1 În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: „Pune-ți în rânduială casa, căci vei muri, și nu vei mai trăi.”

În vremea aceea. Pentru discuţie vezi comentariul la 2Regi 20,1.


2 Ezechia s-a întors cu fața la perete și a făcut Domnului următoarea rugăciune:

Rugăciune. Vezi comentariul la 2Regi 20,2.


3 „Doamne, adu-Ți aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și inimă curată și am făcut ce este bine înaintea Ta!” Și Ezechia a vărsat multe lacrimi.

Inimă curată. Vezi comentariul la 2Regi 20,3. În vremea aceea de criză Ezechia poate a crezut că naţiunea avea nevoie de serviciile sale şi că era întru totul drept ca el să prezinte viaţa lui onorabilă ca un motiv pentru care să i se îngăduie să mai trăiască.


4 Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel:
5 „Du-te și spune lui Ezechia: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul tatălui tău David: „Am auzit rugăciunea ta și am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieții tale.

Aşa vorbeşte Domnul. Vezi comentariul la 2Regi 20,4.5. Lacrimile lui Ezechia au atins inima lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a intervenit.


6 Te voi izbăvi, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei; voi ocroti cetatea aceasta.”

Te voi izbăvi. Izbăvirea avea să fie îndoită, atât de la moarte cât şi din mâinile lui Sanherib. Satana era hotărât să aducă atât moartea lui Ezechia cât şi căderea Ierusalimului, gândindu-se desigur că dacă Ezechia era înlăturat din cale, eforturile lui pentru reformă vor înceta, iar căderea Ierusalimului avea loc mult mai repede. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă adaugă la verset, din pricina mea şi din pricina robului Meu David (vezi 2Regi 20,6).


7 Și iată semnul din partea Domnului, după care vei cunoaște că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit:

Semnul. Vezi comentariul la 2Regi 20,8. Fără a se ţine cont de aparenţe, Ezechia urma să fie vindecat. Semnul precedând vindecarea a fost dat pentru a-i întări credinţa lui şi a poporului său (vezi comentariul la cap. 37,30).


8 voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a coborât soarele pe cadranul lui Ahaz.” Și soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se coborâse.

Voi întoarce înapoi. Potrivit cu 2Regi 20,9.10 lui Ezechia i se dăduse posibilitatea să aleagă fie ca umbra cadranului să o ia înainte fie să se întoarcă înapoi. El a ales alternativa mai dificilă. Aici raportul este prescurtat (vezi comentariul la 2Regi 20,10.11).


9 Cântarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii și însănătoșirii lui:

Cântarea lui Ezechia. Acest psalm al lui Ezechia (v. 9-20) nu se găseşte în raportul paralel din 2Regi. Versetele 21, 22 par să fi urmat iniţial după v. 8, dar trasând raportul în forma lui prezentă versurile lui Ezechia au fost inserate în cadrul naraţiunii mai degrabă decât adăugate acesteia . Versetul acesta (v. 9) ţine loc de titlul al psalmului şi este asemănătoare cu o serie de titluri care se găsesc în cartea Psalmilor. Asemenea multor psalmi poemul este o prezentare a unei experienţe personale, totuşi scris într-o formă potrivită pentru a fi folosit în cadrul închinării de la templu. Tema poemului este experienţa unui om faţă în faţă cu moartea, rugându-se înfocat pentru viaţă, iar rugăciunea fiindu-i ascultată. Poate pentru a face poemul potrivit pentru uzul liturgic, nu sunt amintite lucruri de natură mai personală.


10 „Ziceam: „În cei mai buni ani ai vieții mele trebuie să mă duc la porțile Locuinței morților! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalți ani ai mei care-mi mai rămân!”

În cei mai buni ani. Literal în mijlocul . În vremea aceea Ezechia era de 40 de ani (vezi comentariul la 2Regi 18,2.13).


11 Ziceam: „Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pământul celor vii; nu voi mai vedea pe niciun om în Locuința morților!

Nu voi mai vedea pe Domnul. Moartea nu avea să-l aducă în prezenţa Domnului, ci să întrerupă legătura sa cu El, aş cum îi rupea şi legătura cu omul (vezi Iov 14,21; 17,13; Psalmi 6,5; 115,17; 146,4; Eclesiastul 9,5.6; Isaia 38,18).


12 Locuința mea este luată și mutată de la mine, ca o colibă de păstori. Îmi simt firul vieții tăiat ca de un țesător care m-ar rupe din țesătura lui. Până deseară îmi vei pune capăt!

Locuinţa mea. Cortul unui nomad, care poate fi mutat cu uşurinţă dintr-un loc în altul. Potrivit acestei ilustraţii, locuinţa lui Ezechia va fi mutată din ţinutul celor vii în acela al morţilor (vezi 2Corinteni 5,1-3; comp. Filipeni 1,23).

Firul vieţii tăiat. Literal înfăşurat. Ezechia îşi ţesuse până acum pânza propriei vieţi, însă modelul urma să fie acum schimbat, iar el trebuia să înfăşoare pânza înainte ca modelul să fi fost terminat şi tăiat din război. Prin această imagine Ezechia îşi exprimă dezamăgirea şi frustrarea în faţa perspectivei încheierii premature a ceea ce lui i se pare o lucrare făcută numai pe jumătate.


13 Am strigat până dimineața; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele! Până deseară îmi vei pune capăt!

Am strigat. Literal m-am pregătit, m-am liniştit. Compară Psalmi 131,2, unei aceeaşi expresie ebraică este redată prin linişte. Aflându-se în ghearele unui vrăjmaş neînduplecat – moartea – în faţa căruia este neputincios, Ezechia întâmpină perspectiva de a se împăca cu ceea ce pare să fie inevitabil. Întregul verset lipseşte din sulul 1QIsb de la Marea Moartă, dar se află în 1QIsa .


14 Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor și gemeam ca o porumbiță. Ochii-mi priveau topiți spre cer: „Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!”

Ca un cocor. Ezechia compară strigătele lui în suferinţă cu strigătele plângătoare ale acestei păsări. Uneori gemea tare; alteori numai lăuntric şi neauzit. Abia dacă are putere să-şi ridice ochii către Dumnezeu şi să strige după eliberare din groaza care stă asupra lui ca un călău cu unealta lui ridicată.

Ajută-mă. Literar pune-te chezaş pentru mine sau ridică-te pentru mine. Este imaginea unui datornic care se află în mâinile unui creditor exigent. Moartea îl presează pe Ezechia să plătească îndată, iar el face apel la Dumnezeu să-l scape.


15 Ce să mai spun? El mi-a răspuns și m-a ascultat. Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după ce am fost întristat astfel.

M-a ascultat. Sensul versetului 15 nu este cu totul clar. Unii au sugerat că se ocupă de surpriza bolnavului la brusca lui vindecare încât îi lipsesc cuvintele cu care să-şi exprime recunoştinţa faţă de Dumnezeu. Alţii consideră că el a rămas mut de consternare că a fost lovit, cum se pare, de Dumnezeu. Dacă Domnul pe care Îl socotea prietenul său îngăduise să ajungă la porţile morţii – ce mai putea spune? Nu-i mai rămâne altceva de făcut decât să se mâhnească şi să-şi jelească soarta, să-şi petreacă zilele în amărăciune sufletească.


16 Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață, prin ea mai am și eu suflare, căci Tu mă faci sănătos și îmi dai iarăși viața.

Prin îndurarea ta se bucură omul de viaţă. Omul trăieşte prin cuvintele lui Dumnezeu (Deuteronom 8,3; Matei 4,4), fie că este vorba de viaţa fizică, fie de cea spirituală. Când Ezechia a aflat vindecare şi viaţă fizică a găsit şi refacerea spirituală. Redând trupului regelui sănătatea fizică, Domnul i-a acordat cu mult mai mult decât ceruse (vezi Isaia 38,17; Matei 9,2-7).


17 Iată, chiar suferințele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!

Spre mântuirea mea [KJV: Pentru pace]. Adică pace în sensul larg însemnând tot ce este bine pentru mine sau ceea ce este spre binele meu. Suferinţa care îi adusese lui Ezechia atâta chin sufletesc nu era spre paguba, ci spre binele său. Dumnezeu a privit la el cu milă duioasă şi l-a ridicat din groapa putrezirii. Puterea iubirii divine l-a salvat de sub puterea morţii.

Toate păcatele mele. Vindecarea trupului a reprezentat o asigurare tangibilă a vindecării sufletului său. Iertarea divină nu este doar o tranzacţie legală care îl eliberează pe om de datoria păcatelor trecute; ea este o putere transformatoare care restaurează şi întăreşte natura spirituală a omului modelându-l din nou după chipul moral al Creatorului său.


18 Căci nu Locuința morților Te laudă, nu moartea Te mărește, și cei ce s-au coborât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta.

Locuinţa morţilor. Moartea aduce încetarea deplină a oricărui gând şi activităţi (vezi comentariul la Psalmi 115,17; 146,4; Eclesiastul 9,5). Ceea ce îl amăra mai mult pe Ezechia era gândul că în moarte el nu putea aduce mulţumiri sau laude lui Dumnezeu (Psalmi 6,5; 30,9; 88,10.11; 115,17).


19 Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi. Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioșia Ta.

Face cunoscut... credincioşia Ta [KJV: adevărul Tău]. Recunoştinţa l-a inspirat pe Ezechia să spună altora despre credincioşia şi bunătatea lui Dumnezeu.


20 Domnul m-a mântuit! De aceea, în toate zilele vieții noastre vom suna din corzile instrumentelor noastre în Casa Domnului.”

M-a mântuit. Promptitudinea lui Dumnezeu de a-L salva l-a dus pe Ezechia într-o stare de bucurie entuziastă exprimată în psalmul acesta (vezi comentariul la v. 9). Vom suna din coardele instrumentelor. Restul versetului 20 are forma unui post-scriptum care arată scopul împăratului la compunerea psalmului şi intenţia lui cu privire la întrebuinţarea acestuia.


21 Isaia zisese: „Să se aducă o turtă de smochine și s-o întindă peste bubă; și Ezechia va trăi.”

O turtă de smochine. Adică o cataplasmă de smochine (vezi comentariul la 2Regi 20,7). Domnul ar fi putut să-l vindece pe Ezechia fără să fie nevoie de cataplasmă, însă acolo unde există leacuri naturale Dumnezeu intenţionează ca ele să fie folosite la vindecarea bolii. Folosirea acestora nu denotă o lipsă de credinţă, ci dimpotrivă refuzul de a face astfel este încumetare şi dovedeşte lipsa unei judecăţi sănătoase.


22 Și Ezechia zisese: „După ce semn voi cunoaște că mă voi sui la Casa Domnului?”

Semn. Vezi comentariul la 2Regi 20,8. Prin Isaia Domnul îi spusese deja lui Ezechia că el va fi vindecat şi că a treia zi el va fi în stare să meargă la Casa Domnului (2Regi 20,5). Pentru discuţii legate de natura acestui semn vezi comentariul la Isaia 38,7.8.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 PK 340; 5T 336

10–20PK 343

18, 19 GC 546

21 MH 232