1 Fiule, păstrează cuvintele mele și ține la tine sfaturile mele.

Păstrează cuvintele mele. Adică ascultă-mă.


2 Ține sfaturile mele și vei trăi; păzește învățăturile mele ca lumina ochilor.

Lumina ochilor. [Mărul ochiului tău, KJV]. Literal, "pupila ochiului tău". Un simbol pentru un lucru deosebit de preţios. LXX-a are următoarea introducere la v. 2: "Fiule! Cinsteşte pe Domnul şi te vei întări, şi nu te teme decât de El".


3 Leagă-le la degete, scrie-le pe tăblița inimii tale.

La degete. Prin urmare, în faţa ochilor mereu, slujind ca un semn continuu de aducere aminte (vezi Deuteronom 6,8; 11,18).


4 Zi înțelepciunii: „Tu ești sora mea!” Și numește priceperea prietena ta –

Sora mea. Un simbol pentru o asociere intimă. "Prietena" [ruda, KJV] ar putea de asemenea să implice obligaţie (vezi Rut 2,1; 11,18).


5 ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuințează cuvinte ademenitoare.

Ca să te ferească. LXX-a spune: "ea [înţelepciunea] te poate păzi".

Străina. Vezi la cap. 2,16; cf. cap. 6,24.


6 Stăteam la fereastra casei mele și mă uitam prin zăbrele.

Mă uitam. LXX o reprezintă pe femeie că se uită pe fereastra casei ei, cercetând cu atenţie pe trecători ca să găsească o victimă corespunzătoare. Totuşi, din context pare mai natural să se reţină varianta din limba ebraică.

Scriitorul alege să folosească o ilustraţie concretă decât să vorbească în termeni general şi abstracţi şi în felul acesta face ca forţa învăţăturii sale să fie mai mare. Se poate ca el să fi povestit

o întâmplare reală sau să fi spus o parabolă. Zăbrele. Ferestrele caselor orientale din antichitate nu erau acoperite cu geamuri, aşa cum sunt cele de la casele noastre de azi, ci cu zăbrele de lemn, care îl ajuta pe cel din casă să vadă afară, dar îl împiedica pe cel de afară să vadă înăuntru. Sistemul acţiona aproximativ ca jaluzele de azi, împiedicând lumina soarelui, dar lăsând ca aerul să treacă.


7 Am zărit printre cei neîncercați, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.
8 Trecea pe uliță, la colțul unde stătea una din aceste străine, și a apucat pe calea care ducea spre locuința ei.
9 Era în amurg, seara, în noaptea neagră și întunecoasă.

Noaptea neagră şi întunecoasă. Literal "în pupila [ochiului] nopţii şi întunericului". Pupila este partea neagră, centrală a ochiului. Pupila nopţii se referă evident la perioada de întuneric total dintre amurgul serii şi zorii zilei.

Tânărul a greşit atunci când s-a aşezat în calea ispitei. Se poate ca el să nu fi avut intenţia deliberată de a păcătui, dar i-a făcut plăcere să se aventureze la hotarele fărădelegii. Cazul lui este tipic pentru acela al multor delincvenţi morali de astăzi, care, deşi îşi permit legături imprudente, n-au intenţia să-şi dedea sufletul unor plăceri josnice. Se trezesc pe neaşteptate într-o capcană din care pare că n-au putere să iasă. Ei ar fi trebuit să respingă hotărât primele oferte ale răului. "Nu lua, nu gusta, nu atinge" (Coloseni 2,21) constituie unicul drum sigur de urmat în astfel de situaţii. "Cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă" (1 Corinteni 10,12)


10 Și iată că i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă și cu inima șireată.

I-a alergat înainte. Faptul că femeia era pe stradă la acest timp al nopţii dă un indiciu cu privire la caracterul ei. În Răsărit, femeile o reputaţie bună erau ţinute închise şi în mod normal ele nu părăseau perimetrul casei decât însoţite.


11 Era bună de gură și fără astâmpăr; picioarele nu-i puteau sta acasă:

Era bună de gură. Versetele 11 şi 12 descriu caracterul femeii în general, nu neapărat cu ocazia aceasta. Ea nu era una dintre cele care-şi văd "de treburile casei", pe care le recomanda Pavel (Tit 2,5).


12 când în uliță, când în piețe, pe la toate colțurile stătea la pândă.
13 Ea l-a îmbrățișat și l-a sărutat, și cu o față fără rușine i-a zis:
14 „Eram datoare cu o jertfă de mulțumire, azi mi-am împlinit juruințele.

Jertfă de mulţumire. [Jertfă de pace, KJV]. La jertfele de acest fel, animalul jertfit era împărţit între preot şi cel care îl oferea (vezi Levitic 7,11-19). Femeia pretinde că îşi împlinea juruinţele în ziua aceea şi că acum avea o sărbătoare în casa ei, la care îl invită pe tânărul neînţelept.


15 De aceea ți-am ieșit înainte să te caut, și te-am și găsit.

Să te caut. [Să caut sârguincios faţa ta, KJV]. Ea caută să-l convingă pe naiv că îl căuta pe el în mod special şi că îl preţuia foarte mult.


16 Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu așternut de pânzeturi din Egipt;
17 mi-am stropit așternutul cu smirnă, aloe și scorțișoară.
18 Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineață, să ne desfătăm cu dezmierdări.
19 Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă,

Bărbatul. Literal "omul". Este vorba de soţ, adică "stăpânul casei" sau "gospodarului" (vezi Matei 20,11).

Nu este acasă. Este prezentat un element puternic al ispitei, şi anume ideea asigurării că nu va fi descoperit. Fără restricţia impusă de teama de a fi descoperit şi pedepsit, starea societăţii ar fi mult mai rea decât este. Puţini în zilele noastre sunt ţinuţi în frâu de lucrarea Duhului Sfânt asupra inimii (vezi Genesa 6,5). În generaţia aceasta degenerată, când omul este slab şi păcatul este tare, poporul lui Dumnezeu trebuie să facă din înţelepciune şi pricepere tovarăşii lor cei mai apropiaţi şi să se apropie atât de mult de Mântuitorul, încât însuşi gândul de păcat să fie repede exclus din minte (2 Corinteni 10,5).

Păcatul care este evitat numai de frica de a fi descoperit întinează totuşi sufletul (vezi la Matei 5,28). În această declaraţie a predicii de pe munte, Isus nu intenţionează să spună că ispita în sine este păcat. Dar dacă starea sufletului este de aşa natură încât cel ispitit ar păcătui dacă ar avea prilejul, însăşi acea stare este păcat. Păcatul este lipsa conformării cu Legea lui Dumnezeu, în fapt, dispoziţie sau stare. Cineva a remarcat corect că se poate evalua caracterul prin ceea ce un om ar face dacă ar şti că nu va fi descoperit niciodată.


20 a luat cu el sacul cu bani și nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.”
21 Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit și l-a atras cu buzele ei ademenitoare.

Tot vorbindu-i. Literal, "învăţătură din belşug". Desigur că femeia adulteră a folosit un şir de argumente bine pus la punct.


22 Deodată a început să meargă după ea ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,

La măcelărie. Frecvent, boii merg aparent mulţumiţi la abator şi sunt netulburaţi în faţa morţii.

Ca un cerb care aleargă spre cursă. [Ca un nebun la pedeapsa butucilor, KJV]. Expresia completă este : "ca lanţurile pentru îndreptarea unui nebun" (deşi nu există siguranţa că "lanţuri" [KJV] este traducerea corectă a cuvântului 'ekes). 'Ekes se mai găseşte doar în Iov 3,18, unde este tradus "verigile care slujesc ca podoabă" ["podoabe zăngănitoare", KJV]. E dificil de găsit sensul cert al cuvintelor ebraice din versetul acesta. Traducerea din KJV este obţinută prin transpoziţia a două substantive. Versiunile vechi sunt nu se armonizează cu ebraica şi nu concordă între ele. Pentru porţiunea aceasta şi pentru prima parte a versetului următor LXX are versiunea următoare: "şi ca un câine spre lanţ sau ca un cerb rănit cu o săgeată în ficat". Vulgata zice: " Ca un miel ce zburdă şi neştiind că e dus în robie ca un nebun".


23 ca pasărea care dă buzna în laț, fără să știe că o va costa viața, până ce săgeata îi străpunge ficatul.
24 Și acum, fiilor, ascultați-mă și luați aminte la cuvintele gurii mele.
25 Să nu ți se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.

Spre calea unei asemenea femei. Unica atitudine sigură este să respinge imediat primele aluzii la rău şi să eviţi să te aşezi în calea ispitei (vezi Genesa 39,13; 1 Corinteni 6.18). Cel care simte că a fost deja prins trebuie imediat să se dezlege de funiile care îl leagă. Toţi trebuie să se ferească de o apropiere necuvenită (5T 591-603).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1Ed 179

2�

Ev 240, 244; LS 96; 5T 353; 6T 225

22�

5T 602

26�

PP 457


26 Căci ea a făcut să cadă multe jertfe și mulți sunt cei pe care i-a ucis ea.
27 Casa ei este drumul spre Locuința morților, drumul care coboară spre locașurile morții.