1 Pe vremea sa, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a pornit cu război. Ioiachim i-a fost supus trei ani; dar s-a răsculat din nou împotriva lui.

Nebucadneţar. Conform cu Daniel 1,1, Nebucadneţar a venit împotriva Ierusalimului în al 30lea an al lui Ioiachim, care era anul urcării pe tron a lui Nebucadneţar, sau 605, dacă este ca al 4lea an al lui Ioiachim să fie egal cu primul an al lui Nebucadneţar (Ieremia 25,1; vezi p. 161 şi nota 7 orig.). Iosif Flavius a păstrat un raport al lui Berosus (Antichităţi X 11,1; contra lui Apion 1 19) cu conţinutul că guvernatorul pe care îl pusese Nabopolasar peste Egipt, Fenicia şi Siria, s-a revoltat după care Nabopolasar a trimis pe fiul său, Nebucadneţar să reprime revolta. El a reuşit să facă aceasta, luând captivi dintre iudei şi alţii la Babilon şi împodobind templele babiloniene cu pradă. Iosif Flavius spune că moartea lui Nabopolasar a avut loc în timp ce Nebucadneţar era în Palestina. Aceasta datează campania în acelaşi an ca cel din Daniel 1.

2 Atunci Domnul a trimis împotriva lui Ioiachim cete de haldei, cete de sirieni, cete de moabiţi şi cete de amoniţi; le-a trimis împotriva lui Iuda, ca să-l nimicească, după cuvântul pe care-l spusese Domnul prin robii Săi prorocii.

După cuvântul. Vezi Ieremia 4,20-29; 5,15-17; Habacuc 1,6-10.

3 Lucrul acesta s-a întâmplat numai după porunca Domnului, care voia să lepede pe Iuda dinaintea Lui, din pricina tuturor păcatelor săvârşite de Manase

După porunca. Dumnezeu a folosit naţiunile pământului pentru a aduce la îndeplinire judecata divină asupra lui Iuda (vezi PK 385). Din pricina păcatelor lui Manase. De repetate ori sunt amintite faptele cele rele ale lui Manase drept cauză primară pentru căderea naţiunii lui Iuda (vezi 2 Regi 21,11.12; 23,26; Ieremia 15,4).

4 şi din pricina sângelui nevinovat pe care-l vărsase Manase şi de care umpluse Ierusalimul. De aceea, lucrul acesta Domnul n-a vrut să-l ierte.

Sângelui nevinovat. Inclusiv acela al lui Isaia (PK 382). Cu siguranţă că Isaia nu avea să privească în linişte şi satisfacţie la urâciunile lui Manase, ci avea să-şi ridice glasul în mustrare aspră împotriva faptelor rele ale regelui. Astfel de glasuri, regele căuta să le reducă la tăcere.

N-a vrut să-l ierte. Enormităţile lui Manase au fost punctul culminant din îndelungatul curent al răutăţii lui Iuda. Paharul nelegiuirii a fost plin şi judecata era gata să cadă. Domnia cea bună a lui Iosia a adus o suspendare a condamnării. Se ajunsese în punctul la care Dumnezeu a refuzat să ierte vina naţională. Cu toate acestea, vina naţională trebuia deosebită de cea personală (vezi

despre cap. 17,20). Vezi o hartă a celor trei campanii ale lui Nebucadneţar contra Ierusalimului

5 Celelalte fapte ale lui Ioiachim şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?

Celelalte fapte. Unele din amănuntele domniei lui Ioiachim sunt acoperite în obscuritate. Ştim că Nebucadneţar l-a luat cu lanţuri ca să-l ducă la Babilon (2 Cronici 36,6). Şi iarăşi, Ioiachim avea să fie înmormântat ca un măgar şi că această judecată avea să vină asupra lui afară din porţile Ierusalimului (Ieremia 22,19). Cu această prezicere, este de acord pronunţarea că trupul lui mort va fi lăsat la căldură ziua şi la frig noaptea (Ieremia 36,30). Cele două declaraţii pot fi armonizate fără dificultate presupunând că planul de a fi luat Ioiachim pe tot drumul la Babilon a fost abandonat, sau că el a murit curând după capturarea lui ca rezultat al tratamentului crud al haldeilor. Unii au presupus că el a fost luat acolo şi mai târziu eliberat, cum a fost cazul cu Manase în timpul domniei lui Esarhadon (2 Cronici 33,11-13; comp. cu Ezechiel 19,5-9). Înainte ca el să moară.

6 Ioiachim a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioiachin.

Ioiachim. Cu excepţia unui caz (Ieremia 52,31), Ieremia numeşte pe acest rege fie Conia (Ieremia 22,24.28; 37,1 engl.), fie Ieconia (Ieremia 22,24.28; 37,1; 27,20; 28,4; 29,2). Scriitorul Cronicilor îl numeşte atât Ieconia (1 Cronici 3,16.17), cât şi Ioiachim (2 Cronici 36,9). În Estera 2,6, el este cunoscut ca Ieconia. Deosebirea dintre Ieconia şi Ioiachim este că cele două elemente ale numelui sunt transliterate. Sensul ambelor nume este Iehova va întemeia. În Conia sensul este Iehova întemeiază, sensul timpului viitor fiind exclus.

7 Împăratul Egiptului n-a mai ieşit din ţara lui, căci împăratul Babilonului luase tot ce era al împăratului Egiptului, de la pârâul Egiptului până la râul Eufratului.

N-a mai ieşit. În bătălia de la Carchemiş şi lângă Hamat, egiptenii au fost bătuţi în 605 î.Hr. de către Nebucadneţar, care a intrat apoi în posesia Palestinei. Egiptenii au pricinuit pierderi grele armatelor lui Nebucadneţar în 601 î.Hr., dar după aceea, ei se pare că au fost incapabili să-şi extindă în mod serios controlul aspra Palestinei.

De la pârâul Egiptului. Încă de vreme pe timpul lui Tutmose I (vezi vol. 1, p. 145 orig.) Egiptul cucerise Palestina şi Siria până la râul Eufrat. El nu a stăpânit totdeauna nedisputat acea regiune, dar, în timpul domniei lui Neco (609-594), el din nou a început să aducă acel teritoriu sub control. Pârâul Egiptului probabil că este Wadi el-Ariş (vezi despre 2 Regi 8,65).

8 Ioiachin avea optsprezece ani când a ajuns împărat şi a domnit trei luni la Ierusalim. Mama sa se chema Nehuşta, fata lui Elnatan, din Ierusalim.

Optsprezece ani. Textul paralel din 2 Cronici 36,9 redă opt ani. Totuşi în această raportare traducerea siriacă şi unele traduceri ale LXX-ei redau optsprezece. Că Ioiachim nu era un simplu băieţaş de opt ani când a ajuns rege şi a fost dus la Babilon, este evident din faptul că el era deja căsătorit şi avea copii (Ieremia 22,28). Documente cuneiforme babiloniene din anul 592 amintesc de asemenea pe Ioiachim şi cinci copiii ai lui.

Trei luni. Mai exact, trei luni şi zece zile (2 Cron. 36,9).

Elnatan. Unul dintre agenţii trimişi de Ioiachim în Egipt să aducă înapoi pe profetul Urie (Ieremia 26,22). El a fost de asemenea, unul dintre prinţii care au stăruit de Ioiachim să nu ardă cartea lui Ieremia (Ieremia 36,12.25).

9 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său.

Verset ce nu a fost comentat.

10 În vremea aceea, slujitorii lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, s-au suit împotriva Ierusalimului, şi cetatea a fost împresurată.

În vremea aceea. Primăvara anului (vezi despre 2 Cronici 36,10; vezi şi p. 109 orig.). Aceasta era în anul al optulea al lui Nebucadneţar (2 Regi 24,12).

Slujitorii. Adică, generalii lui. Ocazia a fost cel de al doilea atac al lui Nebucadneţar asupra Ierusalimului. Primul a fost în 605, al treilea an al lui Ioiachim (Daniel 1,1), când a fost luat Daniel şi alţii.

11 Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit înaintea cetăţii pe când o împresurau slujitorii lui.

Verset ce nu a fost comentat.

12 Atunci Ioiachin, împăratul lui Iuda, s-a dus la împăratul Babilonului, cu mama sa, cu slujitorii, căpeteniile şi dregătorii lui. Şi împăratul Babilonului l-a luat prins, în al optulea an al domniei lui.

S-a dus. Pierzându-şi nădejdea într-o apărare cu succes, Ioiachim s-a dus la Nebucadneţar, încredinţându-se îndurării lui.

Al optulea an. Acesta este al optulea an al lui Nebucadneţar 597 î.e.n. Ioiachim a domnit numai trei luni (v. 8).

13 A luat de acolo toate vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului; şi a sfărâmat toate vasele de aur pe care le făcuse Solomon, împăratul lui Israel, în Templul Domnului, cum spusese Domnul.

Toate vistieriile. Unele din vasele templului fuseseră deja luate la Babilon în 605, la primul atac al lui Nebucadneţar asupra Ierusalimului (Daniel 1,2; 2 Cronici 36,1). Fără îndoială că cele mai de valoare vase care au rămas după prădarea iniţială acum au fost luate. Unele vase au fost îngăduite să rămână (2 Regi 25,13-16; Ieremia 27,18-20). Cu privire la numărul vaselor luate la Babilon, vezi Ezra 1,7-11.

Cum spusese Domnul. Isaia a făcut o astfel de prezicere pe vremea vizitei la Ezechia a trimişilor babilonieni (2 Regi 20,17; Isaia 39,6).

14 A dus în robie tot Ierusalimul, toate căpeteniile şi toţi oamenii viteji, în număr de zece mii, cu toţi teslarii şi fierarii: n-a mai rămas decât poporul sărac al ţării.

Tot Ierusalimul. Adică, clasele de sus. Prin smochinele foarte bune (Ieremia 24,1-7) Ieremia simbolizează pe acei care au fost luaţi în acest timp. Profetul Ezechiel se afla printre cei duşi în Babilon. Anii cărţii lui se socotesc a fi de pe vremea robiei lui Ioiachim (Ezechiel. 1,1-3), 597 î.e.n. Luarea din Ierusalim a lucrătorilor lui iscusiţi avea să lipsească cetatea cucerită de acea clasă de cetăţeni care avea să fie de cea mai mare slujire în război şi care avea să aprovizioneze pe învingător cu ajutoare necesare pentru propriile lui întreprinderi de construire extensivă.

15 A strămutat pe Ioiachin la Babilon; şi a dus robi din Ierusalim la Babilon, pe mama împăratului, pe nevestele împăratului şi pe dregătorii lui şi pe mai marii ţării,

A strămutat. În împlinirea profeţiei lui Isaia (2 Regi 20,18; Isaia 39,7) şi Ieremia (Ieremia 22,24-30). Mama regelui. Faptul că este amintită prima după rege, chiar înainte soţiilor lui, indică înaltul ei rang. Nevestele regelui. Evident că regele trebuie să fi avut vârsta mai mare de opt ani (vezi v. 8). Dregătorii. Principalii şefi civili şi ecleziastici – prinţii, eunucii, nobilii, curtenii, bătrânii, preoţii, profeţii şi leviţii (vezi Ieremia 29,1.2).

16 pe toţi războinicii, în număr de şapte mii, şi pe teslari şi fierari, în număr de o mie, toţi numai oameni viteji şi buni pentru război. Împăratul Babilonului i-a luat robi în Babilon.

Oamenii viteji. Oamenii viteji (v. 14) oameni conducători ai ţării care erau instruiţi pentru război şi care, ca şi cavalerii Europei medievale, conduceau poporul la luptă.

O mie. Meseriaşii şi făuritorii cu cei 7000 de oameni viteji ar face 8000, rămânând 2000 care aparţineau clasei de funcţionari civili şi eclesiastici.

17 Şi împăratul Babilonului a pus împărat, în locul lui Ioiachin, pe unchiul său Matania, căruia i-a schimbat numele în Zedechia.

Matania. Fratele lui Ioiachim, şi fiul lui Iosia. El a fost astfel al treilea fiu al lui Iosia spre a stăpâni pe tronul lui Iuda (vezi 1 Cronici 3,15).

Zedechia. Literal dreptatea lui Iehova sau Iehova este dreptate. Poate că evreii au avut ceva de spus despre numele pe care ei le dădeau suveranilor lor, pentru că Nebucadneţar ar fi ales cu greu acest nume.

18 Zedechia avea douăzeci şi unu de ani când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Hamutal, fata lui Ieremia, din Libna.

Unsprezece ani. De la 597 la 586 î.e.n.

Hamutal. În felul acesta, Zedechia era frate bun cu Ioahaz (23,31) dar numai fratele vitreg cu Ioiachim (v.36). 19. A făcut ce este rău. Zedechia era un slăbănog moral (vezi 2 Cronici 36,12-16; Ieremia 37,1.2; 38,5; 52,2; Ezechiel 17,13-19; 21,25). Există indicaţii că uneori el încerca să facă ce estre drept dar îi lipsea curajul să rămână la convingerile sale (Ieremia 34,8-16; 37,2-21; 38,4-28).

19 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim.

Ce este rău. Zedechia era slab din punct de vedere moral (Vezi 2 Cronici 36,12-16; Ieremia 37,1.2; 38,5; 52,2; Ezechiel 17,13-19; 21; 25). Există indicii că, în timpul acela, el se străduia să facă ceea ce era drept, dar îi lipsea curajul de a se ghida în funcţie de convingerile sale (Ieremia 34,8-16; 37,2-21;38,4-28).

20 Şi lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului împotriva Ierusalimului şi împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede dinaintea Lui. Şi Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.

Zedechia s-a răsculat. Clauza aceasta introduce evenimentele capitolului al 25-lea şi ar apare mai potrivit la începutul acelui capitol. Capitolul al 24-lea potrivit se încheie cu cuvântul dinaintea Lui. Răscoala lui Zedechia împotriva Babilonului a făcut ca Nebucadneţar să vină împotriva lui Iuda cu o campanie aducând astfel ruina acelei naţiuni. La începutul domniei lui Zedechia exista o aşteptare generală întreţinută de profeţi falşi că va avea loc o reîntoarcere timpurie a exilaţilor din Babilon şi un sfârşit al jugului babilonian (Ieremia 27,16; 28,1-4.10.11). Poate că a fost în legătură cu această aşteptare faptul că Zedechia a trimis o ambasadă la Babilon (Ieremia 29,3) şi în al patrulea an al domniei lui a mers el însuşi la Babilon (Ieremia 51,59). Ieremia a căutat în mod constant să corecteze impresia aceasta şi a sfătuit continuu la supunere mai degrabă decât la revoltă (Ieremia 27,5-22; 28,5-17; 29,1-32). Cu toate acestea, Zedechia a continuat activităţile lui de a arunca jugul babilonian, căutând în acest scop ajutor de la Egipt (Ezechiel 17,15; comp. cu Ieremia 37,5; 44,30). Popoarele învecinate ale Edomului, Moabului, amoniţilor, Tirul şi Sidonul erau şi ele dornice să arunce jugul Babilonului şi mai înainte au trimis ambasadori la Iuda propunând o revoltă generală (Ieremia 27,3-11).

ELLEN WHITE COMENTEAZĂ

1, 2 PK, p. 438 13-16 PK, p. 438 17 PK, p. 439

1-7 PK, p. 422 18-20 4T, p. 181