1 În acelaşi an, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a cincea a anului al patrulea, Hanania, fiul lui Azur, proroc din Gabaon, mi-a zis în Casa Domnului, în faţa preoţilor şi a întregului popor:

În acelaşi an. Timpul cap. 28, adică anul al IV-lea al domniei lui Zedechia (aproximativ 593 î.Hr.), vine nu mult după acela al cap. 29.

Hanania. Acest bărbat pare să fi fost unul din cei mai de seamă adversari ai lui Ieremia şi unul din conducătorii partidei de rezistenţă care căuta să alcătuiască o alianţă cu naţiunile învecinate împotriva Babilonului (vezi cap. 27).

Gabaon. Ca şi Anatot, aceasta era una din cetăţile preoţilor (vezi Iosua 21,13.17.18). Aceasta ar putea arăta că Hanania, ca şi Ieremia, era şi preot şi prooroc. Cândva locaşul Domnului [cortul - KJV] fusese la Gabaon (1Regi 3,4; 1Cronici 16,39; 2Cronici 1,3). Gabaonul, modernul ej-Jib, era la 8,4 km. nord-vest de Ierusalim.

2 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Eu sfărâm jugul împăratului Babilonului!

Sfărâme jugul. Referirea e fără îndoială la jugul pomenit de proorocul adevărat (cap. 27,1). Hanania a îndrăznit să contrazică solia inspirată a lui Ieremia.

3 Peste doi ani, voi aduce înapoi în locul acesta toate uneltele Casei Domnului pe care le-a ridicat Nebucadneţar, împăratul Babilonului, din locul acesta şi le-a dus în Babilon.

Peste doi ani. E cu putinţă ca alianţa dintre Iuda şi naţiunile învecinate împotriva lui Nebucadneţar (vezi cap. 27,1-8) să fi început deja să se contureze iar Hanania nu se îndoia de certitudinea succesului ei.

Toate uneltele. Cutezător, Hanania prezice o mare scurtare a perioadei de timp cât Ieremia spusese că uneltele Casei Domnului urma să rămână în Babilon (vezi cap. 27,22).

4 Şi voi aduce înapoi în locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe toţi prinşii de război ai lui Iuda care s-au dus în Babilon; căci voi sfărâma jugul împăratului Babilonului.”

Ieconia. Vezi comentariul la cap. 22,24. Evident Ioiachim era însă socotit de mulţi împăratul de drept (vezi Vol. II, p. 96, 97), pe care ei îl aşteptau să-l vadă că se reîntoarce şi e repus în scaunul lui de domnie. Acest sfârşit ar fi contrazis direct profeţia lui Ieremia că Ioiachim nu se va reîntoarce în Iuda, ci va muri într-o ţară străină (cap. 22,24-26).

5 Prorocul Ieremia a răspuns prorocului Hanania în faţa preoţilor şi a întregului popor care stăteau în Casa Domnului.

Verset ce nu a fost comentat.

6 Ieremia, prorocul, a zis: „Amin! Aşa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele pe care le-ai prorocit tu şi să aducă înapoi din Babilon în locul acesta uneltele Casei Domnului şi pe toţi prinşii de război!

Amin. Poate că profetul vrea să zică, Doresc ca acesta să fie cazul; ar fi minunat dacă ar fi adevărat. Unii totuşi susţin că Ieremia a rostit aceste cuvinte cu o puternică ironie, profetul aparent punându-se de acord cu prezicerea lui Hanania numai pentru a da pe faţă şi mai puternic falsitatea ei.

7 Numai ascultă cuvântul pe care-l rostesc eu în auzul tău şi în auzul întregului popor:

Numai. Domnul avea ceva de spus în chestiunea aceasta indiferent de orice dorinţe sau preziceri ale omului.

8 „Prorocii care au fost înaintea mea şi înaintea ta, din vremurile străvechi, au prorocit război, foamete şi ciumă împotriva unor ţări puternice şi unor împărăţii mari.

Verset ce nu a fost comentat.

9 Dar, dacă un proroc proroceşte pacea, numai după împlinirea celor ce proroceşte se va cunoaşte că este cu adevărat trimis de Domnul.”

Pacea. Vezi comentariul la cap. 6,19.

Se va cunoaşte. Pentru a câştiga favoarea, profetul mincinos mulţumea şi înşela poporul cu făgăduinţe despre o prosperitate sigură, în opoziţie cu prezicerile despre foamete şi ciumă (vezi v. 8) făcute de proorocul adevărat (vezi comentariul la cap. 14,12). Ieremia ştia că putea să-şi sprijine cazul pe chestiunea împlinirii sau neîmplinirii profeţiilor sale (vezi Deuteronom 18,20-22).

10 Atunci prorocul Hanania a ridicat jugul de pe grumazul prorocului Ieremia şi l-a sfărâmat.

L-a sfărâmat. Experienţa aceasta a profetului mincinos Hanania şi a adevăratului profet Ieremia este paralelă cu aceea a lui Zedechia şi a lui Mica (1Regi 22,1-25). Prin acest act cutezător de forţă Hanania dorea fără îndoială să-i arate poporului că el nu va îngădui ca ei să fie insultaţi prin acest simbol odios al robiei. Prin această sfărâmare a jugului se dorea implicarea unei garanţii că puterea Babiloniană va fi zdrobită.

11 Şi Hanania a zis în faţa întregului popor: „Aşa vorbeşte Domnul: „Aşa voi sfărâma, peste doi ani, de pe grumazul tuturor neamurilor jugul lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului!” Prorocul Ieremia a plecat.

Peste doi ani. Vezi comentariul la v. 3.

Ieremia a plecat. Profetul adevărat nu s-a împotrivit şi nu s-a răzbunat pe folosirea forţei fizice de către Hanania.

12 După ce a sfărâmat prorocul Hanania jugul de pe grumazul prorocului Ieremia, cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:

După ce. Se poate ca acest cuvânt să nu fi venit imediat după experienţa v. 11. RSV introduce versetul prin cuvintele, La oarecare timp după ce profetul Hanania rupsese barele jugului, etc.

13 „Du-te şi spune lui Hanania: „Aşa vorbeşte Domnul: „Ai sfărâmat un jug de lemn, dar cu aceasta ai făcut în locul lui un jug de fier!”

Jug de fier. Vezi comentariul la Deuteronom 28,48. Ca o mustrare faţă de toate încercările de a rezista lui Nebucadneţar ca serv ales al lui Său pentru a pedepsi pe poporul Său (vezi Ieremia 25,9), Dumnezeu stăruie în folosirea figurii jugului, dar de astă dată cu o forţă mai puternică, mai severă, aceea a fierului, avertizând astfel pe răsculaţi că orice rezistenţă va avea ca urmare numai

o sclavie mai amară şi mai dureroasă.

14 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Pun un jug de fier pe grumazul tuturor acestor neamuri, ca să fie subjugate de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi-i vor sluji, şi-i dau chiar şi fiarele câmpului!”

Domnul oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3; 27,4.

Fiarele câmpului. Vezi comentariul la cap. 27,6.

15 Şi prorocul Ieremia a zis prorocului Hanania: „Ascultă, Hanania! Domnul nu te-a trimis, ci tu insufli poporului o încredere mincinoasă.

Verset ce nu a fost comentat.

16 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, te izgonesc de pe pământ şi vei muri chiar în anul acesta; căci cuvintele tale sunt o răzvrătire împotriva Domnului.”

Te izgonesc. Sau Te voi arunca. Literal, te voi trimite, care repetă, pentru efect ironic, acelaşi verb ebraic pentru trimis ca în v.15.

Vei muri în anul acesta. Că aceasta însemna un an întreg şi nu era limitat la partea rămasă a unui an calendaristic sau civil e arătat de expresia asemănătoare a lui Hanania, peste doi ani (sau în cuprinsul a doi ani întregi) (vezi comentariul la v. 3, 4). Perioada aceasta extinzându-se până în luna a şaptea, se poate să fi fost pentru a da lui Hanania timp de pocăinţă, sau să dea poporului timp să-şi dea seama de pretenţiile false ale lui Hanania. Moartea lui Hanania e o paralelă a sorţii lui Anania şi a lui Elima (vezi Fapte 5,4.5; 13,6-11).

17 Şi prorocul Hanania a murit chiar în anul acela, în luna a şaptea.

În anul acela. N-a trecut mai mult de o şesime din anul întreg (vezi v.1) până când prezicerea lui Ieremia din vers. 16 s-a şi împlinit. Grabnica împlinire a prezicerii profetului trebuie să fi impresionat poporul în ce priveşte faptul că chemarea lui Ieremia era adevărată, dar fără îndoială unii tot au refuzat de a primi chiar şi aceasta ca o dovadă în favoarea lui Ieremia. Comentariile lui Ellen G. White

1–17PK 444–446; 4T 170–172

1 4T 170

2–4PK 445

3–84T 170

9 PK 445

9–174T 171

10–17PK 446