La poarta. Vezi comentariul la cap. 42,15.
Venea de la răsărit. Profetul văzuse slava aceasta depărtându-se prin poarta de răsărit a Templului anterior (cap. 10,18.19; 11,1.23). Urletul unor ape mari. Compară Apocalips 1,15; 14,2; 19,6.
Vedenia aceasta. Vezi cap. 1,4-28; 3,12.23; 10,15.22. Diferitele descoperiri ale slavei lui Dumnezeu faţă de profet au fost caracteristic similare. Venisem să nimicesc. Viziunile mai timpurii vesteau nimicirea Ierusalimului.
Casa era plină. Compară un eveniment asemănător în legătură cu sanctuarele dinainte (Exod 40, 34.35; 1Regi 8,10.11).
Am auzit pe cineva. Glasul a fost fără îndoială al lui Dumnezeu. Vorbirea pornea din casă, în timp ce omul rămânea cu profetul în curtea dinăuntru.
Locul scaunului Meu de domnie. În Ebraică poziţia accentuată a cuvântului tradus locul cere o oarecare adăugire ca acesta este, sau iată: Acesta este locul scaunului Meu de domnie, etc.
Curviile lor. Templul de mai înainte fusese spurcat de cultul idolatru chiar în curţile lui (2Regi 16,11-18; 21,4-7). Unii cred că aici se face referire la cultul curviei literale (2Regi 23,7; comp. 1Regi 14,24; 15,12).
Trupurile moarte ale împăraţilor lor. Nu există probă istorică relativ la faptul că ar fi fost îngropat vreun rege în terenul Templului. Un număr dintre ei erau îngropaţi în dealul de la sud-est (vezi 1Regi 2,10; 11,43; 22,50; etc.). LXX dă exprimarea: Sau prin ucigaşii voivozilor lor din mijlocul lor, care ar putea reflecta ideea intenţionată de text.
Un zid între Mine şi ei. Era numai un zid care despărţea curtea Templului de curtea palatului. Nu exista o prevedere pentru o curte de afară ca în noul plan (cap. 40,17.20.31.34.37).
Vor depărta de la Mine curviile lor. Aceasta era cerinţa prealabilă ca Iehova să-Şi ia reşedinţa în mijlocul poporului.
Arată Templul. Când Israel avea să vadă o descoperire a iubirii lui Dumnezeu în planurile măreţe pentru templul cel nou şi pentru reaşezarea lor ca naţiune, urma să le fie ruşine de nelegiuirile lor şi să se întoarcă de la ele. Dumnezeu dorea ca ei să cerceteze de aproape planul Său astfel încât acesta să devină pentru ei motivul de a părăsi căile lor păcătoase şi de a accepta noua prevedere.
Dacă vor roşi. Dacă Israel ar fi dat pe faţă vreun interes faţă de planuri şi ar fi dovedit o schimbare de inimă, profetul nu numai că urma să descopere fiecare amănunt dar şi să le zugrăvească sub ochi, ca ei să le păstreze.
Cortul, şi mai târziu Templul, fusese locul de locuit al lui Dumnezeu, în mijlocul poporului Său ales. Reclădirea Templului reprezenta repunerea în acţiune a planului Său de a lucra prin Israel pentru salvarea lumii (vezi p. 26-30). Dacă Israel acum roşea de raportul lor trecut de nelegiuire cu clauza că ei, ca naţiune, aveau să meargă înainte în acord cu scopul lui Dumnezeu pentru ei, tot ceea ce prezisese Ezechiel cu siguranţă ar fi ajuns să se împlinească.
Aceasta este legea. Compară aceeaşi formulă în sublinierea şi titulatura legilor levitice a codului preoţesc (vezi Levitic 6,9.14; 7,1.37; 11,46; 12,7; 13,59; 14,54; 15,22). Referirea pare să fie la toată instrucţiunea precedentă.
Măsurile altarului. Versetele 13-17 dau descrierea altarului identificat în v. 18 ca altar al arderilor de tot. Se foloseşte acelaşi cot ca la măsurarea clădirii (vezi comentariul la cap. 40,5). Altarul se afla pe un piedestal înalt de 1 cot (cam 2 picioare). Deasupra piedestalului se aflau câteva cadre sau pervazuri succesive, fiecare cu 1 cot mai mic. Pervazul cel mai de sus, vatra, era de 12 coţi (cam 24 picioare) pătrate şi 4 coţi (cam 8 picioare) în înălţime. Materialul din care era făcut nu e identificat. Altarul din Templul lui Solomon era făcut din aramă, şi era de 20 de coţi pătraţi şi înalt de 10 coţi (2Cronici 4,1). Acela de la cortul întâlnirii era făcut din lemn de salcâm şi îmbrăcat cu aramă şi era de dimensiuni considerabil mai mică, 5 coţi pătraţi şi 3 coţi în înălţime (Ezechiel 27,1). Potrivit cu cele spuse în Mişna altarul din Templul lui Irod odihnea pe o fundaţie de 32 coţi pătraţi şi era făcut din pietre necioplite. Altarul (p. 716 Q) se afla înaintea templului în centrul curţii dinlăuntru. Altarul avea (Ezechiel 43,17) trepte, spre deosebire de celelalte dinainte (vezi Ezechiel 20,26). Ele urcau pe partea de răsărit, probabil astfel încât preotul care aducea sacrificiul să aibă spatele către soarele care răsărea, şi să nu poată fi nici măcar o sugestie către un cult al soarelui. Cu privire la neplăcerea lui Dumnezeu faţă de cultul soarelui vezi comentariul la Ezechiel 8,16.
Legile cu privire la altar. Versetele 18-27 descriu ceremoniile care urmează să fie îndeplinite în legătură cu consacrarea altarului. Ele nu sunt reglementările generale pentru cultul sacrificial care urma să fie ţinut mai târziu. Sanctuarele anterioare avuseseră şi ele ceremonii speciale de dedicare înainte ca altarul să fie adus în folosire obişnuită (Ezechiel 29,1-46; Levitic 8,11-33); 1Regi 8,63-66; 2Cronici 7,4-10. Amănuntele ritualului folosit de Solomon nu sunt date.
Sămânţa lui Ţadoc. Vezi comentariul la 2Samuel 8,17.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2 EW 34, 285