sângelui, aprins de mânie şi urmărind pe ucigaş, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, şi să lovească de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindcă mai înainte nu fusese vrăjmaş aproapelui său.

Răzbunătorul. Din acelaşi cuvânt tradus rudă (vezi Rut 2,20), şi răscumpărător (Iov 19,25; Psalmi 19,14; 78,35; Isaia 41,14; 43,14; 54,5).

Lung drumul. Acelaşi interes cu privire la lungimea şi inconvenienţa drumului le arătase Dumnezeu în legătură cu altarul central (cap. 12,21; 14,24).

7 De aceea îţi dau porunca aceasta: Să desparţi trei cetăţi.

De aceea. Cele trei cetăţi au fost stabilite în diferite părţi ale ţării pentru a preveni o situaţie nenorocită ca aceea amintită în versetele precedente.

8 Când Domnul Dumnezeul tău îţi va lărgi hotarele, cum a jurat părinţilor tăi, şi-ţi va da toată ţara pe care a făgăduit părinţilor tăi că ţi-o va da,

Lărgi. Vezi Geneza 15,18; Exod 23,31; Deutronom 1,7.

9 – numai să păzeşti şi să împlineşti toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi, ca să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău şi să umbli întotdeauna pe căile Lui – atunci să mai adaugi trei cetăţi la cele trei,

Numai să păzeşti. Împlinirea făgăduinţelor despre lărgire era dependentă de ascultare (cap. 11,22-24). Compară cu făgăduinţa făcută lui Avraam (Geneza 15,18).

Mai adaugi trei cetăţi. În total aveau să fie nouă, deoarece se stabiliseră deja câte trei de fiecare parte a Iordanului (versetul 2; cap. 4,41-43). Totuşi nu există nici un raport al celor trei adăugate ca fiind vreodată hotărâte în istoria de mai târziu a naţiunii.

10 pentru ca să nu fie vărsat sângele celui nevinovat în mijlocul ţării pe care ţi-o dă de moştenire Domnul Dumnezeul tău, şi astfel să fii vinovat de omor.

Nevinovat. Compară cu Deutronom 21,8; Ieremia 7,6. Cuvântul tradus astfel este din rădăcina unui verb care înseamnă a fi curat, a fi liber. Ideea inerentă în ea este a fi liber de obligaţiile care rezultă din vinovăţie.

Să fii vinovat de omor. Compară cu 2 Samuel 16,8; Osea 12,14. Sângele nevinovat asupra lor avea să fie al aceluia care a ucis pe cel care omorâse un om în mod întâmplător, şi n-a putut găsi un loc de refugiu înainte ca să fie omorât.

11 Dar dacă un om fuge într-una din aceste cetăţi, după ce a întins laţuri aproapelui său din vrăjmăşie împotriva lui, după ce s-a aruncat asupra lui şi l-a lovit aşa încât i-a pricinuit moartea,

Vrăjmăşie împotriva lui. Pentru amănunte vezi Numeri 35,16-24. Ura în inima unui om face să întindă laţuri, apoi să se arunce asupra lui la momentul oportun, şi l-a lovit aşa încât i-a pricinuit moartea aproapelui pe care-l detesta (vezi Exod 21,14).

12 bătrânii din cetatea lui să trimită să-l prindă şi să-l dea în mâinile răzbunătorului sângelui, ca să moară.

Bătrânii. Cei legal numiţi şi autorizaţi trebuiau să lucreze în acest domeniu important. Compară cu cap. 21,2.4.6.19, pentru exemple de bătrâni legal numiţi. Cât priveşte bătrânii acestor cetăţi, vezi Iosua 20,1-6.

Să-l dea. Dacă era găsit ca vinovat de ucidere cu premeditare el trebuia să fie predat răzbunătorului sângelui; altfel, trebuia să primească ocrotire (Numeri 35,12.24.25).
13 Să n-ai milă de el şi să ştergi din Israel sângele celui nevinovat, ca să fii fericit.

Să n-ai milă. Vezi versetul 21.

Să ştergi. Literal să consumi sau să arzi arătând îndepărtarea completă.

14 Să nu muţi hotarele aproapelui tău, puse de strămoşii tăi, în moştenirea pe care vei avea-o în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul tău.

Să nu muţi. Literal, muţi înapoi, adică, aşa fel ca să lărgeşti propria bucată de pământ şi să micşorezi corespunzător pe cea a vecinului. Din vechi timpuri, semnele de hotar au fost considerate ca inviolabile. Asupra aceluia care muta pe furiş semnele de hotar era pronunţat un blestem (Deutronom 27,17; vezi şi Iov 24,2; Proverbe 22,28; 23,10; Osea 5,10).

Puse de strămoşi. Sau de cei de mai înainte. Nu se referă la generaţiile timpurilor trecute ajungând până la antichitate, ci la cei care au împărţit la început pământul şi au pus semn hotarelor.

15 Un singur martor nu va fi deajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei martori.

Un singur martor. Un om nu putea fi osândit pe mărturia unui singur martor, fie învinuire civilă, fie penală (compară cu Deutronom 17,6; Numeri 35,30).

16 Când un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire,

Martor mincinos. Un martor mincinos trebuia să fie pedepsit (versetul 19).

17 cei doi oameni cu pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi judecătorilor care vor fi atunci în slujbă.

Înaintea Domnului. Un caz mai greu putea fi adus la o instanţă superioară la uşa sanctuarului Domnului, unde părţile avea să fie în faţa lui Iehova (cap. 17,8-12).

18 Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său,

Martor mincinos. Sperjurul este cea mai odioasă crimă, totuşi mulţi nu ezită să mintă chiar sub jurământ. Unul care nu spune în mod public adevărul păcătuieşte împotriva lui însuşi, a vrăjmaşului lui şi împotriva lui Dumnezeu.

19 atunci să-i faceţi cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.

Cum avea el de gând să facă. Un martor mincinos avea să sufere pedeapsa pe care el a avut de gând să i-o aplice învinuitului (vezi Deutronom 19,21; compară cu Exod 23,1; Psalmi 35,11). Aceasta este legea pedepsei juste.

20 În felul acesta, ceilalţi vor auzi şi se vor teme şi nu se va mai face o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.

Nu se va mai face. Această lege a fost dată pentru a înfrâna egoismul şi tindea să ridice pe o treaptă mai înaltă slujba publică şi moralitatea (vezi cap. 13,11; 17,13).

21 Să n-ai nicio milă, ci să ceri: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.

Să n-ai nici o milă. Sfatul acesta este dat judecătorilor, ca să nu fie ispitiţi a fi mai îngăduitori decât cerea stricta dreptate.

Viaţă pentru viaţă. Pentru mai multe amănunte, vezi Exod 21,23-25; Levitic 24,19.20. O conspiraţie care urmăreşte depunerea unei mărturii mincinoase şi, prin aceasta, punerea unui om nevinovat în primejdie, este de neiertat, pentru că reprezintă o crimă latentă în inima martorului mincinos (vezi Matei 5,22). Groaza pe care a inspirat-o în inima vecinului său nevinovat trebuia să fie propriul său mormânt.