1 O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!

O! De mi-ar fi capul. În mod logic versetul acesta aparţine la capitolul 8 şi aşa este aşezat în Biblia ebraică [ca şi în trd. G. Gal.]. Limbajul folosit aici în mod potrivit a fost numit poezia suferinţei (vezi Isa 23,4; Plângeri 2,11; 3,48). Deznădăjduita nenorocire a lui Iuda a mişcat adânc pe profet şi el a plâns cu amar. Neîndoios versetul acesta este motivul denumirii lui Ieremia ca “profetul tânguitor. Profunzimea sentimentelor sale ca şi duioşia cuvintelor sale ne reamintesc de Hristos, care a plâns pentru păcatele şi soarta poporului Său, nenorocit cu şase sute de ani mai târziu (vezi Luc 19,41-44).

2 O! dac-aş avea un han de călători în pustiu, aş părăsi pe poporul meu şi m-aş depărta de el! Căci toţi sunt nişte preacurvari şi o ceată de mişei.

Un han. “Un loc de locuit, KJV; “O colibă, trd. Nitz.; G.Gal.]. Vieţuirea la un loc cu oameni neevlavioşi şi decăzuţi din Iuda ajunsese atât de nesuferită, încât Ieremia dorea pacea şi liniştea unei vieţi retrase într-un loc singuratic şi pustiu (vezi Osa 55,6-8).

Preacurvari. [Adulteri, trd. Nitz.; Desfrânaţi, G.Gal.]. Atât literal cât şi spiritual (vezi la cap. 2,20; 3,8.9; 5,7.8).

3 „Au limba întinsă ca un arc şi aruncă minciuna; şi nu prin adevăr sunt ei puternici în ţară; căci merg din răutate în răutate, şi nu Mă cunosc, zice Domnul.

Întinsă. [Ei îndoaie, KJV]. Literal, culcă. Marile arcuri de război erau încordate apăsând piciorul pe capătul de jos în timp ce capătul celălalt era încovoiat pentru a se prinde coada de arc făcută din maţe de bou. Numele ebraic pentru cei care încovoiau arcul în cap. 50,14.29 este literal călcători ai arcului, (KJV; încordaţi arcul, trd. Cornil.].

Limba. Limba lor este asemuită cu un arc cu care ei împroaşcă săgeţile minciunii asupra semenilor lor (vezi Psa 57,4; 58,7; 64,3.4; comp. Isa 59,4).

Adevăr. Vezi la cap. 5,3; 7,28. LXX redă acest gând prin Minciuna, nu credincioşia a biruit. Nu pe calea cinstei şi a integrităţii ajunseseră ei tari şi bogaţi în ţară, ci prin vicleşug, fraudă şi înşelăciune.

Din răutate în răutate. Nu poate fi stare pe loc în răutate. Păcătoşii înaintează de la o formă de nelegiuire la alta (vezi 1Tim 3,13).

Nu mă cunosc. În înţelesul de ei nu recunosc (vezi 1Sa 2,12;Iov 18,21; Osea 4,1). Aceasta era cauza rădăcină a întregului lor rău.

4 Fiecare să se păzească de prietenul lui şi să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi; căci orice frate caută să înşele şi orice prieten umblă cu bârfe.

Fiecare să se păzească. Când o naţiune s-a depărtat de principiile fundamentale ale religiei, ce mai poate ţine în frâu pe oameni în purtarea lor? Urmarea este deplina prăbuşire a moralităţii (vezi Mica 7,5.6). Aşa cum Ieremia învăţase prin amară experienţă, nu se putea încrede în nimeni, nici în cei din propria sa familie (vezi Ier 12,6; comp. Mat 10,36).

5 Se trag pe sfoară unii pe alţii şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facă rău.

Se trag pe sfoară. [Vor merge cu calomnii, KJV; Înşeală, trd. Nitz.; G.Gal.]. Oamenii din vremea lui Ieremia înşelau nu numai pe duşmanii declaraţi, dar chiar şi pe prietenii lor.

Îşi deprind limba. [Şi-au învârtit limba, KJV; trd. G.Gal.]. O dezvăluire a nenaturaleţii răutăţii lor. Limba trebuia să fie deprinsă la experienţa minţii.

Se trudesc. [Se ostenesc, KJV; Se ostenesc, trd. Nitz.]. iscusinţa lor de a face răul este întrecută de voinţa de a-l săvârşi.

6 Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei, şi, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască – zice Domnul.”

Locuinţa ta. O referire fie la locuinţa lui Ieremia, fie la aceea a poporului. La versetul 6, LXX spune: Camătî peste camătă, înşelăciunea peste înşelăciune, ei nu au dorit să mă cunoască. [Silnicie peste silnicie şi viclenie peste viclenie. De aceea nu vor să ştie de Mine trd. G.Gal.].

Nu vor. [Ei refuză, KJV]. Necunoaşterea de Dumnezeu a poporului era voită (vezi vers. 3, cap. 5,4.5). Încălcarea e o chestiune a alegerii.

7 De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, îi voi topi în cuptor şi îi voi încerca. Căci cum aş putea să mă port altfel cu fiica poporului Meu?

Domnul oştirilor. Vezi la cap. 7,3.

Şi voi topi. Pentru a îndepărta zgura. Dumnezeu avea să-i treacă prin cuptorul suferinţei (vezi la Ier 4,27-30; comp. Isa 48,10). Scopul pedepsirii era curăţirea iar nu nimicirea (vezi Zah 13,9; Mal 3,3).

Cum aş putea. O întrebare ce justifica felul de purtare divin (vezi Ioan 5,4). În ce alt chip i-ar fi putut trata Dumnezeu în situaţia în care se găseau?

8 Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse.

Săgeata ucigătoare. [O săgeată trasă, KJV]. Mai bine o săgeată ucigătoare; sau o săgeată dintr-un arc puternic. În versetul 3 limba lor este asemănată cu un arc. Aici este asemănată cu o săgeată ucigătoare.

9 Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?

Pedeapsa. [Cercetez, KJV]. Adică, pedepsesc (vezi la Osa 8,4; 59,5).

10 Munţii vreau să-i plâng şi să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite vreau să fac o jelanie; căci sunt arse de tot şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele au fugit şi au pierit.

Pentru. Din pricina. Versetul acesta şi cel următor descriu trista pustiire a ţării, şi a oraşelor, cum şi exilul locuitorilor lor. Munţii. Terasele de pe coastele dealurilor, cândva cultivate şi roditoare, aveau să ajungă sterpe. Câmpurile. [Locuinţele, KJV]. Ebr. ne’oth, păşuni [trd. Nitz., GGal.]. Deşi cândva pline de turme, aveau să ajungă atât de pustii încât nici păsările nu ar fi putu găsi hrană.

Jelanie. Ebr. qinah, o elegie, [un cântec de jale, trd. G.Gal.; bocire, trd. Nitz.]. asupra particularităţilor poetice ale lui qinah vezi vol. III, p. 27. Cântecele de jale erau cântate de plângătoarele de profesie despre care se aminteşte în vers. 17.

Turme. [Vite, KJV]. Ebr. miqneh, adesea folosit în sens general pentru a include toate animale domestice: boi, vaci, capre, oi, cai măgari şi cămile.

11 Voi face şi Ierusalimul un morman de pietre, o vizuină de şacali, şi cetăţile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori.

Morman de pietre. Ruinele constând din moloz şi pietre (vezi cap. 51,37). .

Şacali. Ebr. ţamim, [şacali, (vezi cap. 10,22; 41,33; 51,37), care nu trebuie confundat cu ebr, tamim, un monstru de mare. (Gen 1,21; Psa 148,7), sau şarpe (Exo 7,9.10).

12 Unde este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Să spună acela căruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicită ţara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?”

Unde este omul înţelept? Atât înţeleptul, cât şi profetul sunt chemaţi acum să arate cauzele nenorocirilor naţionale (vezi cap. 8,8.9).

Pentru ce? o explicaţie a lui aceste întâlnit mai la începutul versetului. Întrebarea era Pentru ce a fost ruinată ţara şi a ajuns o pustietate tristă?

13 Domnul zice: „Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu şi nu l-au urmat;

Pentru că. Iehova Însuşi dă acum răspunsul la întrebarea pusă în vers. 12.

Legea. Ebr. torah, care este un termen mai cuprinzător decât de lege. Torah înseamnă învăţătură, instruire şi îndrumare, şi mai poate fi folosit cu privire la învăţăturile profeţilor (vezi Ier 18,18; 26,4.5; vezi la Deu 28,16).

Nu l-am urmat. Pronumele [în româneşte la masculin l] în ebraică este la feminin, ceea ce lămureşte faptul că se face referire mai degrabă la lege decât la glas(Deu28,15).

14 ci au umblat după aplecările inimii lor şi au mers după Baali cum i-au învăţat părinţii lor.”

Aplecările. [Închipuirile, KJV]. Ebr. sheriruth, încăpăţânare, ceea ce totdeauna cuvântul ebraic înseamnă în Biblie (vezi cap. 3,17:24; 11,8; 16,12; 18,12 etc.).

Baali. În loc să-i înveţe legea lui Iehova (vezi Deu 11,19), părinţii lor i-au învăţat să urmeze nişte dumnezei ca Baal din Peor (vezi Deu 4,3), Baal Zebub din Ecron (1Rg 1,2) şi Baal al fenicienilor (1Rg 16,31.32). vezi la Osea 2,17.

15 De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin şi-i voi da să bea ape otrăvite.

Domnul oştirilor. Vezi la cap. 7,3. Voi hrăni. Literal, hrănesc. Ce urmează a se întâmpla este înfăţişat ca şi cum deja are loc.

Ape otrăvite. Ebr. ro’sh (vezi la cap. 8,14). Amarele dureri de care poporul urmează să aibă parte în curând sunt comparate cu această plantă amară, otrăvitoare (vezi la Ier 23,15; comp. Deu 29,18 Plâng 3,19).

16 Îi voi risipi printre nişte neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor şi voi trimite sabia în urma lor, până-i voi nimici.”

Îi voi risipi. Vezi la Ier 16,13; 47,4; comp. Lev 26,33; Deu 28,36.64.

voi trimite sabia. Până în ţara exilului lor nu urma să aibă nici linişte, nici siguranţă (vezi cap. 42,16; 44,27).

17 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Căutaţi şi chemaţi plângătoarele să vină! Trimiteţi la femeile iscusite, ca să vină!

Domnul oştirilor. Vezi la cap. 7,3.

Căutaţi. Sau purtaţi-vă cu inteligenţă. [Luaţi aminte, trd. G.Gal.].

Plângătoarele. [Bocitoarele, trd. G.Gal.]. Ebr. megonoth, literal femeile care intonează o qinah [cântare de jale] (vezi la vers. 10). Când moartea îşi făcea loc în vreo familie erau tocmite bocitoare pentru a plânge pierderea. Ele accentuau jalnicele lor bocete prin despletirea părului, sfâşierea hainelor etc. Vezi 2Cr 35,25; Ecl. 12,5; Amos 5,16; Mat 9,23; Mar 5,38). Ieremia zugrăveşte poporului nenorocirea ca şi cum ar fi avut loc şi sugerează ca onorurile obişnuite pentru mort să fie aduse.

Iscusite. Literal, înţelepte, folosit aici în sensul de iscusiţi în arta bocitului. [Deprinse a jeli, trd. Nitz.; Isteţe, trd. G.Gal.]. Cu multă iscusinţă ele aminteau virtuţile celui mort, şi atingeau coardele sensibile ale inimii supravieţuitorilor (vezi cap. 22,18).

18 Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră ca să ne curgă lacrimile din ochi şi să curgă apa din pleoapele noastre!

Verset ce nu a fost comentat.

19 Căci strigăte de jale se aud din Sion: „Cât suntem de prăpădiţi! Cât de jalnic suntem acoperiţi de ruşine! Trebuie să părăsim ţara, căci ne-au surpat locuinţele!” –

Prăpădiţi. [Jefuiţi, KJV Nimiciţi, trd. Nitz; Pierduţi, G.Gal.]. Ebr. shadad, a devasta.

Ruşine. Literal, făcut de ruşine.

Să părăsim ţara. [Să pierdem ţara, trd. G.Gal.]. Plecarea nu era de bună voie.

Ne-au surpat locuinţele. [Ne-au aruncat afară, KJV]. Expresia aceasta poate fi tradusă şi: Ei au trântit la pământ locuinţele noastre. O schimbare uşoară în punctuaţie dă traducerea: Locuinţele noastre au fost surpate. Limbajul din KJV trebuie înţeles figurat. Locuinţele sunt înfăţişate ca vărsând pe locuitorii lor nelegiuiţi (vezi Lev 18,28; 20,22).

20 Ascultaţi, femeilor, cuvântul Domnului şi să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învăţaţi pe copiii voştri cântece de jale, învăţaţi-vă plângeri unele pe altele!

Ascultaţi femeilor. Referirea se face probabil la bocitoarele tocmite amintite în vers. 17, deşi s-ar putea să fie o referire la toate femeile din ţară.

Învăţaţi pe copiii voştri. [învăţaţi pe fiicele voastre, KJV; trd. Nitz.; G.Gal.]. Din cauza grozavei sporiri a numărului deceselor (vers. 21) numărul obişnuit al bocitoarelor învăţate nu urma să fie îndestulător. Urma să fie nevoie ca actualele bocitoare să transmită iscusinţa lor fiicelor şi vecinelor lor.

21 Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărăteşti, a nimicit pe copii pe uliţă, şi pe tineri, în pieţe.

Verset ce nu a fost comentat.

22 „Spune: „Aşa vorbeşte Domnul: „Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!”

Ca gunoiul. Punctul de comparaţie este în neglijenţa şi dispreţul cu care avea să fie ratate cadavrele (Ier 8,2; 16,4; 25,33; comp. 2Rg 9,37).

Snopul înapoia secerătorului. [mănunchi înapoia secerătorului, KJV]. La fel ca pologul de cereale proaspăt secerate înapoia unui secerător, cei omorâţi urmau să zacă victimele îngrămădite ale Groaznicului Secerător. Totuşi, este o deosebire. Cerealele erau adunate, însă aceşti morţi urmau să fie lăsaţi acolo unde cădeau sau în mod dispreţuitor să fie călcaţi în picioare.

23 Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.

Laude. Ceea ce înseamna "laudarosenie", aşa cum apare în 1 Împarati 20 : 11; Psalmi. 52 : 1; Proverbele 27 : 1 ; etc. Profetul scoate în evidenta subiecte amagitoare ale laudei de sine. Sfaturile omenesti de care au fost mândrii oamenii vor fi zadarnice în ziua pustiiri.

Întelepciunea. Probabil prima referinta este la inteligenta, perspicacitate politica. Totusi, orice încredere pusa în întelepciunea umana o sigura înselatorie, pentru ca este partiala si nesigura (vezi Proverbe 3 :5; 1 Corinteni 13 : 9, 10 ).

Taria. Poterile militare, armele, taria soldatilor, forta materiala, etc. Toate acestea sunt limitate. Bogatia. Averea si posesiunile materiale nu constituie o baza solida pentru lauda : "Bogatia îsi face aripi si, ca vulturul îsi ia zborul spre cer". (Proverbele 23 : 5).

24 Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.

În aceasta gasesc placere. Cel cu adevarat întelept îi atribuie lauda doar lui Dumnezeu, niciodata siesi (vezi versetul 23). Cunoasterea lui Dumnezeu este singurul teren solid pentru lauda (vezi 1 Corinteni 1 : 31; 1 Corinteni 10 : 17) Doar acel om este cu adevarat întelept în a carui inima

o asemenea stiinta este pretuita, deoarece este viata vesnica (Ioan 17 : 3). Aceasta cunostinta are un aspect intelectual implicând întelegerea. Relatia omului cu Dumnezeu are o baza inteleapta si motivanta. NU este ucenicie oarba. Omul trebuie sa-L slujeasca pe Dumnezeu cu întreaga minte (Matei 22 :37). Dar cunoasterea lui Dumnezeu merge dincolo de întelegerea teoretica. Este o cunoastere experimentala. Este practica. Se manifesta în umblarea pe caile Domnului. (Vezi Iov 22: 21; Ieremia 22: 26).

Mila. Evreiescul chesed "dragoste divina". Dumnezeu doreste ca oamenii sa ia cunostinta de atributele Sale. Judecata. Evreiescul mishpat (vezi Ieremia 5 : 4; Psalmi 119 : 7). Gasesc placere. Dumnezeu gaseste placere în manifestarea acestor atributelor morale asa precum Îi place sa le vada reflectate în copiii Sai (vezi Mica 6 :8; 7 : 18).

25 Iată, vin zilele, zice Domnul, când voi pedepsi pe toţi cei tăiaţi împrejur, care nu sunt tăiaţi împrejur cu inima,

Cei tăiaţi împrejur cu cei netăiaţi împrejur. Literal "taiati în pielea preputului". Afirmatia este enigmatica. Poate fi echivalenta cu "circumcisi în necircumciziune"(vezi cap 4 : 4). Întelesul ar fi atunci ca desi ritualul exterior ar fi evident, nu exista purificare interioara a inimii. Semnul exterior ca simbol al dedicarii lui Dumnezeu era în sine însuti fara valoare daca inima nu era si ea dedicata. RSV traduce fraza "circumcisi si totusi necircumcisi" (vezi Ieremia 4 : 4; Deuteronom 10 :16; 30 : 6; Romani 2 :25, 28, 29; 1 Corinteni 17 : 19; Galateni 5 : 6; 6 : 15; Coloseni 2 : 11).

26 pe egipteni, pe iudei, pe edomiţi, pe amoniţi, pe moabiţi, pe toţi cei ce îşi rad colţurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustiu; căci toate neamurile sunt netăiate împrejur, şi toată casa lui Israel are inima netăiată împrejur.

Egipteni, iudei, edomiţi. Plasarea lui iuda între Egipt si Edom este unsemn al degradarii.

Colţurile bărbii. Literal "tuns la tâmple", care înseamna "a avea colturile parului taiate".. Unele popoare, precum tribul nord arabic Chedar (vezi capitolul 49 : 28, 32), aveau obiceiul de a-si taia parul într-un cerc rotund, pe lânga tâmple. Aceasta practica avea o semnificatie religioasa si era interzisa iudeilor (vezi Levitic 19 : 27; 21 : 5). Herodot spune despre arabi "ei zic ca parul lor este taiat ca al lui Bahus; dar ei îl taie într-o forma circulara tunzându-l rotund pe lânga tâmple."

Toate neamurile. Aici profetul se poate referi la toate natiunile pagâne. Iuda era necircumcis în inima. În mod consecvent aceasta natiune nu a avut elocventa mai mare decât pagânii în ochii lui Dumnezeu si putea astepta judecatile li Dumnezeu.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1GC 21; 2T 361

1, 2PK 420

9 PK 415; 7T 89

23 AA 572

23, 24 AA 531; COL 401; CS 340; CT 46, 66; CW 119; FE 352, 376; MH 410; PK 69; TM 96, 258; 3T 550; 5T 737; 6T 148, 257

23 - 25 CW 102; FE 171

24 PK 413