1 Toate căpeteniile oștilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, și tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, au înaintat

Iezania. Vezi cap. 40,8. În loc de Iezania LXX dă aici numele de Azaria (vezi cap. 43,2).


2 și au zis prorocului Ieremia: „Fie bine primită înaintea ta rugămintea noastră! Mijlocește pentru noi la Domnul Dumnezeul tău, pentru toți cei ce au mai rămas, căci eram mulți, dar am mai rămas numai un mic număr, cum bine vezi tu însuți cu ochii tăi.

Mijloceşte pentru noi. Întrucât Ieremia se dusese la Miţpa (cap. 40,6), el era fără îndoială printre cei care au fost duşi de Ismael şi salvaţi de Iohanan la Gabaon (cap. 41,10.13.14). Privind la el ca la adevăratul lor profet în al cărui patriotism se putea pune încredere, tot poporul l-a solicitat să ceară de la Dumnezeu în favoarea lor înţelepciune şi călăuzire.


3 Binevoiască Domnul Dumnezeul tău să ne arate drumul pe care trebuie să mergem și să ne spună ce avem de făcut!”
4 Prorocul Ieremia le-a zis: „Am auzit! Iată că mă voi ruga Domnului Dumnezeului vostru, după cererea voastră, și vă voi face cunoscut, fără să vă ascund ceva, tot ce vă va răspunde Domnul!”
5 Atunci ei au zis lui Ieremia: „Domnul să fie un martor adevărat și credincios împotriva noastră, dacă nu vom face tot ce-ți va porunci Domnul Dumnezeul tău să ne spui!

Atunci ei au zis. Acum, deplin smeriţi din cauza suferinţelor aduse asupra lor de invazia Babiloneană, poporul declara călduros deplina lui supunere la orice ar fi avut Dumnezeu în gând pentru ei. Ei s-au legat să dea ascultare la glasul Domnului (v. 6). Vezi comentariul la v.20.


6 Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului nostru la care te trimitem, ca să fim fericiți ascultând de glasul Domnului Dumnezeului nostru!”
7 După zece zile, cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia.

După zece zile. Acest interval de timp ar fi trebuit să fie o dovadă pentru popor, că Ieremia nu dădea propriul său răspuns, ci unul care venea prin el de la Dumnezeu după multă rugăciune şi meditaţie (vezi comentariul la Ieremia 24,4; comp. Ezechiel 3,15.16).


8 Și Ieremia a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toate căpeteniile oștilor care erau cu el și pe tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare,
9 și le-a zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel la care m-ați trimis să-I aduc înainte rugăciunile voastre:
10 „Dacă veți rămâne în țara aceasta, vă voi face să propășiți în ea și nu vă voi nimici, vă voi sădi și nu vă voi smulge; căci Îmi pare rău de răul pe care vi l-am făcut!

Voi face să propăşiţi. O reafirmare a intenţiei lui Dumnezeu faţă de poporul său (vezi cap. 1,10; 18,7-10; 24,4-6; vezi comentariul la cap. 32,41).

Îmi pare rău. Vezi comentariul la Numeri 23,19. Aceasta nu vrea să însemne întristare pentru ceea ce fusese făcut în trecut, cum simt oamenii pentru fărădelegile lor, ci o schimbare în intenţia lui Dumnezeu de la pedeapsă la îndurare datorită schimbării atitudinii şi acţiunii oamenilor (vezi Ieremia 18,8; 26,3; vezi comentariul la Ioel 2,13).


11 Nu vă temeți de împăratul Babilonului, de care vă este frică; nu vă temeți de el, zice Domnul, căci Eu sunt cu voi ca să vă scap și să vă scot din mâna lui.
12 Îi voi insufla milă de voi, și se va îndura de voi și vă va lăsa să locuiți în țara voastră.

Vă va lăsa să locuiţi în ţara voastră. Sau Să vă întoarceţi în ţara voastră. Aceasta poate fi înţeleasă fie în sensul că vor fi luaţi la Babilon, aşa cum fuseseră luaţi alţii şi mai târziu, readuşi în patria lor; sau că ei, ca rămăşiţa iudeilor, primind permisiunea de la haldei să rămână acum în ţara lor (2Regi 25,10-12.22), urmau cu siguranţă să se întoarcă la propriile lor ogoare şi vii. Pare evident că Ieremia intenţiona acest din urmă sens.


13 Dar dacă nu veți asculta de glasul Domnului Dumnezeului vostru și dacă veți zice: „Nu vrem să rămânem în țara aceasta,
14 nu, ci vom merge în țara Egiptului, unde nu vom vedea nici războiul, nici nu vom auzi glasul trâmbiței, nici nu vom duce lipsă de pâine, și acolo vom locui!” –

În ţara Egiptului. Ţara Nilului părea să ofere un loc sigur şi paşnic pentru locuit. Egiptul era grânarul Răsăritului şi recoltele lui bogate aveau să ofere un plăcut şi foarte de dorit contrast cu stările de foamete prin care trecuse rămăşiţa (v. 2) din cauza invaziei Babiloniene.

Însuşi răspunsul profetului adresat poporului dădea dovada că era inspirat de Dumnezeu.

Intenţiile, dorinţele sau nădejdile poporului de a merge la Egipt (v. 14-20), în cIuda bunăvoinţei lor exprimate de a urma sfatul Domnului, oricare ar fi fost el (vezi comentariul la v. 5), erau acum dezvăluite de Dumnezeu în solia aceasta dată prin Ieremia. Dumnezeu în îndurarea Sa nu a lăsat poporul neavertizat cu privire la urmările lepădării soliei Sale (v. 16-18).


15 atunci, ascultați cuvântul Domnului, rămășițe ale lui Iuda: Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Dacă vă veți îndrepta fața să mergeți în Egipt, dacă vă veți duce să locuiți pentru o vreme acolo,
16 sabia de care vă temeți vă va ajunge acolo, în țara Egiptului, foametea de care vă este frică se va lipi de voi acolo, în Egipt, și veți muri acolo.

Vă va ajunge acolo. Încă odată, Ieremia avertizează împotriva căutării de ajutor la Egipt în loc de a se supune Babilonienilor (vezi cap. 2,36; 37,7-10).


17 Toți cei ce își vor îndrepta fața să meargă în Egipt ca să locuiască pentru o vreme acolo vor muri de sabie, de foamete sau de ciumă; niciunul nu va rămâne și nu va scăpa de nenorocirile pe care le voi aduce peste ei!”
18 Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Cum s-a vărsat mânia și urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, așa se va vărsa urgia Mea și peste voi, dacă veți merge în Egipt; veți fi o pricină de afurisenie, de groază, de blestem și de ocară și nu veți mai vedea niciodată locul acesta!”
19 Rămășițe ale lui Iuda, Domnul vă zice: „Nu vă duceți în Egipt!” – Băgați bine de seamă că vă opresc lucrul acesta astăzi.
20 Căci vă înșelați singuri, dacă m-ați trimis la Domnul Dumnezeul vostru, zicând: „Mijlocește pentru noi la Domnul Dumnezeul nostru, fă-ne cunoscut tot ce va spune Domnul Dumnezeul nostru, și vom face!”

Vă înşelaţi singuri. Râvna intenţiei declarate a poporului de a urma voia lui Dumnezeu era numai o pretenţie. Ca şi Balaam de pe vremuri (vezi comentariul la Numeri 22,20), poporul nădăjduia că Domnul va aproba un fel de purtare pe care ei doreau să urmeze. Noi trebuie să ne ferim totdeauna de a face aceeaşi greşeală în marile noastre decizii în viaţă.


21 Eu v-am spus astăzi; dar voi n-ascultați glasul Domnului Dumnezeului vostru, nici tot ce m-a însărcinat El să vă spun.
22 De aceea să știți că veți muri de sabie, de foamete sau de ciumă, în locul unde voiți să vă duceți să locuiți!”