1 Toate căpeteniile oştilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, au înaintat

Iezania. Vezi cap. 40,8. În loc de Iezania LXX dă aici numele de Azaria (vezi cap. 43,2).

2 şi au zis prorocului Ieremia: „Fie bine primită înaintea ta rugămintea noastră! Mijloceşte pentru noi la Domnul Dumnezeul tău, pentru toţi cei ce au mai rămas, căci eram mulţi, dar am mai rămas numai un mic număr, cum bine vezi tu însuţi cu ochii tăi.

Mijloceşte pentru noi. Întrucât Ieremia se dusese la Miţpa (cap. 40,6), el era fără îndoială printre cei care au fost duşi de Ismael şi salvaţi de Iohanan la Gabaon (cap. 41,10.13.14). Privind la el ca la adevăratul lor profet în al cărui patriotism se putea pune încredere, tot poporul l-a solicitat să ceară de la Dumnezeu în favoarea lor înţelepciune şi călăuzire.

3 Binevoiască Domnul Dumnezeul tău să ne arate drumul pe care trebuie să mergem şi să ne spună ce avem de făcut!”

Verset ce nu a fost comentat.

4 Prorocul Ieremia le-a zis: „Am auzit! Iată că mă voi ruga Domnului Dumnezeului vostru, după cererea voastră, şi vă voi face cunoscut, fără să vă ascund ceva, tot ce vă va răspunde Domnul!”

Verset ce nu a fost comentat.

5 Atunci ei au zis lui Ieremia: „Domnul să fie un martor adevărat şi credincios împotriva noastră, dacă nu vom face tot ce-ţi va porunci Domnul Dumnezeul tău să ne spui!

Atunci ei au zis. Acum, deplin smeriţi din cauza suferinţelor aduse asupra lor de invazia Babiloneană, poporul declara călduros deplina lui supunere la orice ar fi avut Dumnezeu în gând pentru ei. Ei s-au legat să dea ascultare la glasul Domnului (v. 6). Vezi comentariul la v.20.

6 Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului nostru la care te trimitem, ca să fim fericiţi ascultând de glasul Domnului Dumnezeului nostru!”

Verset ce nu a fost comentat.

7 După zece zile, cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia.

După zece zile. Acest interval de timp ar fi trebuit să fie o dovadă pentru popor, că Ieremia nu dădea propriul său răspuns, ci unul care venea prin el de la Dumnezeu după multă rugăciune şi meditaţie (vezi comentariul la Ieremia 24,4; comp. Ezechiel 3,15.16).

8 Şi Ieremia a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toate căpeteniile oştilor care erau cu el şi pe tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare,

Verset ce nu a fost comentat.

9 şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel la care m-aţi trimis să-I aduc înainte rugăciunile voastre:

Verset ce nu a fost comentat.

10 „Dacă veţi rămâne în ţara aceasta, vă voi face să propăşiţi în ea şi nu vă voi nimici, vă voi sădi şi nu vă voi smulge; căci Îmi pare rău de răul pe care vi l-am făcut!

Voi face să propăşiţi. O reafirmare a intenţiei lui Dumnezeu faţă de poporul său (vezi cap. 1,10; 18,7-10; 24,4-6; vezi comentariul la cap. 32,41).

Îmi pare rău. Vezi comentariul la Numeri 23,19. Aceasta nu vrea să însemne întristare pentru ceea ce fusese făcut în trecut, cum simt oamenii pentru fărădelegile lor, ci o schimbare în intenţia lui Dumnezeu de la pedeapsă la îndurare datorită schimbării atitudinii şi acţiunii oamenilor (vezi Ieremia 18,8; 26,3; vezi comentariul la Ioel 2,13).

11 Nu vă temeţi de împăratul Babilonului, de care vă este frică; nu vă temeţi de el, zice Domnul, căci Eu sunt cu voi ca să vă scap şi să vă scot din mâna lui.

Verset ce nu a fost comentat.

12 Îi voi insufla milă de voi, şi se va îndura de voi şi vă va lăsa să locuiţi în ţara voastră.

Vă va lăsa să locuiţi în ţara voastră. Sau Să vă întoarceţi în ţara voastră. Aceasta poate fi înţeleasă fie în sensul că vor fi luaţi la Babilon, aşa cum fuseseră luaţi alţii şi mai târziu, readuşi în patria lor; sau că ei, ca rămăşiţa iudeilor, primind permisiunea de la haldei să rămână acum în ţara lor (2Regi 25,10-12.22), urmau cu siguranţă să se întoarcă la propriile lor ogoare şi vii. Pare evident că Ieremia intenţiona acest din urmă sens.

13 Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului Dumnezeului vostru şi dacă veţi zice: „Nu vrem să rămânem în ţara aceasta,

Verset ce nu a fost comentat.

14 nu, ci vom merge în ţara Egiptului, unde nu vom vedea nici războiul, nici nu vom auzi glasul trâmbiţei, nici nu vom duce lipsă de pâine, şi acolo vom locui!” –

În ţara Egiptului. Ţara Nilului părea să ofere un loc sigur şi paşnic pentru locuit. Egiptul era grânarul Răsăritului şi recoltele lui bogate aveau să ofere un plăcut şi foarte de dorit contrast cu stările de foamete prin care trecuse rămăşiţa (v. 2) din cauza invaziei Babiloniene.

Însuşi răspunsul profetului adresat poporului dădea dovada că era inspirat de Dumnezeu.

Intenţiile, dorinţele sau nădejdile poporului de a merge la Egipt (v. 14-20), în cIuda bunăvoinţei lor exprimate de a urma sfatul Domnului, oricare ar fi fost el (vezi comentariul la v. 5), erau acum dezvăluite de Dumnezeu în solia aceasta dată prin Ieremia. Dumnezeu în îndurarea Sa nu a lăsat poporul neavertizat cu privire la urmările lepădării soliei Sale (v. 16-18).

15 atunci, ascultaţi cuvântul Domnului, rămăşiţe ale lui Iuda: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Dacă vă veţi îndrepta faţa să mergeţi în Egipt, dacă vă veţi duce să locuiţi pentru o vreme acolo,

Verset ce nu a fost comentat.

16 sabia de care vă temeţi vă va ajunge acolo, în ţara Egiptului, foametea de care vă este frică se va lipi de voi acolo, în Egipt, şi veţi muri acolo.

Vă va ajunge acolo. Încă odată, Ieremia avertizează împotriva căutării de ajutor la Egipt în loc de a se supune Babilonienilor (vezi cap. 2,36; 37,7-10).

17 Toţi cei ce îşi vor îndrepta faţa să meargă în Egipt ca să locuiască pentru o vreme acolo vor muri de sabie, de foamete sau de ciumă; niciunul nu va rămâne şi nu va scăpa de nenorocirile pe care le voi aduce peste ei!”

Verset ce nu a fost comentat.

18 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Cum s-a vărsat mânia şi urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, aşa se va vărsa urgia Mea şi peste voi, dacă veţi merge în Egipt; veţi fi o pricină de afurisenie, de groază, de blestem şi de ocară şi nu veţi mai vedea niciodată locul acesta!”

Verset ce nu a fost comentat.

19 Rămăşiţe ale lui Iuda, Domnul vă zice: „Nu vă duceţi în Egipt!” – Băgaţi bine de seamă că vă opresc lucrul acesta astăzi.

Verset ce nu a fost comentat.

20 Căci vă înşelaţi singuri, dacă m-aţi trimis la Domnul Dumnezeul vostru, zicând: „Mijloceşte pentru noi la Domnul Dumnezeul nostru, fă-ne cunoscut tot ce va spune Domnul Dumnezeul nostru, şi vom face!”

Vă înşelaţi singuri. Râvna intenţiei declarate a poporului de a urma voia lui Dumnezeu era numai o pretenţie. Ca şi Balaam de pe vremuri (vezi comentariul la Numeri 22,20), poporul nădăjduia că Domnul va aproba un fel de purtare pe care ei doreau să urmeze. Noi trebuie să ne ferim totdeauna de a face aceeaşi greşeală în marile noastre decizii în viaţă.

21 Eu v-am spus astăzi; dar voi n-ascultaţi glasul Domnului Dumnezeului vostru, nici tot ce m-a însărcinat El să vă spun.

Verset ce nu a fost comentat.

22 De aceea să ştiţi că veţi muri de sabie, de foamete sau de ciumă, în locul unde voiţi să vă duceţi să locuiţi!”

Verset ce nu a fost comentat.