1 Iosia avea opt ani când s-a făcut împărat, şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Iedida, fata lui Adaia din Boţcat.

Avea opt ani. Deoarece Amon avea numai 24 de ani la moartea lui, şi Iosia era atunci deja de 8 ani, Amon trebuie să se fi căsătorit încă la vârsta de 15 ani şi a avut un fiu de 16 ani. Astfel că este foarte improbabil ca să fi avut un fiu mai în vârstă decât Iosia.

Treizeci şi una de ani. Vezi pag. 77 orig.

2 El a făcut ce este bine înaintea Domnului şi a umblat în toată calea tatălui său David; nu s-a abătut de la ea nici la dreapta, nici la stânga.

Ce este bine. Tânărul rege era de la natură adânc religios, şi, în ciuda apostaziei existente, a rezistat împotriva oricărei ispite puse înaintea lui de a merge pe urmele tatălui lui. Încă în al optulea an al domniei lui, el a început să caute pe Domnul (2 Cronici 34,3).

La dreapta sau la stânga. O expresie obişnuită pe timpul lui Moise şi Iosua (Deuteronom 5,32; 1711.20; 28,14; Iosua 1,7; 23,6), dar rar folosită în Scripturile de mai târziu.

3 În anul al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis în Casa Domnului pe Şafan, logofătul, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam. El i-a zis:

Al optsprezecelea an. Iosia a început lucrarea de reformă în al doisprezecea an al domniei lui, curăţind Iuda de înălţimile, dumbrăvile şi icoanele lui (2 Cronici 34,3). Ieremia a început slujirea lui profetică în al 13-lea an al lui Iosia (Ieremia 1,2). Cinci ani mai târziu, Iosia a început lucrarea de reparare a templului.

Şafan. Şafan este adesea amintit în cartea lui Ieremia. Ahicam, fiul lui, a fost un prieten influent al lui Ieremia (Ieremia 26,24). Un alt fiu, Elasa, a fost trimis de Zedechia ca sol la Nebucadneţar (Ieremia 29,3). Şi încă un fiu, Ghemaria, este amintit ca unul dintre prinţii care au încercat să-l convingă pe Ioiachim să nu ardă sulul lui Ieremia (Ieremia 36,12.25). Iaazania încă un alt fiu, este amintit printre cei şaptezeci de bărbaţi din bătrânii casei lui Israel (Ezechiel. 8,11). Ghedalia, care a fost făcut guvernator al Iudeii de către Nebucadneţar după nimicirea Ierusalimului, era nepotul lui (2 Regi 25,22; Ieremia 39,14; 40,5). Mica, un alt nepot, a auzit pe Baruc citind sulul lui Ieremia şi a raportat prinţilor cuprinsul lui (Ieremia 36,10-13).

4 „Suie-te la marele preot Hilchia şi spune-i să strângă argintul adus în Casa Domnului, pe care l-au primit de la popor cei ce păzesc pragul.

Hilchia, marele preot. Hilchia era fiul lui Şalum (1 Cornici 6,13) sau Meşulam (1 Cronici 9,11) şi fiul sau nepotul lui (veziNeemia 11,11; 1 Cronici 6,13.14; vezi despre 1 Regi 19,16; 1 Cronici 2,7) era Seraia, mare preot când a căzut Ierusalimul (1 Cronici 6,14.15; 2 Regi 25,18.21; Ieremia 52,24.27). Iosua, marele preot de pe vremea întoarcerii din robie pe timpul lui Cir, era fiul lui Iehoşadac (Ezra 3,2.8; 5,2; 10,18; Neemia 12,26). Şi Ezra a fost un descendent al lui Hilchia (Ezra 7,1).

L-au primit. Este vădit că, pentru un timp, a fost în curs o colectă pentru repararea templului. În timpul lui Ioas, a fost strânsă o colectă similară (2 Regi 12,9.10). Banii au fost adunaţi de la Efraim şi Manase precum şi de la Iuda şi Beniamin (2 Cronici 34,9.

5 Să se dea argintul acesta în mâinile meşterilor însărcinaţi cu lucrarea în Casa Domnului. Şi să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului,

Verset ce nu a fost comentat.

6 anume: dulgherilor, zidarilor şi pietrarilor, pentru cumpărăturile de lemn şi de pietre cioplite, trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor Casei.

Verset ce nu a fost comentat.

7 Dar să nu li se ceară socoteala de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează cinstit.”

Lucrează cinstit. Compară cu 2 Regi 12,15. Numele multora dintre aceşti supraveghetori sunt date în 2 Cronici 34,12.

8 Atunci marele preot Hilchia a zis lui Şafan, logofătul: „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.” Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi Şafan a citit-o.

Cartea Legii. Vezi comentariul de la 2Cronici 34,12

9 Apoi logofătul Şafan s-a dus să dea socoteală împăratului şi a zis: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în Casă şi l-au dat în mâinile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului.”

Au strâns. În mod literal au vărsat. Adică din vistieria în care au fost puşi banii (2 Regi 12,1.11).

10 Şafan, logofătul, a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului.

Verset ce nu a fost comentat.

11 Când a auzit împăratul cuvintele din cartea Legii, şi-a sfâşiat hainele.

Şi-au sfâşiat hainele. Iosia a fost adânc tulburat când Şafan i-a citit soliile Domnului din vechiul volum sacru. El a înţeles că drumul neascultării avea să aducă un blestem teribil asupra naţiunii, dar că ascultarea avea să aducă binecuvântări, viaţă şi prosperitate.

12 Şi împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului:

Ahicam. Prietenul şi ocrotitorul lui Ieremia (Ieremia 26,24), tatăl lui Ghedalia, guvernatorul Iudeii, după luarea Ierusalimului de către Nebucadneţar (2 Regi 25,22).

13 „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit; căci mare este mânia Domnului care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.”

Întrebaţi pe Domnul. Trimişii au alcătuit un număr din slujitorii cei mai de încredere ai lui Iosia. Regele şi-a dat seama de seriozitatea subiectului în cauză. Cunoscând cât de mult s-a îndepărtat poporul de la căile dreptăţii şi în ce măsură au părăsit ei pe Domnul, el cunoştea pericolele cele mari care confruntau naţiunea. El era hotărât să facă tot ce îi sta în putere spre a-şi salva poporul.

14 Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Şafan şi Asaia, s-au dus la prorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Ticva, fiul lui Harhas, păzitorul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. După ce i-au vorbit,

Hulda profeteasa. În timpul domniei lui Iosia acţionau un număr de profeţi, Ieremia era deja angajat în importanta lui lucrare (Ieremia 1,2). Habacuc şi Ţefania au profetizat şi ei în timpul domniei lui Iosia (Ţefania 1,1; PK 284, 385, 389). Nu este arătat nici un motiv pentru ce tocmai Hulda a fost aleasă pentru acest interviu. Printre profetesele amintite în Biblie sunt Maria (Exod 15,20), Debora (Judecători 4,4), Noadia (Neemia 6,14), Ana (Luca 2,36) şi patru fiice ale lui Filip (Fapte 21,8.9).

Păzitorul veşmintelor. Şalum, soţul lui Hulda, păzea fie veşmintele preoţilor din templu, fie veşmintele regale. Oricare din slujbe, făcea din el un personaj de o oarecare importanţă.

Cealaltă. (College în engl.). Ebraicul mişneh. În mod literal, al doilea, adică partea a doua sau sectorul al doilea. Probabil că referirea este la doua suburbie – extinderea Ierusalimului spre nordul cetăţii celei vechi, care a fost cuprinsă de zidul lui Manase (2 Cronici 33,14; comp. cu Ţefania 1,10, unde mişneh este tradus al doilea). După Neemia 3,9.12 erau două jumătăţi de părţi al Ierusalimului. Traducerea cu college este redarea din Targumuri, care socoteşte pe mişneh în sensul lui Mişna de mai târziu, instrucţiune, de la ideea a repeta, de unde a preda şi a învăţa.

15 ea le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Spuneţi omului care v-a trimis la mine:

Verset ce nu a fost comentat.

16 „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi trimite nenorociri asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărţii pe care a citit-o împăratul lui Iuda.

Voi trimite nenorociri. Naţiunea era condamnată din cauza nelegiuirii ei. Poporul a umblat timp atât de îndelungat pe calea nelegiuiri, încât au devenit împietriţi în păcatele lor. Simţurile lor erau atât de amorţite, încât nedreptatea părea dreaptă şi răul era preferat binelui. În astfel de condiţii, ruina naţiunii nu putea fi înlăturată printr-o reformă temporară.

Toate cuvintele. Adică, nenorocirea prezisă în Levitic 26,16-39 şi Deuteronom 28,15-68).

17 Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia şi nu se va stinge.”

Mânia Mea s-a aprins. Vezi Deuteronom 29,25-28. După cum mânia lui Dumnezeu a căzut asupra poporului ales şi a rezultat nimicirea naţiunii, tot aşa judecăţile vor cădea cu egală putere asupra celor nepocăiţi la sfârşitul lumii (Apocalips 14,18.19; 15,7.8; 16,1-21; Pk 398).

Şi nu se va stinge. Mânia lui Dumnezeu a fost aprinsă ca un foc care nu trebuia să fie stins. O dată aprins acel foc trebuia să ardă până ce naţiunea a fost mistuită (vezi 2 Regi 23,26.27; Ieremia 4,4; 15,1-9; Ezechiel 15,2-8). Judecata pronunţată asupra lui Manase (2 Regi 21,12-15) a fost repetată lui Iosia, deoarece, după cât se pare, nici un efort spre reformă nu mai avea să salveze acum naţiunea. Acesta a fost adevărul teribil pe care l-a descoperit Hulda, şi acesta în curând a devenit principala sarcină a lui Ieremia. Sentinţa de condamnare fusese dată.
18 Dar să spuneţi împăratului lui Iuda care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel despre cuvintele pe care le-ai auzit:

Verset ce nu a fost comentat.

19 „Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit – zice Domnul. –

Mişcat. Umilinţa şi mişcarea inimii se află printre remarcabilele haruri creştine. Inima mişcată a lui Iosia l-a făcut să răspundă influenţelor Duhului Sfânt al lui Dumnezeu şi să fie adânc mişcat de păcatele poporului, care aduceau atât de multă nenorocire şi suferinţă.

20 De aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău şi nu-ţi vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia.” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.

În pace. Este un timp când chiar moartea este o binecuvântare. În îndurarea Sa, Dumnezeu avea să îngăduie lui Iosia să meargă în mormântul lui înainte ca Iuda să aibă parte de ruina finală. Iosia însuşi a fost ucis în luptă (cap. 23,29), dar moartea lui l-a cruţat să fie martor la teribila calamitate, câţiva ani mai târziu.

ELLEN WHITE COMENTEAZĂ

1- 20 PK 384-400 3 – 8 P 392 13, 14 PK 398

1, 2 PK 384 8 – 10 PK 393 15 – 20 PK 399