1 În vremea aceea, Domnul mi-a zis: „Taie două table de piatră ca cele dintâi şi suie-te la Mine pe munte; fă şi un chivot de lemn.

În vremea aceea. Adică, cele 40 de zile şi nopţi de mijlocire despre care se vorbeşte în cap. 9 care urmează după această poruncă (Exod 34,1.2.28). Taie. Primele table de piatră au fost oferite de Dumnezeu (Exod 24,12), celelalte două de către Moise.

Fă şi un chivot. Porunca aceasta a fost dată în timpul primelor 40 de zile (Exod 25,10). Unii comentatori ebraici au susţinut că au existat două chivoturi, unul care să meargă înaintea poporului în luptele lor, şi altul care să rămână în Cortul Întâlnirii, dar nu există în privinţa aceasta nici o dovadă. Chivotul la care se face referire aici nu poate fi altul decât chivotul, pentru că acum după 38 de ani, tablele erau încă acolo unde le-a pus Moise de prima dată (v. 5).

2 Eu voi scrie pe aceste două table cuvintele care erau scrise pe tablele dintâi pe care le-ai sfărâmat, şi să le pui în chivot.”

Eu voi scrie. Legea lui Dumnezeu nu este efectivă până ce nu Îi permitea Levi s-o scrie din nou pe table care sunt inimi de carne (2 Corinteni 3,3; vezi şi Romani 8,3,4). Numai atunci când lumea reţine reflectarea legii scrisă în inimile noastre, ea este instruită şi edificată. După cum tablele de piatră au fost scrise de Dumnezeu şi au mărturisit despre caracterul şi viaţa Lui, tot aşa biserica poartă inscripţia lucrată de Duhul Sfânt, prezentată spre a fi citită de toţi oamenii (2 Corinteni 3,2). O astfel de viaţă este un monument al harului lui Dumnezeu, o aducere aminte a puterii Lui lucrătoare în vieţile oamenilor.

3 Am făcut un chivot de lemn de salcâm, am tăiat două table de piatră ca cele dintâi şi m-am suit pe munte cu cele două table în mână.

Lemn de salcâm. Literal, scânduri de salcâm. Aceasta era probabil o specie de salcâm spinos care se găsea din belşug prin apropierea Sinaiului.

4 Domnul a scris pe table ce fusese scris pe cele dintâi, cele zece porunci care vă fuseseră spuse pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării; şi Domnul mi le-a dat.

Cele zece porunci. Literal, cele zece cuvinte, ca în Exod 20,1; 34,28; Deutronom 4,13. Cuvântul tradus şi folosit în felul acesta înseamnă un precept sau un edict (Estera 1,19). Se mai foloseşte şi despre o propoziţie sau zicală a unui om înţelept (Eclesiast 1,1, etc.), şi despre un cuvânt al lui Dumnezeu (Numeri 23,5.16; Ieremia 1,4.11; etc.). Folosirea lor cu privire la cele Zece Porunci le identifică cu o descoperire divină şi este un amintitor al faptului că Dumnezeu le-a rostit în auzul întregului Israel (Deutronom 4,13).

În ziua adunării. Vezi comentariul pentru cap. 9,10.

5 M-am întors apoi şi m-am coborât de pe munte, am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem, şi ele au rămas acolo, cum îmi poruncise Domnul.

M-am pogorât. Adică, la încheierea celor 40 de zile şi nopţi (Exod 34,28.29; compară cu Exod 32,15 şi Deutronom 9,15).

Chivotul. Făcut de Beţaleel sub îndrumarea lui Moise (Exod 37,1; vezi Deutronom 10,1). Chivotul a fost aşezat în Cortul Întâlnirii, după terminarea lui, împreună cu cele două table de piatră conform cu instrucţiunile lui Dumnezeu (Exod 40,20.21).

Au rămas acolo. Ele mai erau încă în chivot cu multe secole mai târziu (1 Regi 8,1.9), în timpul domniei lui Solomon. Nu există nici un raport că ele au fost cândva îndepărtate din chivot. Ele mai sunt acolo şi astăzi (PK 453), şi vor fi prezentate înaintea lumii ca normă de dreptate (EGW în Review and Herald, 28 ian. 1909, pag. 8).

6 Copiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron şi a fost îngropat; Eleazar, fiul lui, i-a urmat în slujba preoţiei.

Beerot-Bene-Iacan. Bene-Iaacan in Numeri 33,32.

7 Apoi de-acolo au pornit la Gudgoda, şi de la Gudgoda la Iotbata, ţară unde sunt pâraie de ape.

De acolo. Adică, de la Bene-Iaacan in Numeri 33,32.

Gudgoda. Aceasta este Hor-Ghidgad, literal dealul trupei (Numeri 33,32).

Iotbata. Iotbata din Numeri 33,34.

Pâraie de apă. Aici apa era abundentă, un fapt care fără îndoială că a accentuat lipsa ei la Cadeş, curând după aceea (vezi Numeri 20,3.4). Probabil că Iotbata trebuie să fie identificată cu et-Taba, ca la 22 mile nord de Acaba.

8 În vremea aceea, Domnul a despărţit seminţia lui Levi şi i-a poruncit să ducă chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să-I slujească şi să binecuvânteze poporul în Numele Lui; lucru pe care l-a făcut până în ziua de azi.

În vremea aceea. Adică, la Sinai (vezi v.5, 10). Referirea este la întoarcerea lui Moise în tabără după cea de a doua rămânere a lui timp de 40 de zile pe munte.

Despărţit. Forma cuvântului ebraic folosit aici arată un act solemn de consacrare în slujba lui Dumnezeu. Într-un fel asemănător a fost despărţit şi Israel dintre celelalte naţiuni (Levitic 20,24), şi Leviţii dintre celelalte seminţii ale lui Israel (Numeri 16,9), făcându-i prin aceasta să fie ai lui Iehova (Numeri 8,14). Leviţii se separaseră ei înşişi de celelalte triburi ca răspuns la chemarea lui Moise de a sta pentru Dumnezeu în mijlocul apostaziei (Exod 32,26-29). Ei erau în caracter despărţiţi de fraţii lor, în virtutea propriei lor alegeri, acum, în virtutea alegerii lui Dumnezeu ei erau puşi de o parte pentru slujba Lui.

Să ducă chivotul. Această însărcinare sfântă a fost dată chehatiţilor, când se muta tabăra dintr-un loc în altul (Numeri 3,27.31).

Să stea înaintea Domnului. Aceasta este o expresie care înseamnă consacrare pentru slujba Domnului în serviciul public. Ei slujeau înaintea lui Dumnezeu aşa cum făceau slujbaşii de la curte înaintea regelui. Preoţii erau răspunzători faţă de Dumnezeu. Ea mai este folosită de profeţi ca slujitori ai lui Dumnezeu (1 Regi 17,1; 18,15). Ea mai este folosită şi despre prezenţa lui Ghehazi pe lângă profetul Elisei (2 Regi 5,25).

Ca să-I slujească. Leviţii trebuiau să slujească pe preoţi ca ajutoare ai lor (Numeri 3,6), şi să poarte grija generală a Cortului Întâlnirii (Deutronom 10,8). Numele de levit a ajuns să indice pe membrii ne-aaronici ai seminţiei preoţeşti. Fiii lui Aaron din punct de vedere tehnic nu sunt leviţi. Leviţii erau consacraţi pentru însărcinările serviciului de la Sanctuar, altele decât cele ale serviciului divin şi al jertfelor.

Să binecuvânteze poporul în numele Lui. Vezi Numeri 6,23-27, unde această expresie este folosită despre preamărirea lui Dumnezeu şi binecuvântarea poporului cu mâinile ridicate. Aceasta era o însărcinare solemnă adusă la îndeplinire de către preoţi (Levitic 9,22) ca de încheiere a serviciului de dimineaţă şi seara şi în alte dăţi. La ocazii importante şi regii binecuvântau poporul (2 Samuel 6,18). Moise mai vorbeşte despre ea în Deutronom 21,5.

9 De aceea Levi n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu fraţii lui: Domnul este moştenirea lui, cum i-a spus Domnul Dumnezeul tău.

N-are nici parte. Având în vedere că leviţii erau deosebiţi pentru serviciul sacru ei nu puteau să-şi câştige existenţa angajându-se în cele mai obişnuite ocupaţii. Din acest motiv lor nu li s-a repartizat teritoriu tribal, cu excepţia unor cetăţi răspândite printre celelalte seminţii (Numeri 18,20; Iosua 13,14,33; 18,7).

Moştenirea Lui. Înţelesul acestei expresii se află în cap. 18,2-4. Seminţia lui Levi avea să primească o parte din jertfele sfinte aduse lui Iehova de către adunare.

10 Eu am rămas pe munte, ca şi mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Domnul m-a ascultat şi de data aceasta; Domnul n-a voit să vă nimicească.

Verset ce nu a fost comentat.

11 Domnul mi-a zis: „Scoală-te, du-te şi mergi în fruntea poporului. Să se ducă să ia în stăpânire ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da.”

Scoală-te, du-te. Literal, ridică-te, sparge tabăra. Cuvântul tradus aici mergi apare şi în Numeri 10,2. El mai este folosit şi despre spargerea sau eliberarea de pietre întregi într-o carieră (1 Regi 6,7).

12 Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău,

Cere de la tine Domnul. Aceasta este asemănător cu Mica 6,8. Cuvântul tradus cere înseamnă şi a dori, a solicita. Numele de Saul este din aceeaşi rădăcină, şi înseamnă solicitat, dorit.

Să te temi. In mod literal, a respecta, a avea o vedere pioasă pentru. Aici respectul este cerut ca principiu de bază în inima copilului lui Dumnezeu. O dreaptă atitudine faţă de Dumnezeu este temelia adevăratei religii (vezi comentariul pentru cap. 6,2).

Să umbli. Vezi comentariul pentru cap. 6,8. Aceasta este o umblare zilnică cu Dumnezeu în puterea Duhului Sfânt, cu scopul unui caracter perfect (vezi Geneza 5,22). Apostolul Pavel afirmă acelaşi adevăr în cuvinte diferite (Romani 6,17.18.22).

Să iubeşti. Acolo unde există adevărată iubire de Dumnezeu în inimă, omul nu se va supune cu uşurinţă faţă de ispitire (vezi Geneza 39,3; Deutronom 13,4; 1 Regi 8,23; Ioan 15,10).

13 să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi, ca să fii fericit?

Poruncile. De la cuvântul obişnuit pentru porunci. Rădăcina verbală înseamnă a aşeza, a stabili. Principiile Decalogului sunt întemeiate pe caracterul lui Dumnezeu, astfel că sunt temeinic statornicite. A păzi poruncile, se spune de către Solomon, este datoria oricărui om (Eclesiast 12,13.14), pentru că ele exprimă iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele (Matei 22,36-40).

14 Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el.

Cerurile. Adică cerurile atmosferice.

Cerurile cerurilor. O referire la locul care slujeşte ca locaş al lui Dumnezeu (vezi 1 Regi 8,27; Psalmi 68,32.33; 148,1-4). Apostolul Pavel vorbeşte de al treilea cer (2 Corinteni 12,2), iar Hristos s-a înălţat mai presus de toate cerurile (Efeseni 4,10).

Pământul. Oamenii ar trebui să caute a trăi o viaţă de proslăvire a lui Iehova, aşa cum fac locuitorii cerurilor (vezi Psalmi 19,1-6).

15 Şi numai de părinţii tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească; şi după ei, pe sămânţa lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeţi azi.

Ca să-i iubească. Vezi cap. 7,6.7.

16 Să vă tăiaţi, dar, inima împrejur şi să nu vă mai înţepeniţi gâtul.

Nu vă mai înţepeniţi gâtul. Literal, nu vă mai înţepeniţi gâtul. Apostolul Pavel exprimă acelaşi principiu în termeni asemănători pentru credinciosul de astăzi (Romani 2,29). O inimă netăiată împrejur nu poate fi pătrunsă de apelul Duhului Sfânt. Inima tăiată împrejur este o inimă care iubeşte pe Dumnezeu (Deutronom 30,6; Ieremia 4,4). O inimă netăiată împrejur este îngâmfată (Levitic 26,14; vezi şi Ieremia 9,25; Ezechiel 44,7.9). Aceeaşi expresie este folosită şi pentru ureche (Ieremia 6,10) şi pentru buze (Exod 6,12.30).

Această expresie figurată poate să vină de la obiceiul boilor care uneori îşi retrag umerii şi gâtul lor de la jug în încercarea de a respinge povara (vezi Neemia 9,29; Zaharia 7,14). Compară cuvintele lui Ştefan faţă de iudei (Fapte 7,51).

17 Căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşat, care nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri;

Dumnezeul Dumnezeilor. Observă îndemnul psalmistului (Psalmi 136,2.3), şi cuvintele regelui Babilonului către Daniel (Daniel 2,47). Când Hristos îndepărtează îmbrăcămintea Lui preoţească şi Îşi pune hainele Sale regale, la încheierea timpului de probă, El îşi însuşeşte şi titlul, Rege al regilor si Domn al Domnilor (Apocalipsa 19,16; compară 17,14).

Dumnezeul cel mare. Neemia foloseşte un limbaj asemănător (Neemia 9,32).

Puternic. De la un cuvânt care înseamnă un mare erou, un mare luptător (Judecători 11,1). El mai este aplicat la leu ca fiind cel mai puternic dintre fiare (Proverbe 30,30). Superlativul folosit in Deutronom 10,14 despre locul de locuit al lui Dumnezeu este asemănător cu această expresie pentru Dumnezeu.

Care nu caută la faţă. Declaraţia aceasta se citeşte literal, el nu înalţă feţele şi nu ia mită. Iehova va lucra întotdeauna just. Jertfele şi darurile nu-L vor influenţa să treacă cu vederea păcatul cu voia (vezi Exod 23,8; Levitic 19,15). Observă cuvintele lui Petru întâlnirea lui cu Corneliu care, asemenea lui Petru, avusese o vedenie (Fapte 10,34.35).

18 care face dreptate orfanului şi văduvei, care iubeşte pe străin şi-i dă hrană şi îmbrăcăminte.

Face dreptate. În decursul istoriei, facerea dreptăţii se tărăgăna şi era nesigură în Orient, dar Iehova nu este numai nepărtinitor, ci şi prompt în ce lucra. În Exod 22,21.22, Dumnezeu porunceşte poporului Său să fie absolut nepărtinitor faţă de străin şi cel neajutorat.

19 Să iubiţi pe străin, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

Străin. De la un substantiv derivat din verbul a şedea (un scurt timp), a zăbovi, a locui. O traducere mai bună ar fi cel ce rămâne un timp mai scurt. Termenul se referă la străinii care rămân vremelnic sau ca şi colonişti permanenţi (vezi Geneza 12,10; 19,9; 47,4; Isaia 52,4).

20 Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-I slujeşti, să te alipeşti de El, şi pe Numele Lui să juri.

O alipeşti. De la un verb care exprimă cel mai puternic ataşament sau alipire posibilă de ceva. El este folosit despre un soţ sau o soţie care devin un singur trup (Geneza 2,24), şi despre boală înlăuntrul ţesuturilor trupului (Deutronom 28,21.60).

21 El este slava ta, El este Dumnezeul tău. El a făcut în mijlocul tău aceste lucruri mari şi grozave pe care ţi le-au văzut ochii.

Slava Ta. Compară cuvintele din Ieremia 17,14 folosite în legătură cu vindecarea

22 Părinţii tăi s-au coborât în Egipt în număr de şaptezeci de inşi; acum Domnul Dumnezeul tău a făcut din tine o mulţime ca stelele cerului.

Ca stelele cerului. O astfel de creştere a populaţiei se putea datora numai binecuvântării lui Dumnezeu. Aici Moise redă ecoul făgăduinţelor lui Avraam (Geneza 15,5; compară cu Exod 12,37; Numeri 51,62).

Comentariile lui Ellen G. White

1 MH 508

6 PP 427

8 Ed 148; 1T 650

9 DA 433; Ed 149

12,13 FE 477; PK 326

17-19DA 500

17-21 FE 477