1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

Cuvântul Domnului. Vezi comentariul la cap. 14,1.


2 „Să nu-ți iei nevastă și să n-ai în locul acesta nici fii nici fiice!

Să nu-ţi iei nevastă. Această interdicţie fără îndoială că a venit mai de timpuriu în viaţa profetului, căci tinerii evrei se căsătoreau de obicei devreme (vezi comentariul la Geneza 38,1; 2Regi 22,1; 23,36; vezi Vol. II, p. 151). Motivul acestei interdicţii este arătat în Ieremia 16,3.4. Atât părinţii cât şi copiii aveau să sufere în curând cea mai tragică soartă. Starea de necăsătorit a lui Ieremia urma să fie un semn pentru această generaţie răzvrătită. Compară Isaia 8,18; Ezechiel 24,24.27. Conducerea lucrării lui Dumnezeu deseori necesită sacrificii personale (Luca 14,26; vezi comentariul la 1Corinteni 7,29).


3 Căci așa vorbește Domnul despre fiii și fiicele care se vor naște în locul acesta, despre mamele care-i vor naște și despre tații lor care le vor da naștere în țara aceasta:
4 vor muri doborâți de boala rea. Nimeni nu-i va plânge, nici nu-i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi pe pământ; vor pieri de sabie și de foamete; și trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului și fiarelor pământului.”

Boala rea. Literal, morţile bolilor; se poate referi la cele pricinuite de ciumă sau foamete (vezi comentariul la cap. 14,18) în contrast cu cele primite de sabie. Nu-i va plânge. Deoarece iudeii considerau rânduielile şi ceremoniile religioase ca fiind de o mare importanţă, neglijarea lor era o mare dezonoare (vezi cap. 9,20-22; 14,16).


5 Căci așa vorbește Domnul: „Să nu intri în nicio casă de jale, să nu plângi în ea și nici să nu te bocești cu ei, căci Mi-am luat înapoi de la poporul acesta pacea Mea, zice Domnul, bunătatea și îndurarea Mea.

Casă de jale. LXX traduce masă de jale. Această interdicţie sublinia şi mai mult seriozitatea nenorocirilor care urmau să vină asupra lui Iuda (vezi Ezechiel 24,15-27; vezi comentariul la Levitic 10,6.7).

Pacea Mea. Nici o năpastă mai mare ca aceasta nu putea veni asupra lui Iuda, deoarece pacea lui Dumnezeu conţinea toate celelalte binecuvântări constituind expresia deplină a bunătăţii şi îndurării Domnului (vezi Ioan 14,27; vezi comentariul la Ieremia 6,14).


6 Și mari și mici, toți vor muri în țara aceasta și nu vor fi îngropați: nimeni nu-i va plânge, nimeni nu-și va face tăieturi din pricina lor și nu se va rade pentru ei.

Nu vor fi îngropaţi. Vezi comentariul la v. 4.

Nu-şi va face tăieturi… şi nu se va rade. Aceste practici păgâneşti pentru mort erau interzise de lege (vezi Levitic 19,28; 21,5; Deuteronom 14,1; comp. Ieremia 7,29). Evident, israeliţii adoptaseră aceste obiceiuri, negreşit săvârşindu-le cu şi mai mare sârguinţă în timpul domniei lui Ahaz şi Manase (vezi Ieremia 41,5; Mica 1,16). Dintre cele două fapte rele, raderea creştetului capului era probabil cel mai adesea practicată.


7 Nimeni nu le va pune masa în timpul jelirii ca să-i mângâie pentru cel mort; și nimeni nu le va întinde paharul mângâierii pentru tatăl sau pentru mama lor.

Nu le va pune masa în timpul jălirii. LXX traduce aici: Tu să nu frângi o pâine în jale pentru ei, o exprimare susţinută de două manuscrise ebraice. Dacă traducerea este corectă, ea probabil se referă la ospeţele funerare.


8 Să nu intri nici într-o casă de petrecere ca să te așezi cu ei, să mănânci și să bei.”

Casă de petrecere. Ieremia nu avea să se ferească nu numai de locurile de jale (vezi v. 5); el urma să se ţină departe şi de participarea la vreo ocazie socială de petrecere. În solemna conştiinţă a misiunii sale speciale el trebuia să se abţină de la asemenea întâlniri.


9 Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi face să înceteze în locul acesta, sub ochii voștri și în zilele voastre, strigătele de bucurie și strigătele de veselie, cântecele mirelui și cântecele miresei. –

Voi face să înceteze. Vezi cap. 7,34; 25,10; 33,11.


10 Când vei vesti poporului acestuia toate aceste lucruri, ei îți vor zice: „Pentru ce ne amenință Domnul cu toate aceste mari nenorociri? Ce nelegiuire și ce păcat am făcut împotriva Domnului Dumnezeului nostru?”

Ce nelegiuire şi păcat am făcut? Un nou prilej când cei apostaţi din îngustime spirituală sau din surpriză ipocrită întreabă de ce trebuie să vină peste ei pedepsele lui Dumnezeu (vezi cap. 5,19; 13,22). Orbi faţă de realitate şi adâncimea propriei lor nelegiuiri, ei nu puteau vedea că se găseau într-o stare mai rea decât alţii, şi găseau o falsă, dar alinătoare mângâiere în această comparaţie. Ei se agăţau mereu de formele cultului adevărat şi se încredeau în Templu (vezi comentariul la cap. 7,4).


11 Atunci să le răspunzi: „Părinții voștri M-au părăsit, zice Domnul, s-au dus după alți dumnezei, le-au slujit și s-au închinat înaintea lor; iar pe Mine M-au părăsit și n-au păzit Legea Mea!
12 Și voi ați făcut și mai rău decât părinții voștri; căci iată că fiecare umblați după pornirile inimii voastre rele și nu M-ascultați.

Pornirile. Literal, încăpăţânarea.


13 De aceea, vă voi muta din țara aceasta într-o țară pe care n-ați cunoscut-o nici voi, nici părinții voștri; și acolo veți sluji altor dumnezei, zi și noapte, căci nu vă voi ierta!

Veţi sluji altor dumnezei. Întrucât poporul lui Dumnezeu stăruia fără încetare să slujească în ţara lor dumnezeilor străini, ca o plată cuvenită Domnul urma să-i aşeze în ţara acestor dumnezei ca să le slujească acolo.


14 De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: „Viu este Domnul care a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel!”

Nu se va mai zice. Atât de mult mai vie în amintirea lor urma să fie robia babiloniană decât robia egipteană încât, atunci când exilaţii se vor fi întors ei se vor gândi mai mult la eliberarea lor din Babilon decât la exodul lor din Egipt ca o distinsă manifestare a îndurării şi puterii divine.


15 Ci se va zice: „Viu este Domnul care a scos pe copiii lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările unde-i izgonise!” Căci îi voi aduce înapoi în țara lor, pe care o dădusem părinților lor.

Ţara de la miazănoapte. Adică, Babilonul (vezi comentariul la cap. 1,14).


16 Iată, trimit o mulțime de pescari, zice Domnul, și-i vor pescui; și după aceea, voi trimite o mulțime de vânători, și-i vor vâna pe toți munții și pe toate dealurile, și în crăpăturile stâncilor.

Mulţime de pescari. O figură de stil reprezentând invadatorii babilonieni, care urmau să împresoare Iuda şi Ierusalimul, ca şi un năvod, neîngăduindu-i cuiva să scape (vezi Amos 4,2; Habacuc 1,15). Imaginea pescarilor este folosită şi într-un sens bun. Isus a asemănat împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti (Matei 13,47). El i-a chemat pe ucenicii Săi spre a fi pescari de oameni (Matei 4,19). Adevăratul evanghelist este descris ca vânând şi pescuind după oameni (Ev 116).

Vânători. O altă imagine care îi reprezintă pe invadatori poate accentuând ideea urmăririi israeliţilor individual spre a fi prinşi sau omorâţi, în timp ce pescarii reprezintă prinderea iudeilor ca un tot în năvodul campaniei militare.


17 Căci ochii Mei sunt cu luare aminte la toate căile lor; ele nu sunt ascunse înaintea feței Mele, și nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele.
18 De aceea, le voi răsplăti mai întâi îndoit nelegiuirea și păcatul lor, pentru că Mi-au spurcat țara, pentru că Mi-au umplut moștenirea cu trupurile moarte ale jertfelor aduse idolilor lor și cu urâciunile lor.” –

Voi răsplăti. La fel cum în legea mozaică o restituire sau o pedeapsă uneori egală cu dublul răului săvârşit, alcătuiau adesea măsura pedepsirii (vezi Exod 22,4.7), la fel aici Dumnezeu îl avertizează pe Iuda că acea cale a nelegiuirii aleasă de ei nu-i va duce decât la o răsplătire din plin.


19 Doamne, tăria, cetățuia și scăparea mea în ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine de la marginile pământului și vor zice: „Părinții noștri n-au moștenit decât minciună, idoli deșerți care nu sunt de niciun ajutor!

Scăparea mea. Profetul cultivă o nădejde şi încredere cu privire la ceea ce va face Dumnezeu în viitor. Aceasta îi sugerează o privelişte a ceea ce Domnul intenţiona să facă pentru cetăţenii naţiunilor străine care se vor întoarce la El (vezi p. 29, 30). LXX redă ultima parte a versetului în mod corespunzător: Cât de zadarnici au fost idolii pe care şi i-au făcut părinţii voştri, şi în ei nu este nici un ajutor.


20 Cum poate omul să-și facă dumnezei care nu sunt dumnezei?” –
21 „De aceea, iată că le arăt de data aceasta și-i fac să știe puterea și tăria Mea; și vor cunoaște că numele Meu este Domnul.

Vor cunoaşte. Vezi comentariul la Ezechiel 6.7.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

16 Ev 116

21 GC 287