1 Şefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Paşhur, Iucal, fiul lui Şelemia, şi Paşhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele pe care le spunea Ieremia întregului popor zicând:

Ghedalia. El trebuie să fie deosebit de omul cu acelaşi nume, care era fiul lui Ahicam, protectorul lui Ieremia (vezi cap. 26,24; 39,14). Cu privire la Iucal [sau Iehucal] şi Paşhur vezi cap. 21,1; 37,3. Aceste patru căpetenii erau printre împotrivitorii cei mai de seamă ai lui Ieremia.

2 Aşa vorbeşte Domnul: „Cine va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi şi se va duce la haldei va scăpa cu viaţă, va avea ca pradă viaţa lui şi va trăi.”

Verset ce nu a fost comentat.

3 Aşa vorbeşte Domnul: „Cetatea aceasta va fi dată în mâna oştirii împăratului Babilonului, şi o va lua!”

Verset ce nu a fost comentat.

4 Atunci căpeteniile au zis împăratului: „Omul acesta ar trebui omorât! Căci înmoaie inima oamenilor de război care au mai rămas în cetatea aceasta şi a întregului popor ţinându-le asemenea cuvântări; omul acesta nu urmăreşte binele poporului acestuia şi nu-i vrea decât nenorocirea.”

Ar trebui omorât. Căpeteniile au refuzat să primească solia lui Ieremia. Ei priveau pe Ieremia ca un trădător, unul care din dorinţa de siguranţă personală, vrea să dezerteze la Babilonieni. Compară cap. 37,11-15. Ei au cerut pedeapsa extremă contra lui Ieremia.

5 Împăratul Zedechia a răspuns: „Iată-l că este în mâinile voastre; căci împăratul nu poate nimic împotriva voastră!”

Este în mâinile voastre. Zedechia, al cărui caracter slab şi spirit şovăitor făceau din el un om lipsit de verticalitate, şi-a dat îndoielnic consimţământul faţă de cererea căpeteniilor hotărâte.

6 Atunci ei au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în groapa lui Malchia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniţei şi au coborât în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu era apă, dar era noroi; şi Ieremia s-a afundat în noroi.

Groapa. Literal puţ sau cisternă. Malchia este probabil cel pomenit în v.1. Hamelech însemnează împăratul. Malchia era probabil fiul împăratului în sensul că era un membru al casei regale (vezi comentariul la cap. 36,26).

Nu era apă, dar era noroi. Fie apa din groapă se sfârşise din cauza asediului, fie acţiunea avea loc undeva în octombrie sau noiembrie, când puţină apă va mai fi rămas după sezonul uscat (vezi Vol. II, p. 110). În orice caz nu rămăsese pe fundul gropii decât un strat de noroi în putrezire. Evident, căpeteniile se temeau de efectul asupra poporului, dacă ar fi executat public pe Ieremia (vezi comentariul la v. 4, 5). De aceea profetul a fost slobozit în groapă pentru a rămâne acolo până ar fi murit de foame (v. 9). Este foarte posibil ca în Plângeri 3,53-55 Ieremia să se refere la timpul acesta de mizerie şi de suferinţă.

7 Ebed-Melec, etiopianul, famen-dregător la curtea împăratului, a auzit că Ieremia fusese aruncat în groapă. Împăratul stătea la poarta lui Beniamin.

Ebed-melec. Literal, un slujitor al împăratului. Întrucât cuvântul este nearticulat în textul ebraic, este probabil un nume propriu şi aşa e tradus în LXX şi Vulgata. Nu ştim prea multe cu privire la Ebed-Melec, dar este clar din naraţiune că era aproape de împărat, ca unul din favoriţii lui (vezi comentariul la v. 8), şi că el a folosit influenţa sa fără teamă pentru a proteja pe Ieremia.

Poarta lui Beniamin. Acesta este de obicei identificată cu Poarta Oilor din colţul de nord-est al Ierusalimului.

8 Ebed-Melec a ieşit din casa împăratului şi a vorbit împăratului astfel:

A ieşit din casa împăratului. O indicaţie cu privire la strânsa legătură din Ebed-Melec şi împărat.

9 „Împărate, domnul meu, oamenii aceştia au făcut rău de s-au purtat aşa cu prorocul Ieremia, aruncându-l în groapă; are să moară de foame acolo unde este, căci în cetate nu este pâine!”

Oamenii aceştia au făcut rău. Unele manuscrise LXX zic, Tu ai făcut rău, în felul acesta aşezând răspunderea şi blamul chiar asupra împăratului. Nu este pâine. Asediul Ierusalimului ajungea la stadiile lui finale şi disperate.

10 Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ebed-Melec, etiopianul: „Ia de aici treizeci de oameni cu tine şi scoate din groapă pe prorocul Ieremia, până nu moare!”

Treizeci de oameni. Acest număr aparent mare poate să fi fost oferit pentru a preîntâmpina orice împotrivire la eliberarea profetului, pe care ar fi putut să o facă căpeteniile. Un manuscris ebraic are trei în loc de treizeci.

Uşurinţa aparentă cu care Zedechia a luat o hotărâre numai pentru a o revoca puţin mai târziu, dă mărturie despre o slăbiciune fundamentală de caracter. Şovăiala se dovedea de a fi ruina împăratului. Pentru comentarii mai departe vezi comentariul la cap. 37,2.

11 Ebed-Melec a luat cu el pe oamenii aceia şi s-a dus la casa împăratului, într-un loc dedesubtul vistieriei; a luat de acolo nişte petice de haine purtate şi nişte zdrenţe de haine vechi şi le-a coborât lui Ieremia în groapă cu nişte funii.

Vistierie. Sau depozit.

Petece. Atenta purtare de grijă a lui Ebed-Melec este o nestemată în această istorie. Funiile singure ar fi fost suficiente pentru a scoate pe Ieremia. Dar Ebed-Melec a procurat petece, ca funiile să nu pătrundă în carnea bătrânului profet.

12 Ebed-Melec, etiopianul, a zis lui Ieremia: „Pune aceste petice purtate şi aceste zdrenţe sub subsuori, sub funii.” Şi Ieremia a făcut aşa.

Subsiori. Vezi comentariul la v. 11.

13 Au tras astfel pe Ieremia cu funiile şi l-au scos afară din groapă. Ieremia a rămas în curtea temniţei.

A rămas în curte. Din nou se dă pe faţă caracterul şovăitor al lui Zedechia. El a permis ca Ieremia să fie scos din groapa noroioasă, dar nu a îndrăznit să-l elibereze complet pe profet.

14 Împăratul Zedechia a trimis după prorocul Ieremia şi l-a adus la el la intrarea a treia a Casei Domnului. Şi împăratul a zis lui Ieremia: „Am să te întreb ceva, să nu-mi ascunzi nimic!”

La intrarea a treia. E cu neputinţă să identificăm locul acestei întâlniri secrete. Am să te întreb ceva. E clar că împăratul nu avea un respect din inimă pentru sfatul profetului, şi nu putea să nu-l asculte, măcar parţial (vezi cap. 37,17).

15 Ieremia a răspuns lui Zedechia: „Dacă ţi-l voi spune, mă vei omorî; iar dacă-ţi voi da un sfat, nu mă vei asculta.”

Mă vei omorî. Lui Ieremia evident îi era greu să accepte faptul că împăratul nu sprijinise asprul tratament pe care i-l aplicaseră căpeteniile. Nu mă vei asculta. LXX zice, Tu nu mă vei asculta, cu cel mai puternic dintre negativele greceşti (vezi comentariul la Matei 5,18).

16 Împăratul Zedechia a jurat în taină lui Ieremia şi a zis: „Viu este Domnul care ne-a dat viaţa, că nu te voi omorî şi nu te voi lăsa în mâinile oamenilor acestora care vor să-ţi ia viaţa!”

Care ne-a dat viaţă. Sau, care ne-a făcut sufletele (RSV). Zedechia a făcut acest puternic jurământ pentru a îndepărta de la profet orice bănuială ce ar mai fi persistat cu privire la sinceritatea intenţiei sale.

17 Ieremia a zis atunci lui Zedechia: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Dacă te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, vei scăpa cu viaţă, şi nici cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc, iar tu vei trăi împreună cu casa ta.

Dumnezeul oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3.

Căpetenii. Aceia care comandau oştirea ce împresura Ierusalimul. Nebucadneţar era la Ribla, pe râul Orontes în Coele-Siria (vezi cap. 39,5).

18 Dar, dacă nu te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile haldeilor, care o vor arde cu foc; iar tu nu vei scăpa din mâinile lor!”

Verset ce nu a fost comentat.

19 Împăratul Zedechia a zis lui Ieremia: „Mă tem de iudeii care au trecut la haldei; mă tem să nu mă dea în mâinile lor şi să mă batjocorească.”

Au trecut la haldei. Pare că un număr de iudei se predaseră haldeilor, fie ca răspuns la soliile lui Ieremia, sau numai pentru că frica lor îi îndemna la acţiunea aceasta, ca să-şi scape viaţa.

20 Ieremia a răspuns: „Nu te vor da. Ascultă glasul Domnului în ce-ţi spun, căci o vei duce bine şi vei scăpa cu viaţă.

Verset ce nu a fost comentat.

21 Dar, dacă nu vrei să ieşi, iată ce mi-a descoperit Domnul:

Verset ce nu a fost comentat.

22 „Toate nevestele care au mai rămas în casa împăratului lui Iuda vor fi luate de căpeteniile împăratului Babilonului şi vor zice jelind: „Prietenii tăi cei buni te-au înşelat şi te-au înduplecat; dar, când ţi s-au afundat picioarele în noroi, ei au fugit!”

Nevestele, care au mai rămas. Soţiile şi concubinele foştilor regi care, împreună cu propriile neveste şi concubine ale lui Zedechia, urmau să fie luate de către căpeteniile Babilonului.

Prietenii tăi. Literal, oamenii păcii tale, adică aceia care, în chip înşelător, asiguraseră pe împărat că totul va ieşi bine. Cuvintele femeilor deveneau mai pline de sens prin aparenta lor referire la noroiul în care fusese aşezat Ieremia (v. 6).

23 Toate nevestele tale şi copiii tăi vor fi luaţi de haldei; şi nu vei scăpa de mâinile lor, ci vei fi prins de mâna împăratului Babilonului, şi cetatea aceasta va fi arsă cu foc.”

Verset ce nu a fost comentat.

24 Zedechia a zis lui Ieremia: „Să nu ştie nimeni nimic din cuvintele acestea, şi nu vei muri!

Să nu ştie nimeni. Împăratul, disperat de slab şi şovăitor, avea mai mare frică faţă de căpetenii decât de Dumnezeul cerului şi de profetul Lui.

25 Dar, dacă vor auzi căpeteniile că ţi-am vorbit şi dacă vor veni şi-ţi vor zice: „Spune-ne ce ai spus împăratului şi ce ţi-a spus împăratul, nu ne ascunde nimic, şi nu te vom omorî”,

Verset ce nu a fost comentat.

26 să le răspunzi: „Am rugat pe împărat să nu mă trimită iarăşi în casa lui Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!”

În casa lui Ionatan. Vezi comentariul la cap. 37,15.16. Slabul împărat se temea ca cineva să ştie că el avusese o întrevedere cu profetul, aşa că s-a îngrijit să aibă o acoperire pentru această întâlnire.

27 Toate căpeteniile au venit la Ieremia şi l-au întrebat. El le-a răspuns întocmai cum poruncise împăratul. Ei au tăcut atunci şi au plecat, căci nimeni n-auzise nimic.

Le-a răspuns. Ieremia a cedat cererii împăratului (vezi comentariul la v. 26), şi a spus căpeteniilor ceea ce îi poruncise împăratul. Ieremia nu greşise, prin reţinerea faţă de căpetenii a unora dintre informaţii la care nu aveau drept, după cum şi Samuel a luat o poziţie asemănătoare la porunca directă a lui Dumnezeu (vezi comentariul la 1Samuel 16,2).

Nimeni n-auzise nimic. Evident, conversaţia dintre împărat şi profet nu fusese auzită, şi chestiunea nu a mai fost de importanţă.

28 Ieremia însă a rămas în curtea temniţei până în ziua luării Ierusalimului.

Curtea temniţei. Vezi comentariul la v. 13. În ziua luării Ierusalimului. Evident nu după multă vreme de la întrevederea finală a lui Ieremia cu Zedechia (v. 14-26).

Comentariile lui Ellen G. White

1-28 PK 455-458; 4T 182-184

1-5 4T 182

2-4 PK 455

6 AA 575; PK 456; 4T 182, 525

7-14 4T 182

5-18 PK 456

15-20 4T 183

19,20 PK 457

24,25 PK 458; 4T 184

Ierusalimul în timpul lui Ieremia