1 În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

În anul al unsprezecelea. Al captivităţii lui Ioiachin (vezi comentariul la cap. 1,2); data lunii cade în iunie, 587 sau 586 (vezi p. 572). Profeţia de faţă a fost dată cam la două luni după cea dinainte (cap. 20,30). În alegorie profetică şi într-o paralelă poetică mişcătoare profetul descrie căderea marii naţiuni a Egiptului.


2 „Fiul omului, spune lui faraon, împăratul Egiptului, și mulțimii lui: „Cu cine te asemeni tu în mărimea ta?

Faraon. Hofra, sau Apries, vestit pentru mândria lui arogantă (vezi comentariul la cap. 29,3).


3 Iată că asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzișul umbros, tulpina înaltă, iar vârful îi ajungea până la nori.

Asirianul. Ebr. ’Ashshur, Asiria. O schimbare a unei litere din ebraica consonantică şi o schimbare în punctuaţie la ashweca dă exprimarea te voi asemăna. Propoziţia ar suna atunci astfel: Iată, te voi asemăna cu un cedru din Liban (vezi RSV). Totuşi, nu putem fi siguri că astfel de schimbări sunt justificate. Alegoria poate fi înţeleasă dacă referirea la Asiria este păstrată. Istoria prăbuşirii Asiriei ar fi atunci prezentată ca un exemplu al istoriei şi prăbuşirii Egiptului. Cu schimbarea în text aplicaţia ar fi directă.

Un cedru. Pentru ilustraţie asemănătoare vezi comentariul la Isaia 10,34; 37,24; Ezechiel 17,3; Daniel 4,20–22; Zaharia 11,1-2.


4 Apele îl făcuseră să crească, adâncul îl făcuse înalt, râurile lui îi scăldau răsadnița și își trimiteau pâraiele la toți copacii de pe câmp.

Apele îl făcuseră să crească. LXX zice: Apele l-au hrănit. Referirea este sau la Nil, sau la Tigru, depinzând de care alegerea interpretării (vezi comentariul la v. 3).


5 De aceea, tulpina lui se înălța deasupra tuturor copacilor de pe câmp, crengile i se înmulțiseră și ramurile i se întindeau de mulțimea apelor care-l făcuseră să dea lăstari.
6 Toate păsările cerului își făceau cuiburi în crengile lui, toate fiarele câmpului fătau sub ramurile lui și tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui.

Păsările cerului. Compară cu Ezechiel 17,23; Daniel 4,21.


7 Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari.
8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoșii nu erau de asemuit cu crengile lui, și platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumusețe.

Grădina lui Dumnezeu. LXX zice: Paradisul lui Dumnezeu. Ilustraţia pare să fie luată de la grădina Edenului (vezi Geneza 2,8; Ezechiel 31,9). Prin hiperbolă poetică profetul descrie pretinsa mărire a Egiptului. Grădina lui Dumnezeu ar putea reprezenta aici pe Israel ca popor al lui Dumnezeu.


9 Îl făcusem atât de frumos prin mulțimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toți copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.”
10 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Pentru că avea o tulpină așa de înaltă, pentru că își înălța vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălțimea lui,

Aşa de înaltă. Sau Te-ai înălţat . Vezi comentariul la cap. 29,3.


11 l-am dat în mâinile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui; căci l-am izgonit.

Viteazului. Adică, Nebucadneţar (vezi comentariul la cap. 29,19).


12 Străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat și l-au lepădat. Crengile i-au căzut în munți și în toate văile. Ramurile i s-au sfărâmat în toate puhoaiele țării; și toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l-au părăsit.

L-au părăsit. Compară cap. 29,5.


13 Pe sfărâmăturile lui au venit și s-au așezat toate păsările cerului, și toate fiarele câmpului și-au făcut culcușul între ramurile lui,

Pe sfărâmăturile lui. Compară cap. 29,5.


14 ca să nu se mai îngâmfe niciunul din copacii de lângă ape cu înălțimea lor și să nu-și mai ridice vârful până în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udați de apă cu înălțimea lor; căci toți sunt dați pradă morții, în adâncimile pământului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se coboară în groapă.”

Să nu se mai îngâmfe. Aceasta este învăţătura care trebuie să fie scoasă din parabolă. Ceilalţi copaci să nu se încreadă în propria lor tărie ca să nu fie orbiţi de prosperitate.


15 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „În ziua când s-a coborât în Locuința morților, am răspândit jalea, am acoperit Adâncul din pricina lui și i-am oprit râurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el, și toți copacii de pe câmp s-au uscat.

Locuinţa morţilor. Ebr. she’ol, hades în LXX, sălaşul simbolic al celor morţi reprezentat ca o peşteră subterană (vezi comentariul la Proverbe 15,11).


16 De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, când l-am aruncat în Locuința morților împreună cu cei ce se coboară în groapă, și s-au mângâiat în adâncimile pământului toți copacii Edenului, cei mai frumoși și cei mai buni copaci din Liban, toți cei udați de ape.

Locuinţa morţilor. Ebr. she’ol (vezi comentariul la v. 15).


17 S-au coborât și ei cu el în Locuința morților la cei ce au pierit uciși de sabie, ei, care erau brațul lui și locuiau la umbra lui printre neamuri.

Ucişi de sabie. Realitatea străbate prin ilustraţie.

Braţul lui. Auxiliarii lui, aceia care l-au ajutat la cuceririle lui.


18 Cu cine poți fi asemuit tu în slavă și în mărime între copacii Edenului? Totuși vei fi aruncat împreună cu copacii Edenului în adâncimile pământului și vei fi culcat în mijlocul celor netăiați împrejur, împreună cu cei ce au pierit uciși de sabie. Iată ce este faraon și toată mulțimea lui, zice Domnul Dumnezeu.”

Iată ce este Faraon. Alegoria este aplicată.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3–9PK 363

8 PP 450

10–16PK 365

18 PK 366