1 Să iubeşti, dar, pe Domnul Dumnezeul tău şi să păzeşti întotdeauna învăţăturile Lui, legile Lui, rânduielile Lui şi poruncile Lui.

Să iubeşti … pe Domnul. Iubirea este principiul pe care trebuie să se întemeieze orice închinare şi slujire faţă de Dumnezeu. Iubirea faţă de Dumnezeu transformă în bucurie împlinirea tuturor cerinţelor Lui. Îndurarea şi bogatele binecuvântări ale lui Dumnezeu, dacă sunt apreciate cu adevărat, inspiră în inima omului o iubire pentru El. Adevărata iubire faţă de Dumnezeu este reacţia inimii omeneşti faţă de bogata Lui iubire.

Întotdeauna. Literal, toate zilele. Ascultarea faţă de Dumnezeu trebuie să fie continuă şi nu intermitentă. O iubire care oscilează este în general centrată mai de grabă asupra ta însuţi decât îndreptată asupra lui Hristos.

2 Recunoaşteţi astăzi – ce n-au putut recunoaşte şi vedea copiii voştri – pedepsele Domnului Dumnezeului vostru, mărimea Lui, mâna Lui cea tare şi braţul Lui cel întins,

Recunoaşteţi astăzi. Ei au fost martori ai puterii celei mari a lui Dumnezeu in acţiune, şi cunoşteau ceva despre nemărginitele resurse care le-au fost puse la dispoziţie de Iehova.

Braţul. Braţul este simbolul puterii, şi este adesea folosit de forţele militare (Daniel 11,15.22.31). Tot aşa, o oştire este braţul puternic al unei naţiuni. Braţul Domnului este simbolul puterii Lui (vezi Isaia 52,10; 53,1).

3 semnele Lui şi faptele pe care le-a săvârşit în mijlocul Egiptului împotriva lui faraon, împăratul Egiptului, şi împotriva întregii lui ţări.

Semnele. Literal, semnele (compară cu cap. 4,34). Dovezile puterii divine care au însoţit eliberarea lor din Egipt, au inspirat întotdeauna generaţiile de mai târziu ale lui Israel şi adesea au constituit subiect al imnului şi literaturii inspirate.

4 Recunoaşteţi ce a făcut El oştirii Egiptului, cailor lui şi carelor lui, cum a făcut să vină peste ei apele Mării Roşii,

Verset ce nu a fost comentat.

5 când vă urmăreau, şi i-a nimicit pentru totdeauna;

Locul acesta. Ei erau acum în câmpia Moabului, aproape de Sitim şi faţă în faţă cu Ierihonul (Numeri 25,1; Deutronom 1,31).

6 ce v-a făcut în pustiu, până la venirea voastră în locul acesta; ce a făcut lui Datan şi lui Abiram, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, cum pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, cu casele şi corturile lor şi cu tot ce aveau în mijlocul întregului Israel.

Datan şi lui Abiram. Exemple cunoscute de răzvrătire contra lui Dumnezeu (vezi Numeri 16).

7 Căci aţi văzut cu ochii voştri toate lucrurile mari pe care le-a făcut Domnul.

Aţi văzut cu ochii voştri. Literal, ochii voştri sunt văzători (vezi cap. 3,21). Lucrurile mari. În legătură cu eliberarea lor din Egipt şi şederea lor în Canaan (vezi Judecători 2,7).

8 Astfel, să păziţi toate poruncile pe care vi le dau eu astăzi, ca să puteţi pune mâna pe ţara în care veţi trece ca s-o luaţi în stăpânire

Toate poruncile. Literal, fiecare poruncă, numărul singular accentuând ascultarea desăvârşită ca principiu de purtare.

Ca să puteţi pune mâna. În sensul de încingere a cuiva pentru acţiune, sau ţinere în mod tenace. Puterea voastră ca creştini stă în iubirea care se revarsă în ascultare faţă de voinţa descoperită a lui Dumnezeu. Numai cel ascultător poate fi tare, pentru că Dumnezeu nu poate da tărie acelora care calcă cu premeditare Legea Sa.

9 şi să aveţi zile multe în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, lor şi seminţei lor, ţară în care curge lapte şi miere.

Lapte şi miere. Compară cu Exod 3,8; Deutronom 6,3. Laptele nu reprezintă numai binecuvântările celor mai alese bunuri ale Canaanului pământesc, ci şi bogata binecuvântare a mântuirii prin Hristos (Isaia 55,1). Dulceaţa mierii este comparată cu dulceaţa Legii lui Dumnezeu (Psalmi 19,10) şi cu toată voinţa revelată a Lui (Ezechiel 3,3; Apocalipsa 10,9.10).

10 Căci ţara în stăpânirea căreia vei intra, nu este ca ţara Egiptului, din care aţi ieşit, unde îţi aruncai sămânţa în ogoare şi le udai cu piciorul ca pe o grădină de zarzavat.

Le udai. O figură de stil care înseamnă mecanismul folosit spre a ridica apa din Nil şi canalele lui tributare, care consta din muncă grea. Dar Ţara Făgăduinţei era udată prin ploi bogate care niciodată n-au lipsit atâta timp cât Israel a fost credincios faţă de Dumnezeu (vezi 1 Regi 8,35; 17,1; 18,17.18).

O grădină de zarzavat. Trudnicele metode de irigaţie practicate în Egipt erau aplicabile numai îngustei fâşii de pământ mărginaşe cu Nilul, în timp ce ploaia din Canaan avea să facă provincia din Palestina un câmp fertil.
11 Ţara pe care o veţi stăpâni este o ţară cu munţi şi văi, care se adapă din ploaia cerului;

Ţară cu munţi. Nu o câmpie întinsă ca Egiptul care se putea iriga printr-un sistem de canale. Palestina putea fi udată cum trebuie şi făcută fertilă numai prin ploile bune din cer, iar căderea acestor ploi era asigurată în măsura în care poporul era credincios faţă de Iehova.

12 este o ţară de care îngrijeşte Domnul Dumnezeul tău şi asupra căreia Domnul Dumnezeul tău are neîncetat ochii, de la începutul până la sfârşitul anului.

Îngrijeşte. Literal, se interesează, ceea ce înseamnă a cerceta, a face investigaţii. Aceasta exprimare este folosită la căutarea oii pierdute (Deutronom 22,2; Ezechiel 34,6-8) şi la căutarea lui Dumnezeu după inimile oamenilor (1 Cronici 28,9).

Ochii…Domnului. O figură de stil reprezentând neîncetata purtare de grijă a lui Dumnezeu exercitată în folosul celor credincioşi Lui (Psalmi 33,18; 34,15).

13 Dacă veţi asculta de poruncile mele pe care vi le dau astăzi, dacă veţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru şi dacă-I veţi sluji din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru,

Veţi sluji. Adică a asculta de El. Pentru a fi primit, slujirea omului faţă de Dumnezeu trebuie să decurgă din iubirea din inima omului, nu din încercarea de a dobândi îndreptăţirea prin conformarea legală cu cerinţele Sale (vezi cap. 10,12).

14 El va da ţării voastre ploaie la vreme, ploaie timpurie şi ploaie târzie, şi-ţi vei strânge grâul, mustul şi untdelemnul;

Ploaie timpurie. Aceasta era ploaia de toamnă, care cădea pe vremea însămânţării cerealelor de iarnă spre a face să încolţească sămânţa şi să-i dea o pornire bună înainte de a se instala iarna cea rece. Ea cădea în luna a opta, târziu în toamna noastră (vezi Ezra 10,9.13). Într-o ţară care depinde de ploaie, sămânţa nu avea să încolţească până nu cădea ploaia la vremea ei (Levitic 26,4).

Ploaie târzie. Aceasta cădea primăvara înainte de seceriş, în timpul lunii noastre martie şi începutul lui aprilie, şi făcea ca recolta să ajungă la maturitate deplină (vezi Ieremia 5,24; Ioel 2,23). În răspunsul său la falsele învinuiri ale lui Elifaz, Iov vorbeşte în mod figurat de importanţa ploii târzii (Iov 29,23). Solomon o foloseşte ca o ilustraţie a favorurilor acordate de un rege (Proverbe 16,15) şi Osea ca o înviorare şi reformă (Osea 6,2.3). Tragedia care a rezultat din lipsă de ploaie târzie este descrisă de Ieremia în prima sa solie către biserica ce aluneca din zilele sale (Ieremia 3,3; compară cu Amos 4,7; vezi Ioel 2,23).

15 de asemenea, va da iarbă în câmpiile tale pentru vite, şi vei mânca şi te vei sătura.

Iarbă. Acelaşi cuvânt poate să însemne vegetale pentru folosul omului (Geneza 3,18), cât şi iarbă pentru vite, ca aici (Psalmi 106,20; Ieremia 14,6). Vei mânca. Vite sănătoase şi bine hrănite înseamnă şi abundenţă de hrană pentru om, şi prosperitate în general (Levitic 25,19; compară cu Ioel 1,10-20).

16 Vedeţi să nu vi se amăgească inima şi să vă abateţi, ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor.

Vedeţi. O abundenţă de bunuri de-ale vieţii acesteia, aşa cum sunt făgăduite în versetele precedente, poate să facă pe individul prea încrezut să devină necredincios faţă de marele Dătător al acestor daruri (vezi Deutronom 6,14; Osea 2,5.8; 1 Corinteni 10,12).

Să nu vi se amăgească. Adesea un înţeles fals al valorilor orbeşte atât de mult inimile oamenilor (Ieremia 17,9; Romani 1,21.22) încât ei merg în zadar să urmărească lucruri care sunt numai de valoare trecătoare (Eclesiast 1,13.14; 2,1-11; Matei 6,28-34; Ioan 6,27-29). Este bine a se aminti că a fost un înţeles denaturat al valorilor ceea ce a condus pe Eva să mănânce din fructul oprit. Aceasta fost când ea a văzut ceva ce nu era aşa cum socotise ea (Geneza 3,6).

17 Căci atunci Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră; ar închide cerurile şi n-ar mai fi ploaie; pământul nu şi-ar mai da roadele şi aţi pieri curând din ţara aceea bună pe care v-o dă Domnul.

Închide. Exact contrariul a ceea ce Iehova a dorit să facă pentru poporul Său (Deutronom 28,12,23). Compară cu o expresie similară din Levitic 26,19. Lipsa de ploi avea să fie un amintitor al păcatului care trebuia să fie căit (1 Regi 8,35).

Aţi pieri curând. Neascultarea avea să fie urmată de calamităţi naturale cu scopul de a aduce poporul înapoi la Dumnezeu (Iosua 23,16; Amos 4,6-9).

18 Puneţi-vă, dar, în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legaţi ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre şi să fie ca nişte fruntare între ochii voştri.

Fruntarii. Cuvântul tradus astfel este dintr-o rădăcină care înseamnă a lega, a împrejmui. Substantivul se află numai aici şi in Exod 13,16; Deutronom 6,8. Luând îndemnul literal, iudeii au legat filacteriile pe frunte, crezând că astfel se recomandă ei înşişi lui Dumnezeu (vezi Exod 13,9).

19 Să învăţaţi pe copiii voştri în ele şi să le vorbeşti despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.

Să învăţaţi. Un îndemn adesea reperat părinţilor (cap. 4,10; 6,7). Raşi, comentatorul iudaic, interpretează cuvintele acestea ca însemnând că un părinte trebuie să înveţe pe copil limba ebraică şi Tora, de când începe să vorbească.

20 Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.

Să le scrii. Astfel păcatele lor aveau să fie scrise ca un priboi de fier (Ieremia 17,1).

21 Şi atunci zilele voastre şi zilele copiilor voştri, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, vor fi tot atât de multe cât vor fi zilele cerurilor deasupra pământului.

Zilele voastre. Compară cu cap. 4,40; 6,2; 11,9.

Cât vor fi zilele cerurilor. Atâta timp cât cerurile se află deasupra pământului (RVS; compară cu Matei 5,18). Printre evrei veşnicia cerurilor era o credinţă stabilă şi, de aceea, cuvintele acestea au devenit pentru ei o făgăduinţă despre natura de durată a moştenirii lor (vezi Psalmi 72,5.7; 89,29; Iov 14,12).

22 Căci dacă veţi păzi toate aceste porunci pe care vi le dau şi dacă le veţi împlini, dacă veţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru, veţi umbla în toate căile Lui şi vă veţi alipi de El,

Dacă veţi păzi. Vezi v.13 şi cap. 10,20. Alipi de El. Ideea de alipire este o figură de afecţiune şi credincioşie (Rut 1,14). Dacă alegem să ne alipim de Dumnezeu nimic nu ne poate smulge din apucătura Lui (Ioan 10,28).

23 Domnul va izgoni dinaintea voastră pe toate aceste neamuri şi vă veţi face stăpâni pe toate aceste neamuri, care sunt mai mari şi mai puternice decât voi.

Va izgoni. O făgăduinţă des reperată (Exod 23,27; Deutronom 7,23). Dar ca toate celelalte făgăduinţe ea era condiţionată de ascultarea lor de poruncile Sale. Dacă Dumnezeu ar fi continuat să-i binecuvânteze fără a ţine seamă de purtarea lor, ei ar fi devenit cu totul întăriţi în căile lor rele. În felul acesta ei n-ar fi fost martori faptului dorit de a conlucra cu adevăratul Dumnezeu – care era scopul Lui atunci când le acorda toate aceste binecuvântări.

Neamuri mai mari. Compară cu cap. 7,1; 9,1. Ei erau cel mai mic dintre toate popoarele (cap. 7,7), dar nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca printr-un mare număr (1 Samuel 14,6; compară cu Judecători 7,2-7).

24 Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, va fi al vostru: hotarul vostru se va întinde din pustiu până la Liban şi de la râul Eufrat până la marea de apus.

Din pustie. Adică pustia Sin, care se află la sud de Palestina.

Liban. Hotarul dinspre nord.

Eufrat. Hotarul dinspre nord-est. Compară cu făgăduinţa făcută lui Avraam (Geneza 15,18).

Marea de apus. Literal de la spate sau marea de apus. Cuvântul tradus cel mai extrem este de la o rădăcină care înseamnă ceea ce este în spate, adică în spatele vorbitorului. Când evreii indicau direcţiile din Canaan ei se socoteau a fi cu faţa la răsărit şi în felul acesta Marea Mediterană era în spatele lor (vezi Deutronom 34,2; Ioel 2,20; Zaharia 14,8; vezi şi Exod 3,1). Marea Mediterană era numită Marea cea mare în Numeri 34,6.

25 Nimeni nu va putea să stea împotriva voastră. Domnul Dumnezeul vostru va răspândi, cum v-a spus, frica şi groaza de tine peste toată ţara în care veţi merge.

Frica…de tine. Vezi făgăduinţa lui Dumnezeu la Muntele Sinai (Exod 23,27), şi repetată mai înainte de căderea Ierihonului (Iosua 2,9.24).

26 Iată, pun azi înaintea voastră binecuvântarea şi blestemul:

Binecuvântarea şi blestemul. Ceea ce înseamnă voinţă liberă şi puterea de alegere a omului. Dumnezeu porunceşte dar omul este liber să aleagă dacă vrea să asculte (vezi Iosua 24,15; compară cu Ieremia 18,7-10).

27 binecuvântarea, dacă veţi asculta de poruncile Domnului Dumnezeului vostru pe care vi le dau în ziua aceasta;

Binecuvântarea. Vezi cap. 28,2-6 pentru o declaraţie amănunţită a ceea ce este cuprins în această binecuvântare.

28 blestemul, dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului Dumnezeului vostru şi dacă vă veţi abate de la calea pe care v-o dau în ziua aceasta şi vă veţi duce după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi.

Blestemul. Compară cu cap. 28,15-68.

Alţi dumnezei. Vezi cap. 6,14. Numai Dumnezeul cerurilor poate să binecuvânteze pe poporul Său (cap. 7,9; 8,3). Copiii lui Israel au fost adesea avertizaţi despre pericolele idolatriei (cap. 4,3.15.16.23; 6,4.14; 7,4.5.25; 8,19; 9,12; 10,20; etc.).
29 Şi când Domnul Dumnezeul tău te va aduce în ţara pe care o vei lua în stăpânire, să rosteşti binecuvântarea pe muntele Garizim, şi blestemul pe muntele Ebal.

Te va aduce. Compară cu Deutronom 6,10; 7,1; Exod 13,5,11.

Muntele Garizim. Pe partea de sud a bogatei văi în care este aşezat Sihemul, cu muntele Ebal înspre nord. Garizim este fertil, şi Ebal oarecum sărac. Unii comentatori au văzut în faptul acesta motivul alegerii unuia ca fiind potrivit pentru binecuvântare şi celălalt pentru blestem.

30 Munţii aceştia sunt dincolo de Iordan, înapoia drumului care merge spre apus, în ţara canaaniţilor care locuiesc în câmpie, faţă în faţă cu Ghilgal, lângă stejarii More.

Dincolo de. Adică, pe partea de sud a Iordanului în Ţara Canaan (vezi cap. 3,20.25). Spre apus. O persoană care stă pe malul de răsărit al Iordanului, faţă în faţă cu Ierihonul, poate vedea apusul de soare în apropiere de munţii Garizim şi Ebal ca la cca. 40 mile mai la o parte.

Ghilgal Numele tradus astfel poate veni de la verbul a rostogoli. Aceasta înseamnă o roată sau un cerc. Unii consideră că aceasta se poate aplica la un cerc de pietre în legătură cu închinarea păgână. Ghilgal aproape de Ierihon, amintit aici, a fost numit aşa pentru că ocara Egiptului a fost prăvălită de pe popor în acest loc (Iosua 5,9-12).

Stejarii More. Literal lângă terebinţii lui More (vezi Geneza 13,18; 18,1).

31 Căci veţi trece Iordanul şi veţi intra în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul Dumnezeul vostru ca s-o stăpâniţi şi să locuiţi în ea.

Veţi trece. Moise îşi exprimă siguranţa cu privire la ocuparea de către ei a Ţării Făgăduinţei. Participiul folosit aici are forţa că voi sunteţi pe punctul de a trece dincolo.

Comentariile lui Ellen G. White

7,8 SR 171

10-12 PP 465

10-17 PK 135

13-218T 81

18,19 FE 141; PK 136; 3T 565

18-21 CSW 45; PP 503

19 PP 504

20 PK 464

22-25 Ed 48; PP 544, 716

26-28 FE 508; 3T 81

27,28 MB 9

29 PP 499

32 Să păziţi şi să împliniţi toate legile şi poruncile pe care vi le dau eu astăzi.

Verset ce nu a fost comentat.