1 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, în al zecelea an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda. – Acesta era anul al optsprezecelea al lui Nebucadnețar.

Al zecelea an. Cam pe la 587 î.Hr., în mijlocul asediului final al Ierusalimului (vezi comentariul la cap. 52,4). Sincronizarea între anul al X-lea al lui Zedechia şi al XVIII-lea al lui Nebucadneţar este una de cea mai mare valoare în Vechiul Testament pentru scopurile cronologice biblice (vezi Vol. II, p. 160).


2 Oastea împăratului Babilonului împresura pe atunci Ierusalimul, și prorocul Ieremia era închis în curtea temniței, care ținea de casa împăratului lui Iuda.

Împresura Ierusalimul. Politica lui Zedechia de trădare şi intrigă a determinat pe Nebucadneţar să asedieze Ierusalimul. Pe vremea aceasta s-a întâmplat ca regele lui Iuda, provocat la mânie de prezicerile persistente de înfrângere făcute de Ieremia (vezi v. 3-5; cap. 34,2.3; 38,20-23), închisese pe profet în curtea temniţei (vezi Neemia 3,25). De fapt, Nebucadneţar a început să asedieze Ierusalimul în anul al IX-lea la domniei lui Zedechia (vezi comentariul la cap. 39,1), dar el fusese constrâns să abandoneze temporar asediul din cauza apropierii unei oştiri egiptene (vezi cap. 37,5.11). De la data începerii asediului (vezi cap. 39,1), până la ridicarea temporară a asediului de către Babilonieni, Ieremia fusese liber în cetate (vezi comentariul la cap. 37,4). După încercarea profetului de a se reîntoarce la Anatot, şi datorită denaturării motivelor sale de către vrăjmaşii săi (vezi cap. 37,11-14), Ieremia a fost întemniţat în casa logofătului Ionatan (cap. 37,15). La cererea deţinutului regele îl luase pe Ieremia de a colo şi-l dusese în curtea temniţei, care ţinea de casa împăratului Iuda, poate pentru ca profetul să fie repede la îndemână pentru consultare cu privire la rezultatul probabil al asediului (vezi cap. 37,20.21).


3 Zedechia, împăratul lui Iuda, pusese să-l închidă și-i zisese: „Pentru ce prorocești și zici: „Așa vorbește Domnul: „Iată, dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului, și o va lua;

Pentru ce prooroceşti? E de notat că profeţia citată în v. 3-5 fusese rostită de Ieremia la o dată anterioară, şi aici Zedechia face referire la ea ca motiv al punerii lui la închisoare. Predarea acestei solii lui Zedechia e raportată în cap. 34,2.3.


4 Zedechia, împăratul lui Iuda, nu va scăpa de haldei, ci va fi dat în mâinile împăratului Babilonului, îi va vorbi gură către gură și se vor vedea față în față.

Se vor vedea faţă în faţă. Sau Vor vedea ochii lui. Lucrul acesta este semnificativ având în vedere profeţia lui Ezechiel (vezi Ezechiel 12,13). Nebucadneţar a spus să scoată ochii lui Zedechia (vezi Ieremia 39,7), şi astfel, faţa cuceritorului Babilonian, care băga groază în privitori din cauza mâniei ei, a fost unul din ultimele lucruri pe care avea să le vadă regele lui Iuda pe pământ (vezi Ieremia 52,10.11; comp. 2Regi 25,6.7).


5 Împăratul Babilonului va duce pe Zedechia la Babilon, unde va rămâne până când Îmi voi aduce Eu aminte de el, zice Domnul. Chiar dacă vă bateți împotriva haldeilor, nu veți avea izbândă.”

Unde va rămânea. Zedechia, orb şi nenorocit, şi-a sfârşit ultimii ani în închisoare la Babilon (vezi cap. 52,11). Faptul că el nu a fost menţionat când Evil-Merodac a eliberat pe Ioiachim din închisoare (vezi cap. 52,31) ar părea să arate că la data aceea Zedechia era mort.

Îmi voi aduce aminte. Sau Voi cerceta. Vezi comentariul la Psalmi 8,4; 59,5.


6 Ieremia a zis: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
7 „Iată că Hanameel, fiul unchiului tău Șalum, va veni la tine să-ți spună: „Cumpără ogorul meu care este la Anatot, căci tu ai drept de răscumpărare ca să-l cumperi.”

Hananeel. În afară de faptul că era văr de gradul întâi al profetului (vezi v.8, 9) nimic nu se descoperă în Biblie cu privire la Hananeel. Întrucât până la anul de veselie pământul putea să fie vândut, s-a dat unei persoane din cel mai apropiat grad de rudenie cea dintâi ocazie de a exercita dreptul de răscumpărare (Ieremia 32,7; vezi comentariul la Levitic 25,23-25; Rut 3,12; 4,1-6).

Cumpără ogorul meu. Sau Cumpără-ţi ogorul meu. Prin răscumpărare de către Ieremia a unui ogor în Anatot, profetul a dat o dovadă de netăgăduit în ce priveşte credinţa sa în solia lui Dumnezeu, că, deşi israeliţii aveau să fie duşi în captivitate, ei urmau să se înapoieze în ţara lor şi la ogoarele lor (vezi v.44). Incidentul acesta a avut o paralelă în istoria Romei când cetăţenii patrioţi ai acelei cetăţi au cumpărat terenuri la valoarea întreagă a pieţei chiar în timpul când Hanibal, cuceritorul cartaginez, înainta către capitala de pe Tibru (vezi Liviu xxiv. 11).


8 Și Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine, după cuvântul Domnului, în curtea temniței și mi-a zis: „Cumpără ogorul meu care este la Anatot, în țara lui Beniamin, căci tu ai drept de moștenire și de răscumpărare, cumpără-l!” Am cunoscut că era cuvântul Domnului.

Cumpără-l. Sau Cumpără-l pentru tine. Ogorul lui Hananeel era probabil deja sub controlul oştirilor care asediau atunci Ierusalimul (vezi comentariul la v.2). Singur lucrul acesta era îndestulător pentru a determina pe Hananeel să-şi vândă ogorul. Pe lângă aceasta, s-ar putea ca Hananeel, datorită faptului că Ieremia îndemna la supunere faţă de Nebucadneţar, ar fi fost o puternică posibilitate ca haldeii să ocrotească pe profet şi interesele lui.


9 Și am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu, ogorul de la Anatot, și i-am cântărit argintul, șaptesprezece sicli de argint.

Şaptesprezece sicli de argint. Această sună, în echivalentul ei Babilonian, ar fi avut o putere de cumpărare de un bou sau nouă oi sau capre.


10 Am scris un zapis, pe care l-am pecetluit, am pus martori și am cântărit argintul într-o cumpănă.

Zapisul. Sau Dovada. Adică, actul de cesiune. El a fost pecetluit pentru a-l feri de orice modificări neautorizate. Totul a fost făcut în forma strict legală, pentru a adăuga tărie parabolei dramatizate.

Cântărit. Sau plătit. Întrucât în timpurile vechi banii de metal erau evaluaţi mai mult ca lingou decât ca monedă, erau cântăriţi (vezi Geneza 23,16; Zaharia 11,12).


11 Am luat apoi zapisul de cumpărare, pe cel care era pecetluit după Lege și obiceiuri și pe cel ce era deschis;

Pecetluit… deschis. Cel dintâi trebuie să fi fost originalul zapisului de cumpărare iar cel din urmă duplicatul. Sau documentul sigilat poate se poate să fi conţinut amănunte care nu interesau pe martori (vezi v. 10, 11).


12 și am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, în fața lui Hanameel, fiul unchiului meu, în fața martorilor care iscăliseră zapisul de cumpărare și în fața tuturor iudeilor care se aflau în curtea temniței.

Baruc. Cu privire la istoria acestui însemnat scrib vezi p. 343.

În faţa tuturor iudeilor. Aceasta arată că Ieremia nu era supus la o întemniţare izolată, ci era în curtea închisorii (vezi v.2). Această parabolă dramatizată executată în faţa multor martori, urma să fie curând cunoscută prin toată cetatea. Prin acest act de aparentă nebunie, profetul scotea în evidenţă certitudinea profeţiei sale, că poporul deşi dus captiv de Babilonieni urma să se reîntoarcă în ţara lor (vezi v. 15).


13 Și am dat lui Baruc înaintea lor următoarea poruncă:
14 Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Ia zapisele acestea de cumpărare, cel pecetluit și cel deschis, și pune-le într-un vas de pământ, ca să se păstreze multă vreme!”

Vas de pământ. Nu era ceva neobişnuit ca oamenii din vechime să-şi pună cele mai scumpe tezaure ale lor în asemenea vase (vezi 2Cronici 4,7), deoarece asemenea vase erau o mai bună ocrotire împotriva umezelii şi a putrezirii decât cele făcute din lemn. Vestitele suluri de la Marea Moartă erau păstrate în asemenea vase de lut (vezi Vol. I, p. 31-34).

Să se păstreze multă vreme. O avertizare că robii nu trebuiau să aştepte o grabnică reîntoarcere în patria lor.


15 Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iarăși se vor mai cumpăra case, ogoare și vii în țara aceasta.”

Vor mai cumpăra. Profetul însuşi nu putea spera să tragă folos personal din cumpărătura lui. El nu mai era tânăr, şi el însuşi prezisese că timpul captivităţii urma să ţină 70 de ani. Totuşi, profetul punea în faţa poporului în parabola măreaţa nădejde a reîntoarcerii din ţara exilului.


16 După ce am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, am făcut Domnului această rugăciune:

Am făcut Domnului această rugăciune. Ieremia începe acum una din cele mai călduroase mijlociri pentru poporul lui Dumnezeu pe care le avem raportate în Biblie (vezi Ezra 9,5,15; Isaia 37,16-20; Daniel 9,3-19).


17 „Ah! Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile și pământul cu puterea Ta cea mare și cu brațul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta!

Nimic nu este de mirat. Atotputernicia lui Dumnezeu furnizează baza cererii smerite dar călduroase a profetului (vezi Geneza 18,14; Ieremia 32,27).


18 Tu dai îndurare până la al miilea neam de oameni și pedepsești nelegiuirea părinților în sânul copiilor lor după ei. Tu ești Dumnezeul cel mare, cel puternic, al cărui nume este Domnul oștirilor!

Îndurare. Ebr. Chesed, iubire dumnezeiască (vezi Nota adiţională la Psalmul 36). Versetul acesta prezintă cele două fundaţii ale cârmuirii divine, iubirea şi harul lui Dumnezeu, şi dreptatea Lui (vezi Exod 20,6; 34,6.7; Psalmi 85,10; 89,14).

Domnul oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3.


19 Tu ești mare la sfat și puternic la faptă, Tu ai ochii deschiși asupra tuturor căilor copiilor oamenilor ca să dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.

Mare la sfat. Această caracterizare împreună cu cea anterioară Dumnezeul cel mare, cel puternic, foloseşte o exprimare asemănătoare cu aceea înscrisă de Isaia într-una din marele lui profeţii despre Hristos (vezi Isaia 9,6).

După căile lui. Vezi Ieremia 17,10; Matei 16,27; 2Corinteni 5,10.


20 Tu ai făcut minuni și semne mari în țara Egiptului și până în ziua de azi, și în Israel, și printre oameni, și Ți-ai făcut un Nume așa cum este astăzi.

Până în ziua de azi. Înţelesul este fie că semnele şi minunile săvârşite de Dumnezeu în Egipt când a eliberat poporul Său erau încă vii în mintea poporului de pe vremea lui Ieremia, fie că semnele şi minunile începute în Egipt continuaseră până în prezent.

Printre oameni. Sau Alţii. Poate că acest cuvânt adăugat [KJV] ar fi mai bine omis. Referirea este la oameni în general.


21 Ai scos din țara Egiptului pe poporul tău, Israel, cu minuni și semne mari, cu mână tare și cu braț întins, și cu o mare groază.
22 Tu le-ai dat țara aceasta, pe care juraseși părinților lor că le-o vei da, țară în care curge lapte și miere.
23 Ei au venit și au luat-o în stăpânire. Dar n-au ascultat de glasul Tău, n-au păzit Legea Ta și n-au făcut tot ce le porunciseși să facă. Și atunci ai trimis peste ei toate aceste nenorociri!
24 Iată, șanțurile de apărare se înalță împotriva cetății și o amenință; cetatea va fi dată în mâinile haldeilor care luptă împotriva ei, biruită de sabie, de foamete și de ciumă. Ce ai spus Tu s-a întâmplat: Tu însuți vezi!

Şanţurile de apărare. Adică, turnurile sau terasamentele care erau folosite la lucrările de asediu (vezi comentariul la cap. 6,6). Aşa cum era prezis de Ieremia, Babilonienii chiar atunci asediau Ierusalimul. Toate lucrările de asalt care se înălţau erau vizibile pentru locuitorii cetăţii sortite nenorocirii. Era cu neputinţă pentru israeliţi să scape de suferinţele săbiei, foametei şi ciumei.


25 Și totuși, Doamne Dumnezeule, Tu mi-ai zis: „Cumpără-ți un ogor cu argint și pune și martori!”… când totuși cetatea este dată în mâinile haldeilor!”

Tu mi-ai zis. Cuvintele par să reflecte un ton întrebător. În faţa asaltului Babilonian împotriva lui Iuda şi a Ierusalimului era implacabil dificil pentru profet să înţeleagă porunca dumnezeiască de a cumpăra ogorul cu bani înaintea martorilor.


26 Cuvântul Domnului a vorbit atunci lui Ieremia, astfel:

27. Este ceva de mirat din partea mea? Sau Ceva prea greu. Dumnezeu voia să întărească credinţa lui Ieremia şi să-i fortifice încrederea în ascultarea de porunca de a cumpăra ogorul (vezi v.17).


27 „Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?”

28. Nebucadneţar. Referitor la aceasta scriere vezi Ieremia 21 : 2; Daniel 1 : 1.


28 De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, dau cetatea aceasta în mâinile haldeilor și în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și o va lua.
29 Haldeii care luptă împotriva cetății acesteia vor intra, îi vor pune foc și o vor arde împreună cu casele pe acoperișul cărora au adus tămâie lui Baal și au turnat jertfe de băutură altor dumnezei ca să Mă mânie.

Pe acoperişul cărora. Vezi comentariul la cap. 19,13. Chiar locurile acelea unde locuitorii Ierusalimului aduseseră tămâie lui Baal şi au turnat jertfe de băuturi altor dumnezei urmau să fie martore ale judecăţi şi răsplătirii dumnezeieşti. În locul tămâiei idolatriei lor care să se înalţe în slăvi, fumul ruinelor arzând urma să se înalţe la cer ca o mărturie a nelegiuirii poporului.


30 Căci copiii lui Israel și copiii lui Iuda n-au făcut din tinerețea lor decât ce este rău înaintea Mea; copiii lui Israel numai M-au mâniat întruna cu lucrarea mâinilor lor, zice Domnul.
31 Căci cetatea aceasta Îmi ațâță mânia și urgia, din ziua când s-a zidit și până azi; de aceea vreau s-o iau dinaintea feței Mele,

De când s-a zidit. Ierusalimul fusese o cetate iebusită înainte ca David să o cucerească (2Samuel 5,6-10). Pe urmă a fost rezidită şi dezvoltată. Totuşi idolatria regilor lui Iuda a făcut-o un izvor de continuă provocare.


32 din pricina tot răului pe care l-au făcut copiii lui Israel și copiii lui Iuda ca să Mă mânie, ei, împărații lor, căpeteniile lor, preoții lor și prorocii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului.

Preoţii lor şi proorocii lor. Din nou conducătorii spirituali sunt scoşi ei singuri în evidenţă şi acuzaţi ca o categorie (vezi comentariul la cap. 2,8), împreună cu conducătorii civili şi poporul.


33 Mi-au întors spatele, nu s-au uitat la Mine; i-am învățat, i-am învățat întruna, dar n-au ascultat și nu s-au învățat.

Spatele. Un gest de dispreţ şi aversiune (vezi cap. 2,27; 7,24; 18,17).

Într-una. Literal, Sculându-mă de dimineaţă. Pentru explicaţii vezi comentariul la cap. 7,13.


34 Ci și-au pus urâciunile idolești în Casa peste care este chemat Numele Meu, și au spurcat-o.

Urâciunile. Urâciunile cu privire la cultul idolilor menţionaţi în versetul acesta şi cel următor fuseseră săvârşite de Ahaz (2Cronici 28,1-4) şi repetate de Manase (2Regi 22,23; 2Cronici 34,25), dar pare evident că idolatria persista după moartea lui.

Chemat numele meu. Vezi Ieremia 7,10.11.14.30; vezi comentariul la Deuteronom 28,10.


35 Au zidit înălțimi lui Baal în valea Ben-Hinon ca să treacă prin foc lui Moloc pe fiii și fiicele lor: lucru pe care nu li-l poruncisem; și nici nu-Mi trecuse prin gând că au să facă asemenea grozăvii ca să ducă pe Iuda în păcat.”

Am zidit înălţimi. Înălţimi pe care era practicată idolatria (vezi 2Regi 17,9-11; 2Cronici 31,1).

Hinom. Vezi cap. 7,29.31; 19,2.


36 Și acum, așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel despre cetatea aceasta despre care ziceți: „Va fi dată în mâinile împăratului Babilonului, biruită prin sabie, prin foamete și prin ciumă.”
37 Iată, îi voi strânge din toate țările unde i-am izgonit în mânia Mea, în urgia Mea și în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta și-i voi face să locuiască în liniște acolo.

Îmi voi strânge. Vezi comentariul la cap. 29,10.11. În ce priveşte natura condiţională a acestor făgăduinţe vezi p. 34.


38 Ei vor fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul lor.

Poporul meu. În versetele 38-40 Dumnezeu repetă făgăduinţa Sa cu privire la noul legământ (cap. 31,31-34).


39 Le voi da o inimă și o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor și a copiilor lor după ei.
40 Voi încheia cu ei un legământ veșnic că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine și le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine.
41 Mă voi bucura să le fac bine, îi voi sădi cu adevărat în țara aceasta, din toată inima și din tot sufletul Meu.”

Îmi voi sădi. O figură de stil sugerând siguranţa şi permanenţa.


42 Căci așa vorbește Domnul: „După cum am adus peste poporul aceasta toate aceste mari nenorociri, tot așa voi aduce peste ei tot binele pe care li-l făgăduiesc.

Mari nenorociri. Vezi comentariul la cap. 11,11.


43 Se vor cumpăra iarăși ogoare în țara aceasta despre care ziceți că este un pustiu fără oameni și fără dobitoace și că este dată în mâinile haldeilor.

Se vor cumpăra iarăşi ogoare. Israeliţilor cuprinşi de disperare care socoteau că Babilonienii îi vor lipsi pentru totdeauna de ţara lor, li s-a dat asigurarea că descendenţii lor vor stăpâni din nou ogoarele lui Iuda. Tranzacţia lui Ieremia de a cumpăra ogorul din Anatot era o confirmare profetică, ca să zicem aşa, a asigurării sale (vezi comentariul la v. 15).

Fără oameni şi fără dobitoace. Când locuitorii asediaţi ai Ierusalimului au văzut pustiirea săvârşită de haldei în iubita lor ţară a lui Iuda, eu au dat drumul sentimentelor lor în aceste cuvinte

vii. Deja prezicerea lui Ieremia cu privire la pustiirea care avea să se abată asupra ţării (cap. 4,25; vezi comentariul la cap. 4,20-23) se împlinea înaintea ochilor poporului.


44 Se vor cumpăra iarăși ogoare pe argint, se vor scrie zapise, se vor pecetlui, se vor pune martori, în țara lui Beniamin și în împrejurimile Ierusalimului, în cetățile lui Iuda, în cetățile de la munte, în cetățile de la câmpie și în cetățile de la miazăzi, căci voi aduce înapoi pe prinșii lor de război, zice Domnul.”

Miazăzi. Caracteristicile geografice notate aici descriu binecunoscuta suprafaţă a ţării Iudeii (vezi Iosua 15). Această referire aparte pare să nu pomenească nimic cu privire la ţara care aparţinea regatului de nord al lui Israel.

Prinşii lor. Pentru ca nu cumva cineva să nu prindă ideea parabolei dramatizate, Domnul proclamă certitudinea reîntoarcerii din captivitate. Însuşi faptul că Domnul prezisese captivitatea, care acum ajunsese să aibă loc, confirma făgăduinţa reîntoarcerii.

Comentariile lui Ellen G. White

1–44PK 466–472

8–10PK 466

14, 15 PK 469

17–23PK 470

19 8T 250

24–27PK 471

35 PP 337

37–44PK 472