Iată cuvintele. În limba ebraică acesta este v.69 din capitolul 28. Totuşi, textul poate fi tot aşa de bine aplicat şi la cele ce urmează.
În ţara Moabului. Israel era cantonat încă în acelaşi loc amintit în cap.1,5.
Legământul. Nu alt legământ ca adaos la acel făcut la Sinai, ci mai degrabă o reafirmare a acestuia. La Sinai legământul a fost încheiat şi ratificat prin sânge (vezi Exod 24).
Încercări. Mai bine încercări (vezi cap. 4,34; 7,19), adică, experienţă de probă prin care Dumnezeu a rânduit ca ei să-şi dezvolte caracterul.
Le-au văzut ochii. Compară cu cap. 10,21. Vederea fizică naturală poate fi excelentă iar discernământul spiritual aproape neglijabil. Vederea spirituală este un dar de la Dumnezeu; fără darul acesta un om înţelege greu (Ezechiel 20,49; Psalmi 106,7).
Minte să pricepeţi. Altfel, simţurile ar fi fost în măsură să priceapă voia lui Dumnezeu, şi voinţa consacrată să o aducă la îndeplinire. Omul care îşi dă seama de nevoia de discernământ spiritual şi-l caută îl va primi (vezi Psalmi 25,9.12.14; 119,18). Compară cu contrastul pe care l-a arătat Isus Hristos între iudei şi ucenicii Săi (vezi Matei 13,10-17; Ioan 7,17). Mintea nerenăscută nu are însuşirea de a preţui valorile spirituale. Dar când un om se întoarce sincer la Dumnezeu, vederea lui spirituală va fi refăcută (vezi Ioan 6,45; 1 Corinteni 2,12-16; 2 Corinteni 4,6; Efeseni 1,17).
Pâine. Compară cu cap. 8,3. Afară de astfel de cumpărături, pe care erau în măsură să le facă, de la popoarele din regiunile alăturate, izraeliţii erau dependenţi în mod absolut de Dumnezeu care arăta în mod constant putere miraculoasă în favoarea lor. Ei nu semănau nici nu secerau şi de aceea nu aveau nici o recoltă.
Să izbutiţi. Literal, arată atenţie faţă de, lucrează în mod circumspect, dă pe faţă prudenţă. Aceasta se referă mai mult la conducere înţeleaptă, la darea pe faţă a isteţimii în toate afacerile personale (vezi Deutronom 32,29; Iosua 1,8; Psalmi 101,2; Daniel 12,3).
Căpeteniile. Literal căpetenii. Bătrânii. Probabil cei 70 despre care se vorbeşte în Numeri 11,16 şi judecătorii (vezi Deutronom 19,12.18; 21,2.4.6; 25,8). Mai marii. Slujbaşii civili care executau hotărârile luate de judecători (vezi cap. 16,18).
Străinul. Referindu-se în principiu la egiptenii care au ieşit din Egipt cu ei (vezi cap.5,14; 24,14; 31,12).
Cel ce-ţi taie lemne. Poate mai bine cel care-ţi culege lemne pentru foc, în armonie cu folosirea aceleaşi rădăcini în limba arabă.
Cu jurământ. Prima întâlnire a cuvântului tradus astfel în Deutronom. El este folosit în sensul unui legământ sigilat cu un jurământ cu sugerarea blestemelor în caz de neîndeplinire a condiţiilor legământului. Vezi acelaşi cuvânt în Numeri 5,21.
Nu sunt aici. Legământul urma să cuprindă toate generaţiile viitoare.
Ţara Egiptului. Ei cunoşteau din plin, prin experienţa personală, viaţa din Egipt, cu toată idolatria ei şi imoralitatea care o însoţeşte.
Urâciunile. Mai bine, lucrurile lor odioase, adică toate lucrurile care erau folosite la închinarea şi obiceiurile păgâne.
Otravă şi pelin. Cuvântul acesta apare ca venin în cap. 32,33, otravă în Iov 20,16 şi otrăvitoare în Osea 10,4. Cuvântul tradus pelin este tradus la fel în toate celelalte texte, afară de Amos 6,12, unde este redat ca otravă. Aceşti termeni sugerează urmările amare ale idolatriei.
Laude în inima lui. Adică, să caute să se convingă pe sine printr-un proces de a raţiona, că nici unul din aceste blesteme nu avea să se abată asupra lui, ci se va bucura de lucrurile bune ale vieţii.
După pornirile. Mai bine încăpăţânarea.
Aşa adăuga beţia la sete. Literal, cu intenţia de a înlătura pe cel udat cu cel uscat. Probabil că aceasta a fost o expresie proverbială, însemnând nimicirea multora care fuseseră rău influenţaţi de alţii.
Numele. Adică, omul însuşi. El şi urmaşii lui urmau să fie nimiciţi cu desăvârşire (vezi cap. 7,24; 9,14; 25,19).
Sodomei, Gomorei. Simboluri ale nimicirii rezultate din răutate (vezi Geneza 18,20; 19,24.25; Iov 18,15; pentru contrast vezi Isaia 61,11).
Vor zice. Adică, cele spuse în v.24. Generaţiile viitoare ale poporului ţării, precum şi vizitatorii aveau să observe cu uimire calamităţile aduse de Dumnezeu asupra poporului răzvrătit.
Au părăsit legământul. Vezi 1 Regi 19,10.14; Ieremia 22,9. Timp de sute de ani, Ţara Palestinei a fost răspândită înaintea tuturor oamenilor ca o dovadă a blestemului lui Dumnezeu. Mare parte a ţării a fost timp îndelungat o pustietate goală. Aceasta a venit asupra ţării din cauza apostaziei neamului iudaic care a părăsit legământul. Oamenii sunt adesea uimiţi că o ţară atât de respingătoare ca Palestina de astăzi a putut fi descrisă vreodată ca având în ea lapte şi miere (vezi Exod 3,8; etc.; Geneza 12,6).
Mânie. Compară cu Ieremia 21,5; 32,37. Cuvântul tradus mânie este redat uneori nări (vezi Geneza 2,7; Exod 15,8; Numeri 11,20; 2 Samuel 22,9.16; Iov 4,9; 27,3; Psalmi 18,8, etc.). Aceasta înseamnă adeseori respiraţie rapidă prin nas ca un semn de emoţie.
I-a aruncat. Literal, a-i azvârli. Definitiva pierdere a Canaanului nu a fost doar rezultatul unui număr de circumstanţe care au avut loc. Ei au fost aruncaţi de Dumnezeu Însuşi.
Lucrurile ascunse. Mulţi comentatori, printre care şi iudei, au aplicat aceste cuvinte la păcate ascunse, cunoscute numai de Dumnezeu, ca în Psalmi 19,12. Totuşi, expresia paralelă, lucruri descoperite, adică nouă, înseamnă că lucrurile ascunse sunt lucruri pe care Dumnezeu n-a considerat că este bine să le descopere. Omul nu poate pătrunde în sfaturile intime ale Celui Atotputernic. Ele sunt ale Lui. Lucrurile pe care El le-a descoperit despre Lege şi viaţă sunt ale noastre ca să privim la El. În Scripturi avem voia descoperită a lui Dumnezeu. Aceasta toată este a noastră.
Comentariile lui Ellen G. White
19-22 Te 52
29 CT 248; DA 234; Ed 171; Ev 627; FE 335; GC 324; MH 429; PP 113; SC
113 5T 701; 8T 279