Şi-a sfâşiat hainele. Vezi comentariul la 2Regi 19,1. Alergarea lui Ezechia la Casa Domnului era în acord cu sfatul din Ioel 11,8-14, dat într-un alt moment de criză.
La proorocul Isaia. Regele era într-o dilemă din care numai un profet al adevăratului Dumnezeu putea să-i arate o cale de scăpare.
Zi de necaz. Vezi comentariul la 2Regi 19,3. Aşa cum Dumnezeu a răspuns poporului Său pe vremea lui Isaia, la fel îl va asculta şi scăpa întotdeauna (vezi Psalmi 46,5-11; 91).
Dumnezeu tău a auzit. Vezi comentariul la 2Regi 19,4. Dumnezeu poate să mântuiască în chip desăvârşit pe toţi cei care vin la El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei (Ebr. 7,25).
Nu te înspăimânta. Vezi comentariul la 2Regi 19,8.
Voi pune în el un duh. Vezi comentariul la 2Regi 19,7.
Libna. Vezi comentariul la 2Regi 19,8.
Tirhaca. Vezi comentariul la 2Regi 19,9; vezi şi Vol. II, p. 53, 64. Apropierea lui Tirhaca (Taharca) l-a îndemnat pe Sanherib să-şi reia încercările de a obţine imediata supunere a lui Ezechia.
A trimis soli. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă zice el a trimis soli din nou.
Nu te lăsa amăgit. Vezi comentariul la 2Regi 19,10. Neizbutind să obţină Ierusalimul cu armele Sanherib făcea eforturi desperate să-l aibă prin cuvinte. Şi de data aceasta solia lui se asemăna mult cu aceea anterioară (Isaia 36,15.18-20), numai că era mai desperată şi mai sfidătoare.
Tuturor ţărilor. Vezi comentariul la 2Regi 19,11. Împăraţii asirieni erau nemiloşi şi cruzi, şi mândri de cruzimea lor. Prin groaza directă a faptelor lor sângeroase ei nădăjduiau să vâre groază în inima oamenilor şi a naţiunilor, şi în felul acesta să aducă lumea sub stăpânirea lor.
Gozanul, Haranul. Vezi comentariul la 2Regi 19,12.
Hamatului. Vezi comentariul la 2Regi 19,13. Aceeaşi întrebare fusese deja pusă cu privire la zeii Hamatului şi Arpadului (Isaia 36,19) şi acum cu privire la regii acestor cetăţi. Răspunsul de la sine înţeles era că ei avuseseră parte de soarta îngrozitoare a tuturor celor care îndrăzniseră să se împotrivească oştilor asiriene. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă adaugă Samaria după Iva.
A luat scrisoarea. Vezi comentariul la 2Regi 19,14.
Care şezi pe heruvimi. Vezi comentariul la 2Regi 19,15.
Să batjocorească. Vezi comentariul la 2Regi 19,16. Ezechia privea cuvintele lui Sanherib ca adresate nu atât de mult lui cât lui Dumnezeu. Ezechia cârmuia ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ.
Au pustiit toate ţările. Asiria era acum chiar la apogeul puterii sale. Tiglat-pileser III (745727), Salmanasar V (727-722), Sargon II (722-705) şi Sanherib (705-681) au fost cei mai mari împăraţi pe care i-a cunoscut Asiria vreodată, iar sub conducerea lor popoarele Asiei Apusene au fost zdrobite şi pustiite. Dacă Sanherib se lăuda acum, Ezechia recunoştea cu francheţe că lauda lui nu era lipsită de temei. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă omite şi ţările lor.
Nu erau dumnezei. Vezi comentariul la 2Regi 19,18.
Toate împărăţiile. Vezi comentariul la 2Regi 19,19.
Aşa vorbeşte Domnul. Reiese că Isaia nu era de faţă când Ezechia a înălţat rugăciunea lui înfocată, dar că Domnul Şi-a informat profetul cu privire la rugăciune, şi cu privire la răspunsul favorabil care trebuia dat. La momentul acesta de criză naţională Dumnezeu nu-Şi va lăsa poporul pradă deznădejdii. Vezi comentariul la 2Regi 19,20.
Fecioara. Ca o fecioară, Sionul fusese ameninţat de Sanherib, care era hotărât să-l umilească în faţa lumii. Dar Sionul refuzase cu curaj să se supune asirianului, iar Dumnezeu avea să-l răsplătească pentru credincioşia lui faţă de El. Vezi comentariul la 2Regi 19,21.
Sfântului. Vezi comentariul la 2Regi 19,22. Sionul era logodit cu El, şi ocărându-l pe el asirianul Îl ocăra pe Dumnezeu. Pentru onoarea propriului Nume Dumnezeu va veni în apărarea Sionului.
Ai zis. Vezi comentariul la 2Regi 19,23. Omul se aşeza pe sine şi puterea lui slabă împotriva puterii unui Dumnezeu atotputernic. Sanherib, ca şi Lucifer, era vinovat de slăvire de sine. Accentul lui era asupra sa personal – carelor mele, m-am suit, voi tăia şi voi ajunge (comp. Isaia 14,13.14). Inscripţiile lui Sanherib sunt arhipline cu astfel de lăudăroşenii. Dar încă o dată se va demonstra că mândria merge înaintea căderii (Proverbe 16,18), şi că Dumnezeu se împotriveşte celor mândri (Iacov 4,6).
Am săpat izvoare şi am băut din apele lor. Sanherib continuă să se laude cu puterea şi invincibilitatea lui. Nimic nu-l poate opri. Pentru el dificultăţile care fac şah-mat pe muritorii de rând sunt ca nimic. Vezi comentariul la 2Regi 19,24.
Apele. Sulul 1QIsa zice ape străine, ca în pasajul paralel din 2Regi 19,24.
Am pregătit. Vezi comentariul la 2Regi 19,25. Dacă Dumnezeu nu Şi-ar fi retras grija Sa protectoare de la oameni şi popoare, oştile Asiriei ar fi fost neputincioase împotriva lor.
Neputincioşi. Vezi comentariul la 2Regi 19,26.
Când stai jos. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă zice: Eu ştiu ridicarea ta şi aşezarea ta (vezi Plângeri 3,63). Dumnezeu îl avertizează pe Sanherib că El este pe deplin informat de activităţile şi intenţiile lui. Expresiile când ieşi afară, când intri, includ orice activitate a vieţii (vezi Psalmi 121,8; 139,2.3).
Veriga Mea în nările tale. Vezi comentariul la 2Regi 19,28. Asirienii recurgeau adesea la cele mai extreme barbarii în tratamentul pe care îl aplicau altora. Aceeaşi ilustraţie este folosită cu privire la tratamentul care va fi aplicat în cele din urmă tuturor lucrătorilor fărădelegii (Isaia 30,28; Ezechiel 38,4).
Semnul. Vezi comentariul la 2Regi 19,29. Ezechia şi poporul lui Iuda sunt asiguraţi că Dumnezeu le va da un semn, aşa cum a făcut adesea (Isaia 7,11.14; 38,8), ca garanţie a împlinirii profeţiei însoţitoare. Invazia asiriană oprise orice activitate agricolă normală, dar oamenii sunt asiguraţi în ce priveşte o provizie corespunzătoare de hrană. Anul următor putea fi un an sabatic, în timpul căruia urma să se producă destulă hrană de la sine. Anul al treilea însă, urma să aducă o reluare a vieţii şi activităţilor normale. Împlinirea acestei preziceri în intervalul de timp specificat urma să fie un semn al sigurei împliniri a făgăduinţei mai cuprinzătoare din versetele 31, 32.
Ce va mai rămânea. Vezi comentariul la 2Regi 19,30.
Râvna Domnului. Vezi comentariul la 2Regi 19,31. Numai intervenţia divină avea să-l salveze pe Iuda. Fără Dumnezeu nu era nădejde. Israel fusese deja nimicit, şi acum părea că nimic nu putea împiedeca ca Iuda să aibă aceeaşi soartă.
Întărituri de şanţuri. Vezi comentariul la 2Regi 19, 32. Soldaţii lui Sanherib îşi aveau deja tabăra în jurul cetăţii, dar încă nu începuseră lucrările obişnuite ale unui asediu. Nici un val de pământ nu se va înălţa împotriva zidurilor pentru a îngădui avansarea maşinilor de asediu şi a arcaşilor; şi nici unul dintre vrăjmaşi nu va reuşi să pătrundă în cetate. Ierusalimul părea să fie în pragul unui asediu disperat, dar asediul acela nu se va materializa.
Din pricina Mea. Venind în apărarea Ierusalimului, Dumnezeu Îşi apăra propria Lui măreţie şi onoare contra blasfemiei lui Sanherib (vezi comentariul la v. 24).
Îngerul Domnului. Vezi comentariul la 2Regi 19,35. Îngeri sunt trimişi mai degrabă să salveze decât să distrugă. Nu se ştie nimic cu privire la metoda folosită de înger cu prilejul acesta, dar indiferent de metodă, pedeapsa a venit pe neaşteptate, şi a distrus forţa asediatoare. În acord cu vechea neplăcere de a consemna informaţii nefavorabile în cronicile naţionale, rapoartele asiriene nu amintesc nimic despre această catastrofă. Diversele explicaţii legendare sunt lipsite de valoare.
Sanherib. Este semnificativ că Sanherib a fost cruţat. El pare să fi fost cu acea parte din oştirea sa care mersese împotriva lui Taharka (v. 9, vezi 2Regi 19,9, şi harta Vol. II, p. 954). Poate că Domnul voia ca el să se întoarcă în patria lui în ruşine şi dezonoare, ca o pildă a urmărilor care vin atunci când un om care se ridică împotriva lui Dumnezeu. Vezi comentariul la 2Regi 19,36.
Fii săi... l-au lovit. Vezi comentariul la 2Regi 19,37. Cu toate că i s-a îngăduit lui Sanherib să se reîntoarcă în Asiria, el n-a scăpat de o moarte violentă. Rapoartele asiriene şi babiloniene confirmă informaţia biblică a asasinării sale de către fii săi. În 681 Sanherib a fost ucis, iar Esar-Hadon a început să domnească. Nu se ştie la cât timp după reîntoarcerea lui s-a întâmplat acest lucru (vezi Vol. II, p. 64,65).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
16 PP 62
23 GC 287
38 PK 361