1 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a dat drumul din Rama. Când a trimis să-l aducă, Ieremia era încă legat cu lanţuri împreună cu toţi prinşii de război din Ierusalim şi din Iuda care aveau să fie duşi în Babilon.

Rama. Cel mai probabil ceea ce este acum Ramallah, nu Rama din Beniamin (vezi comentariul la cap. 31,15). Oraşul aceste era evident folosit de Babilonieni ca o staţie pentru prizonierii aduşi de la Ierusalim şi puşi la dispoziţie pentru alte ordine cu privire la ei. Aparent, Nebuzaradan nu întâlnise pe Ieremia mai înainte, şi a folosit prilejul acesta pentru a face surpriză profetului cu vestea cea bună, că trebuie să fie eliberat de îndată (vezi comentariul la cap. 39,14).

2 Căpetenia străjerilor a trimis să aducă pe Ieremia şi i-a zis: „Domnul Dumnezeul tău a vestit mai dinainte aceste nenorociri împotriva locului acestuia;

Domnul, Dumnezeul tău. Întrucât ajunsese până la el vorba că Ieremia era profetul iudeu care susţinuse supunerea faţă de Babilon, comandantul gărzii recunoaşte cu bunătate pe Dumnezeul lui Israel şi misiunea Lui prin Ieremia, şi, plin de respect, lasă la alegerea profetului, să meargă unde voieşte (vers. 4, 5).

3 Domnul a adus şi a împlinit ce spusese; şi lucrurile acestea vi s-au întâmplat pentru că aţi păcătuit împotriva Domnului şi n-aţi ascultat glasul Lui.

Verset ce nu a fost comentat.

4 Acum, iată, te izbăvesc astăzi din lanţurile pe care le ai la mâini; dacă vrei să vii cu mine la Babilon, vino, şi voi îngriji de tine. Dar, dacă nu-ţi place să vii cu mine la Babilon, nu veni. Iată, toată ţara este înaintea ta, du-te unde vei crede şi unde-ţi place să te duci!”

Din lanţuri. Este evident din raportul amănunţit, că lui Ieremia i s-a dat libertate fizică reală aici la Rama (vezi comentariul la cap. 39,14).

5 Însă fiindcă el zăbovea să răspundă: „Întoarce-te”, a adăugat el, „la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe care l-a pus împăratul Babilonului peste cetăţile lui Iuda şi rămâi cu el în mijlocul poporului; sau du-te oriunde vei vrea să te duci!” Căpetenia străjerilor i-a dat merinde şi daruri şi i-a dat drumul.

L-a pus… peste cetăţile lui Iuda. Ca şi Ieremia, Ghedalia era fără îndoială, unul din conducătorii, care sprijiniseră politica supunerii faţă de haldei (vezi comentariul la cap. 26,24; 36,10). În cursul recentelor săpături făcute la Lachiş s-a descoperit o imprimare făcută cu sigiliul care purta inscripţia, Aparţinând lui Ghedaliahu, care este peste casă.

Merinde şi daruri. RSV zice, o acordare de alimente şi un cadou. Din cauza lipsei pe care Ieremia o suferise din cauza asediului, aceste merinde reprezentau o mare binecuvântare. Darurile erau probabil în bani pentru a compensa opoziţia şi implicit neajunsurile suferite de profet din cauză că susţinuse supunerea faţă de Babilon.

6 Ieremia s-a dus la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa şi a rămas cu el în mijlocul poporului care rămăsese în ţară.

Miţpa. Miţpa era evident aleasă pentru a fi noul centru al cârmuirii. Această cetate, al cărei nume însemnează turn de veghere (vezi comentariul la Geneza 31,49), era probabil în teritoriul lui Beniamin (vezi comentariul la Iosua 18,26; 2Regi 25,23). Acolo Samuel judeca pe Israel, (1Samuel 7,15.16), şi Saul a fost ales împărat (1Samuel 10,17-25). Miţpa a fost identificată cu Tell-en-Naşbeh la care s-au făcut săpături de dezgropare de o expediţie condusă de către prof. W. F. Bade.

7 Când au aflat toate căpeteniile oştirilor care rămăseseră pe câmp cu oamenii lor că împăratul Babilonului a pus ca dregător al ţării pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, şi că i-a încredinţat bărbaţii, femeile, copiii şi pe aceia din săracii ţării care nu fuseseră luaţi robi în Babilon,

Căpeteniile. Conducătorii diferitelor unităţi izolate ale oştirii Iudaice, care rămăseseră pe câmp, acum îşi dădeau seama că o opoziţie mai departe faţă de Babilonieni era zadarnică. De aceea, nu le mai rămânea altceva decât să caute protecţie la Ghedalia.

8 s-au dus la Ghedalia la Miţpa; şi anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan şi Ionatan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, fiii lui Efai din Netofa şi Iezania, fiul unui maacatit, ei şi oamenii lor.

Netofa. O localitate cam la 6,5 km la sud-est de Betleem.

Iezania. Probabil un străin naturalizat din micul regat Maaca de la răsărit de Iordan (vezi comentariul la 2Samuel 10,6).

9 Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, le-a jurat, lor şi oamenilor lor, zicând: „Nu vă temeţi să slujiţi haldeilor; rămâneţi în ţară, slujiţi împăratului Babilonului, şi o veţi duce bine!

Verset ce nu a fost comentat.

10 Iată că eu rămân la Miţpa ca să fiu la porunca haldeilor care vor veni la noi. Voi strângeţi deci vinul, poamele de vară şi untdelemnul, puneţi-le în vasele voastre şi locuiţi în cetăţile în care vă aflaţi!”

Strângeţi vinul. Lucrul aceasta plasează întâmplarea în toamna anului respectiv. Întrucât proprietarii ogoarelor, viilor şi livezilor de măsline fuseseră duşi prizonieri la Babilon, Ghedalia a oferit căpeteniilor aceste roade pentru a face faţă nevoilor lor imediate, şi pentru a procura hrană pentru sezonul de iarnă care se apropia.

11 Toţi iudeii care erau în ţara Moabului, la amoniţi, în ţara Edomului şi în toate ţările au auzit că împăratul Babilonului lăsase o rămăşiţă în Iuda şi că le dăduse ca dregător pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan.

Toţi iudeii. Aceia care fugiseră în ţările apropiate pentru a scăpa de urmărirea haldeilor.

12 Şi toţi iudeii aceştia s-au întors din toate locurile pe unde erau împrăştiaţi, au venit în ţara lui Iuda la Ghedalia, la Miţpa, şi au avut un mare belşug de vin şi de poame de vară.

Un mare belşug. Ogoarele, deşi necultivate pentru vară, evident produseseră de la sine un mare belşug pentru sărmana rămăşiţă rămasă în Iuda.

13 Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştilor care mai erau pe câmp au venit la Ghedalia, la Miţpa,

Verset ce nu a fost comentat.

14 şi i-au zis: „Ştii că Baalis, împăratul amoniţilor, a însărcinat pe Ismael, fiul lui Netania, să te omoare?” Dar Ghedalia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut.

Ştii? Regele amoniţilor coalizase cu Zedechia contra Babilonienilor (cap. 27,3). Dacă nu îndrăznise să reziste lui Nebucadneţar pe faţă, tot mai nădăjduia să-şi realizeze planul prin Ismael. Iohanan a aflat de complot şi, din credincioşie faţă de noul său protector, a avertizat pe Ghedalia; dar în zadar, deoarece acesta din urmă, în încredere nevinovată, a refuzat să creadă în vinovăţia lui Ismael (vezi v. 16).

15 Şi Iohanan, fiul lui Careah, a spus în taină lui Ghedalia la Miţpa: „Dă-mi voie să mă duc să omor pe Ismael, fiul lui Netania. Nimeni n-are să ştie. Pentru ce să te omoare el şi să se risipească toţi cei din Iuda care s-au strâns la tine, şi să piară rămăşiţa lui Iuda?”

Verset ce nu a fost comentat.

16 Ghedalia, fiul lui Ahicam, a răspuns lui Iohanan, fiul lui Careah: „Nu face lucrul acesta: căci ce spui tu despre Ismael nu este adevărat!”

Nu este adevărat. Poate, că Ghedalia nu s-a încrezut în Iohanan, fostă căpetenie în oştirea lui Zedechia. În orice caz, cinstitul Ghedalia nu voia să se înjosească pentru a urma sfatul lui Iohanan de a preveni uciderea, chiar dacă Ismael îi ameninţă însăşi viaţa lui.