1 „Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci.

ISRAELE. Probabil că în mod deosebit este vorba de triburile de nord ale lui Israel care se găseau în exil, deşi unii gândesc că termenul este folosit aici într-un sens general. Bineînţeles celor din Iuda li se adresează direct în v.3.

URÂCIUNILE. În mod precis idolii lor (Deuteronom 27,15; 29,17; 1Regi 11,5.7; 2Regi 23,13; 2Cronici 15,8; Ezechiel 20,7.8). RĂTĂCI. Ebr. Nud, a fi fără ţintă, a fi fără cămin. Forma participială a verbului este tradusă prin pribeag în Geneza 12,14.

2 Dacă vei jura: „Viu este Domnul!” cu adevăr, cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El şi se vor făli cu El.

DACĂ VEI JURA. O continuare a situaţiilor din v. 1. Jurarea pe numele Domnului este o recunoaştere a supremaţiei lui Dumnezeu (vezi Deuteronom 10,20; Ieremia 12,16; vezi comentariul la Deuteronom 6,13). Urma să se înceteze cu jurarea pe alţi dumnezei. Oamenii trebuiau să dea dovadă că Dumnezeu era suprem în mintea lor.

NEAMURILE. Concluzia propoziţiei condiţionale este redată în cuvintele, atunci neamurile vor fi. Dumnezeu intenţionase ca convertirea lui Israel să ducă la convertirea neamurilor înconjurătoare (vezi Psalmi 102,13,15; vezi p.29, 30). Binecuvântările asigurate lui Israel pe temeiul aceleiaşi condiţii şi în aceeaşi măsură erau asigurate fiecărui neam şi fiecărui ins de sub întinsul cerurilor (PK 500, 501).

ÎN EL. Adică în Domnul.

3 Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim: „Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini!

OAMENII DIN IUDA. Îndemnarea la pocăinţă şi reformă este aici în mod precis adresată împărăţiei de miazăzi. ŞI DIN IERUSALIM. Unele manuscrise ebraice, LXX, Vechea Latină, şi Targumurile zic, Şi către locuitorii din Ierusalim. DESŢELENIŢI-VĂ UN OGOR NOU. Sau Pământ înţelenit. În limba ebraică este aici un joc de

cuvinte care ar putea fi redat astfel, lucraţi pământul nelucrat.

NU SEMĂNAŢI ÎNTRE SPINI. Compară parabola Domnului Isus cu privire la diferitele feluri de teren (Matei 13,7.22). Dacă spinii şi buruienile nu urmau să fie îndepărtate ele aveau să înăbuşe seminţele reforme (vezi comentariul la Luca 8,7). Era necesar pentru Iuda să facă o lucrare de curăţire pentru a se scăpa de idolatrie, cum şi de stricăciunea morală şi socială. Nici o lucrare pe jumătate, ca acea care s-a săvârşit sub Iosia, nu avea să fie îndestulătoare.

4 Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!

TĂIAŢI-VĂ ÎMPREJUR. Toţi oamenii fuseseră tăiaţi împrejur în carne, însă nu toţi fuseseră tăiaţi împrejur pentru Domnul. Profetul căuta să dezvăluie adevăratul rost al ritualului şi să se împotrivească simplei concepţii formaliste de ritual. Prin circumcizie se intenţionase să se vadă un simbol al devoţiunii inimii faţă de Dumnezeu şi nu un semn al depărtării de idolatrie (vezi comentariul la Levitic 17,10.11). Îndepărtarea cărnii prepuţului însemna îndepărtarea oricărei necurăţii (vezi Deuteronom 10,16; 30,6). Adevărata tăiere împrejur este mai mult interioară decât exterioară (vezi Romani 2,28.29; Filipeni 3,3; Coloseni 2,11).

FĂRĂ SĂ SE POATĂ STINGE. Profetul aseamănă mânia lui Dumnezeu faţă de păcat cu focul ce nu poate fi potolit, adică, focul pe care nu-l poate stinge nimeni până ce-şi va fi desăvârşit lucrarea de nimicire (vezi cap. 7,20).

5 Daţi de ştire în Iuda, vestiţi la Ierusalim şi spuneţi: „Sunaţi din trâmbiţă în ţară! Strigaţi în gura mare şi ziceţi: „Strângeţi-vă şi haidem în cetăţile întărite!”

DAŢI DE ŞTIRE ÎN IUDA. Profetul începe aici o nouă cuvântare a sa. Subiectul se ocupă cu nenorocirea ce urmează să vină. El începe prin a vesti înspăimântătoarele pregătiri de invazie ale unui duşman puternic.

SUNAŢI. Acesta era semnalul de alarmă prin care poporul era vestit de primejdia ce-i

ameninţa (vezi Osea 5,8; Ioel 2,1).

TRÂMBIŢĂ. Ebr. Shophar (vezi Vol. II, p. 39).

STRIGAŢI ÎN GURA MARE. Sau Strigaţi, adunaţi laolaltă. Avertizarea trebuia să dea putinţă locuitorilor să părăsească locurile deschise, şi cu familiile şi bunurile lor să-şi caute scăparea în cetăţile întărite. Teama de oştirile invadatoare i-a împins pe recabiţi la Ierusalim (vezi cap. 35,11).

6 Înălţaţi un steag spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi! Căci de la miazănoapte aduc nenorocirea şi un mare prăpăd.”

STEAG. Vezi comentariul la Psalmi 60,4. Pe o prăjină înaltă urma să se aşeze un semnalizator care să îndrume pe refugiaţi spre Sion. FUGIŢI. Sau Retrageţi-vă. Mai corect, duceţi-vă la loc sigur. Ebr. ’uz înseamnă a se adăposti. Familiile şi bunurile urmau să fie aduse înăuntrul zidurilor cetăţii. NU VĂ OPRIŢI. Compară Matei 24,16-18.

DE LA MIAZĂNOAPTE. O evidentă referire la babilonieni (vezi comentariul la cap. 1,14). Că nenorocirea avea să vină de la miazănoapte este arătat de repetate ori de către Ieremia (vezi cap. 1,13.14; 6,1.22; 13,20; 25,9).

În vremurile mai apropiate de noi s-a susţinut părerea că aceşti invadatori nordici erau sciţi. Istoricul grec Herodot (i. 103-107) declară că în timpul domniei lui Ciaxares (c. 625-c. 585 î.Hr.) aceşti sălbatici păgâni în scurtă vreme au ajuns stăpânii Asiriei. El mai relatează cum au coborât ei din Caucaz, au înfrânt Media, au spus Asia Apuseană şi plănuiau să invadeze Egiptul. Regele Egiptului, Psametik I, l-a înduplecat prin daruri bogate, când au ajuns în Palestina, să plece (vezi Vol. II, p. 90).

Deşi anumite fapte ale năvălitorilor sciţi s-ar încadra în cele spuse de Ieremia, cum ar fi direcţia de unde venea (mişcările lor iuţi, limba lor străină şi pustiirea pe care au lăsat-o în urmă), altele însă nu se încadrează. Sciţii nu aveau nici iscusinţa şi nici răbdarea de a susţine un asediu de lună durată, şi nici nu au dus în exil popoarele învinse.

Mai mult încă, nu există nici o dovadă istorică asupra faptului că au săvârşit vreo invadare de mare măsură a Palestinei. E cu putinţă ca doar să fi trecut în drumul lor spre Egipt, probabil trecând prin Valea Esdraelonului (vezi Judecători 1,27) cum şi drumul de coastă pe la sud. Nu există nici o referire despre vreo invazie în Iuda a sciţilor sau a vreunui alt neam nordic pe vremea lui Ieremia. Nici Herodot nu spune că a avut loc vreo asemenea invazie.

Pe de altă parte, descrierea pe care Ieremia a făcut-o acestui duşman ce se apropia din nord se potriveşte întocmai haldeilor. Nebucadneţar este amintit pe nume ca fiind năvălitorul din nord (cap. 15,9).

7 Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, şi-a părăsit locul ca să-ţi pustiască ţara, să-ţi dărâme cetăţile, şi nimeni să nu mai locuiască în ele.

LEUL. Mai potrivit un leu. O figură de stil înfăţişând puterea irezistibilă precum şi cruzimea năvălitorilor haldei (Ieremia 49,19; 50,17, 44; comp. Geneza 49,9; Proverbe 30,30; Isaia 5,29; Daniel 7,4; Apocalips 5,5).

SE ARUNCĂ. [A venit, KJV]. Ieremia a descris viitoarea invazie cu vigoarea unui dramatic prezent.

NEAMURI. Atât Iudeea cât şi popoarele din jur urmau să fie atacate şi biruite (vezi cap. 25,9; 27,6).

A PĂRĂSIT LOCUL. Sau E pe drumul său. Ebr. Nasa’, a pleca. Nasa’ are ca înţeles de bază a scoate ţăruşii cortului, de unde a strânge cortul, din care, mai departe, a derivat a porni la drum.

PUSTIASCĂ. Literal o groază. Repetatele invazii ale haldeilor au lăsat ţara lui Iuda aproape nelocuită (vezi cap. 2,15; 39,3).

8 De aceea acoperiţi-vă cu saci, plângeţi şi gemeţi; căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi.

ACOPERIŢI-VĂ CU SACI. Un veşmânt larg sau o îmbrăcăminte făcută din fir gros de culoare închisă, purtată în vreme de jale şi umilire (vezi comentariul la Geneza 37,34).

NU SE ABATE DE LA NOI. Nobilele eforturi depuse de Iosia spre reformă nu fuseseră îndestulătoare. Mare parte din lucrurile rele introduse în timpul domniei lui Manase încă mai dăinuiau (vezi comentariul la 2Regi 24,3).

9 „În ziua aceea, zice Domnul, împăratul şi căpeteniile îşi vor pierde inima, preoţii vor rămâne încremeniţi, şi prorocii, uimiţi.”

ÎŞI VOR PIERDE INIMA. Sau Va pieri. Versetul 9 descrie efectul avut asupra mai marilor la venirea invaziei. Expresia inima ... se va pierde, este idiomatică pentru pierderea curajului.

PROOROCII. Proorocii mincinoşi înşelaseră poporul cu falsul simţământ al siguranţei. Din pricina neîmplinirii prezicerilor lor şi erau cuprinşi de spaimă.

10 Eu am zis: „Ah! Doamne Dumnezeule! Ai înşelat în adevăr pe poporul acesta şi Ierusalimul, când ai zis: „Veţi avea pace!”, şi totuşi sabia le ameninţă viaţa.”

AI ÎNŞELAT. Unii au găsit o dificultate în acest verset, ca şi cum Dumnezeu ar fi învinuit de înşelare. Cel care vorbeşte se presupune a fi Ieremia. Cel mai firesc chip de a privi pasajul este acela de a crede că profetul îşi exprimă propriile sale sentimente într-un limbaj puternic (vezi Isaia 63,17; Iona 4,3,4; etc.). Însuşi Ieremia mai foloseşte o vorbire asemănătoare în altă parte (vezi Ieremia 20,7). Profetul poate se va fi aşteptat la grabnica împlinire a unor profeţii ca acelea din Ieremia 3,14-18. Se poate ca el să fi avut în minte profeţiile din 2Samuel 7,12-16 şi 1Regi 2,33, care preziceau permanenţa casei lui David. De aici puternica lui dezamăgire faţă de viziunea care ameninţa cu nenorocirea.

Printre alte sugestii sunt următoarele, 1) O schimbare în punctuaţia vocalică spre a reda expresia, Şi cineva va spune, etc. În cazul acesta subiectul poate fi înţeles sau ca cineva din popor, sau cineva dintre profeţii mincinoşi. Codex Alexandrinus LXX zice, Ei spuneau, ei fără îndoială voind să se refere la profeţii mincinoşi. 2) Cuvintele sunt cele ale profeţilor mincinoşi care constatau că prezicerile lor de pace nu se împlineau. 3) Pasajul prezintă pe Dumnezeu ca săvârşind ceea ce împiedică de la înfăptuire (vezi comentariul la 2Samuel 12,11; 16,22; 24,1), ca şi cum Ieremia spune, Tu ai îngăduit ca ei să fie aşa de mult înşelaţi de proorocii lor mincinoşi (vezi 1Regi 22,22; Isaia 63,17; Ezechiel 14,9; 2Tesaloniceni 2,11). 4) Exprimarea este o întrebare, Este cu putinţă ca Tu să îngădui ca poporul Tău să fie în aşa fel înşelat? 5) Cuvântul tradus prin înşelat ar trebui redat prin dezamăgit, sau ar trebui să i se dea un înţeles de îngăduinţă făcând ca pasajul să sune, Tu ai îngăduit ca acest popor să fie mult înşelat.

11 În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: „Un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiului pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe grâul.

UN VÂNT ARZĂTOR. Din pricina violenţei, văpăii şi nespusei lui uscăciuni, vântul uscat şi arzător ce bătea dinspre pustie era blestemul climatic al ţării. LOCURILE ÎNALTE. Ebr. Shephayim, culmi goale.

NU CA SĂ VÂNTURE. În Palestina cele mai folositoare brize erau cele dinspre vest. Aceste vânturi din vest nu numai că răcoreau pe secerători, dar erau şi folositoare la vânturarea grâului. Însă, un vânt puternic dinspre răsărit nu era în nici un fel folositor sau binefăcător. El aducea un prăpăd asupra vegetaţiei şi era prea puternic pentru vânturarea grâului. El alcătuia o îndoită nenorocire, un simbol potrivit al judecăţii fără de milă.

12 Ci un vânt năprasnic vine de acolo până la Mine! Acum le voi rosti hotărârea!”

UN VÂNT PUTERNIC VINE DE ACOLO. Sau, un vânt mai puternic decât acelea desigur înţelegându-se un vânt mai tare decât cele de care se foloseau la vânturat şi curăţit. Un asemenea vânt ar fi luat şi grâul şi pleava.

PÂNĂ LA MINE. Literal, pentru Mine.

LE VOI ROSTI HOTĂRÂREA. Sau Sentinţă împotriva lor. Acest vânt înspăimântător era simbolul judecăţilor gata să se abată asupra păcătoşilor din Iuda şi Ierusalim. El va rosti hotărârea nu prin cuvânt, ci prin faptă. În ebraică pronumele Eu (subînţeles în româneşte) este accentuat.

13 Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai uşori decât vulturii. Vai de noi căci suntem prăpădiţi!” –

NIMICITORUL ÎNAINTEAZĂ. Sau El se va sui. Verbul ebraic de aici este adesea folosit cu privire la pornirea la război (vezi comentariul la Judecători 1,1). CA NORII. Posibil o figură a bruscheţii apariţiei duşmanului pentru a împlini judecăţile lui Dumnezeu cum şi a desimii maselor oştirilor invadatoare (vezi Ezechiel 38,16; Ioel 2,2). CA UN VÂRTEJ. O figură care fără îndoială reprezintă iuţeala duşmanului cum şi zăpăceala ce a urmat năvălirii lui. MAI UŞOR DECÂT VULTURII. O figură de stil biblică des întâlnită (vezi Ieremia 48,40; Deuteronom 28,49; 2Samuel 1,23; Plângeri 4,19; Habacuc 1,8). VAI DE NOI! Un strigăt de presimţire înspăimântătoare scos de popor când se găseşte fără scăpare în mâinile forţelor invadatoare (vezi v. 20; cap. 9,18.19).

14 Curăţă-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?

CURĂŢEŞTE-ŢI INIMA DE RĂU. Deplina pocăinţă şi schimbare a inimii erau singurele mijloace de eliberare rămase pentru Ierusalim. Nici o schimbare nu poate duce la mântuire dacă această schimbare nu atinge inima. Mai înainte ca fântâna să fie curată trebuie curăţate izvoarele. Pentru a aduce roade bune, pomul trebuie să fie bun (vezi Isaia 1,16.17; Matei 15,19; 2Corinteni 7,1).

SĂ FII MÂNTUIT. Deşi în primul rând se face referirea la izbăvirea vremelnică de judecăţile ce urmau să vină neîntârziat, renaşterea spirituală va însoţi adevărata spălare a inimii (vezi 2Tesaloniceni 2,13; Tit 3,5).

GÂNDURI NELEGIUITE. Sau gânduri ticăloase.

15 Căci un glas care porneşte de la Dan şi vesteşte nenorocirea, o vesteşte de la muntele lui Efraim.

DE LA DAN. O specificare a limitei nordice a Palestinei (vezi Deuteronom 34,1), deseori amintită împreună cu limita sudică, Beer-Şeba (vezi Judecători 20,1; 1Samuel 3,20; etc.). Dan se găseşte la piciorul muntelui Hermon. Oraşul la origine a fost o colonie sidoniană numită Laşem. În migraţia lor spre nord, daniţii au cucerit Laşemul şi i-au dat un alt nume, Dan (vezi comentariul la Iosua 19,47). Când Roboam a ales cetatea Dan ca loc unde să aşeze unul din viţeii de aur (vezi 1Regi 12,29), oraşul a ajuns un cunoscut centru al idolatriei. Din această extremitate nordică a ţării aveau să vină primele rapoarte despre apropierea haldeilor.

MUNTELE EFRAIM. Cu privire la aşezarea şi însemnătatea acestei denumiri geografice vezi Nota Adiţională la 1Samuel 1. Pomenirea lui Efraim îndată după Dan dă o indicaţie fie a grabnicei răspândiri a veştilor cu privire la năvălitor, fie chiar a rapidei apropieri a năvălitorului. Hotarele lui Efraim erau numai la o mică depărtare de Ierusalim.

16 „Spuneţi lucrul acesta neamurilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului: „Vin nişte împresurători dintr-o ţară depărtată şi strigă împotriva cetăţilor lui Iuda.

SPUNEŢI. Sau amintiţi. Profetul se adresează neamurilor înconjurătoare să ia seama la pedeapsa care este gata să se abată asupra poporului ales. Prăbuşirea Ierusalimului va sluji ca o avertizare pentru păgâni.

ÎMPRESURĂTORI. Asediatorii haldei ai Ierusalimului aveau să execute o supraveghere atât de apropiată încât numai puţini, dacă ar fi reuşit vreunii, să poată scăpa (vezi Isaia 1,18).

17 Ca cei ce păzesc un ogor ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul. –

CA CEI CE PĂZESC UN OGOR. Pământurile cultivate din Palestina. De obicei erau împrejmuite. Hotarele erau marcate doar prin pietre aşezate la intervale ca semne de hotar (vezi comentariul la Deuteronom 19,14). Erau necesari păzitori sau supraveghetori spre a feri cerealele de animale şi de jefuitori. Ieremia compară corturile şi întăriturile armatei lui Nebucadneţar cu corturile ridicate de proprietari în vederea ocrotirii turmelor şi recoltelor lor.

18 Acesta este rodul căilor şi faptelor tale, este vina răutăţii tale, dacă este aşa de amar şi te pătrunde până la inimă.”

CĂILOR ŞI FAPTELOR TALE. Sau Purtarea ta şi faptele tale. Expresia aceasta poate fi înţeleasă ca arătând obiceiurile statornicite cum şi faptele personale. Aceste cuvinte se întâlnesc adesea (cap. 7,3.5; 18,11; 26,13; 35,15).

RODUL. Sau Au procurat. Vezi comentariul la cap. 2,14; Psalmi 107,17; vezi 5T 120.

RĂUTĂŢI. Sau Nelegiuiri. Cuvântul ebraic poate să însemne atât răutatea însăşi, cât şi nenorocirea care venea ca urmare (vezi comentariul la cap. 1,14). Contextul cere aici ultimul sens.

19 Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiţei şi strigătul de război.

MĂRUNTAIELE MELE. Un strigăt de adâncă durere sufletească. Evreii considerau măruntaiele ca fiind sediul celor mai puternice emoţii (vezi Geneza 43,30; 1Regi 3,26). Versetul acesta constă dintr-o serie de dureroase rugăminţi fierbinţi ce exprimau mâhnirea nespusă, aproape de disperare. Profetul îşi exprimă simţămintele ţinând în seamă nenorocirea ce urma să vină. Profetului i se descoperise înspăimântătoarea nimicire şi pustiire ce avea să se abată asupra lui Iuda prin Nebucadneţar (vezi Ieremia 1,14). Cuvintele lui alcătuiesc şi descrierea ultimelor zile de necaz ce urmează să se abată asupra unei lumi nepocăite (GC 31; 4T15).

20 Se vesteşte dărâmare peste dărâmare, căci toată ţara este pustiită; colibele îmi sunt pustiite deodată, şi corturile, într-o clipă!

DĂRÂMARE. Literal, zdrobire, sfărâmare, nu prăbuşire. SE VESTEŞTE. Sau Se strigă. Se vor aduce veşti despre o nenorocire după alta (vezi Deuteronom 32,23; Ezechiel 7,26).

ŢARA. Ebr. ’ereţ, care poate fi tradus sau prin ţară sau prin pământ. Nimicirea zugrăvită în capitolul acesta îşi are primordiala ei aplicare în pustiirea ţării lui Iuda de către armatele babiloniene, dar descrie şi stările din ziua cea mare a lui Dumnezeu la sfârşitul vremii (Ed 181; GC 310).

COLIBELE. În înţelesul aici general de locuinţe.

21 Până când voi vedea steagul fâlfâind şi voi auzi sunetul trâmbiţei? –

PÂNĂ CÂND? Strigătul disperat al cuiva care nu vede nici o speranţă de un sfârşit grabnic al războiului. STEAGUL. Vezi comentariul la v. 6.

22 „Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sunt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sunt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.” –

CĂCI. Deşi Dumnezeu nu răspunde în mod direct la întrebarea până când urmează să dureze aceste judecăţi, El prezintă motivul moral al venirii lor. Deducţia este clară că atâta vreme cât poporul Său stăruia în nebunia răzvrătirii, tot atâta vreme puteau să se aştepte că aveau să continue judecăţile.

FĂRĂ MINTE. Literal, nebun.

23 Mă uit la pământ, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit!

MĂ UIT. Profetul face o descriere grafică a celor văzute de el în viziune profetică. Expresia, Mă uit ... şi iată, se întâlneşte de patru ori (v.23-26).

PĂMÂNT. Ebr. ’ereţ, care poate fi redat sau ţară sau pământ (vezi comentariul la v.20). Cu privire la aplicarea profeţiei la versetul imediat cât şi la viitorul mult mai depărtat vezi comentariul la Deuteronom 18,15; vezi de asemenea p. 25-28. Printr-o aplicare secundară, Ieremia 4,23-27 descrie pustiirea milenială (vezi GC 659).

PUSTIU ŞI GOL. Sau Fără formă şi deşert. Aceeaşi expresie este folosită pentru a descrie pământul în starea lui originală (Geneza 1,2). În parte pământul va reveni la starea aceasta în ziua cea mare a lui Dumnezeu (GC 659; vezi comentariul la Apocalips 20,1).

LUMINA LOR A PIERIT. Sau Nici o lumină. Compară Geneza 1,2; vezi comentariul la Ieremia 4,24.

24 Mă uit la munţi, şi iată că sunt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină!

ZGUDUIŢI. Sau Ei tremurau. Profetul descrie situaţia din timpul asediului Ierusalimului aceasta fiindu-i prezentată printr-un limbaj figurat (vezi comentariul la v. 25). SE CLATINĂ. Sau Se mişcau uşor. Literal, Erau zguduiţi,

25 Mă uit, şi iată că nu este niciun om; şi toate păsările cerurilor au fugit!

NICI UN OM. În scena prezentată profetului nu se vedea nici o fiinţă omenească (vezi comentariul la cap. 36,29; 44,22).

26 Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului şi înaintea mâniei Lui aprinse!

CARMELUL. Sau Locul roditor. Literal, livadă de pomi, adică cea mai roditoare parte din toată ţara (vezi comentariul la cap. 2,7). Ceea ce fusese roditor, acum se arătase ca o pustie goală.

27 Căci aşa vorbeşte Domnul: „Toată ţara va fi pustiită; dar nu o voi nimici de tot.

DE TOT. Sau Un sfârşit deplin. Deşi nimicirea descrisă urma să fie grozavă, ea nu avea să fie nimicirea finală. Profetul prezicea o revenire a lui Israel şi a lui Iuda în ţările lor (vezi comentariul la cap. 3,14-18). La fel, pământul redus la pustiirea milenială va înflori din nou (vezi 2Petru 3,12.13).

28 Din pricina aceasta, ţara este în jale, şi cerurile sus sunt întunecate; căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta şi nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce.

DIN PRICINA ACEASTA. Elementele naturii sunt personificate şi înfăţişate ca jelind pustiirea pământului.

SUNT ÎNTUNECATE. Cerurile sunt înfăţişate ca învelindu-se în norii întunecoşi ai jelirii pământului pustiu.

CĂCI EU AM ZIS. Vaiul viitor era ceva tot atât de sigur ca şi starea de păcat ce atrăgea pedeapsa.

29 La vuietul călăreţilor şi arcaşilor, toate cetăţile fug; se ascund în păduri şi se suie pe stânci; toate cetăţile sunt părăsite, nu mai au locuitori.

TOATE CETĂŢILE. Locuitorii cetăţilor urmau să fugă la apropierea oştirilor vrăjmaşe. CĂLĂREŢI ŞI ARCAŞI. Un caracteristic fel de a înfăţişa armatele asiriene şi haldee pe monumente.

PE STÂNCI. Mai degrabă, printre stânci, sau în stânci. Stâncile şi peşterile au fost adesea folosite ca locuri de adăpost, de scăpare în decursul istoriei iudeilor (vezi Judecători 6,2; 1Samuel 13,6; 14,11; 24,3; 1Regi 18,13; Ieremia 16,16).

LOCUITOR. Sau Un om. Ebr. ’ish, o persoană bărbătească adultă în contrast cu omul în sensul general (ebr. ’adam), ca în v. 25.

30 Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei sulemeni ochii; dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnicii tăi te dispreţuiesc şi vor să-ţi ia viaţa.

TU, PUSTIIT-O. Sau Când eşti jefuită. O traducere care nu cere [ca în KJV] cuvintele de adaus când şi eşti, este tu, pustiit-o. Tu de aici, în ebraică este feminin şi se referă la Ierusalim (vezi v. 31). Cetatea este personificată aici ca o femeie care în zadar se mai împodobeşte spre a plăcea admiratorilor ei.

Ce vei face? Ce cale ar putea lua fiica Sionului (v. 31) când este asediată de babilonieni? Mândria şi încrederea ei sunt rău întemeiate, deoarece starea ei este disperată. De ce mai nădăjduieşte împotriva nădejdii că va scăpa?

SULEMENI OCHII. Literal, îţi măreşti ochii. Referirea este la obiceiul femeilor orientale de a pune o pulbere minerală neagră pe marginile pleoapelor (vezi comentariul la 2Regi 9,30). Această pulbere neagră avea o strălucire metalică şi făcea ca ochii să apară mai mari şi mai scânteietori.

IBOVNICII. Puterile străine pe care le curta. Iuda căuta continuu siguranţă în alianţele străine (vezi comentariul la cap. 2,33.36). Însă toate aceste eforturi de a găsi siguranţă în aceşti ibovnici, iubiţi străini vor fi în van.

31 Căci Eu aud nişte ţipete ca ale unei femei în chinurile naşterii, ţipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului care suspină şi întinde mâinile zicând: „Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigaşilor!”

FIICA SIONULUI. Numele cetăţii sau a locuitorilor Ierusalimului, în personificarea poetică (vezi Isaia 1,8).

SUSPINĂ. Sau Se jeleşte. Literal, caută aer deschizând gura.

ÎNTINDE MÂINILE. O expresie ce denotă durere şi un strigăt după ajutor (Plângeri 1,17).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3 COL 56; PK 412; RC 63; 5T 53; 9T 62

14 PK 412

19, 20 Ed 181; GC 310; PK 538, 726; 9T 15

22 4T 596

23–26Ed 181; PK 727; 9T 15

23–27EW 290; GC 659; SR 415