1 Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai înainte:

Ce ai dinainte. Sau "cine este în faţa ta". Acesta este un sfat bun pentru cineva care nu e obişnuit cu abundenţa de mâncare de la masa unui cârmuitor. Un om ispitit să-şi satisfacă apetitul sau setea ar putea dea dovadă de lăcomie sau să-şi piardă controlul asupra limbii şi astfel să piardă ocazia unui folos ulterior.

2 pune-ţi un cuţit în gât, dacă eşti prea lacom.

În gât. În sfatul acesta nu există ideea de sinucidere, ci mai degrabă se exprimă nevoia de a ucide lăcomia.

3 Nu pofti mâncărurile lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare.

Hrană înşelătoare. Ar putea să nu existe nimic rău în mâncare, dar adesea ţinta unei astfel de ospitalităţi este de a susţine vreun plan egoist şi pentru a realiza vreun scop rău - poate de a-i face pe musafiri să uite să fie precauţi şi să devin limbuţi. Oricât de atrăgătoare ar fi bunătăţile, fie nu te duce, fie păstrează-ţi mintea la treabă şi nu la plăcere (vezi v. 6; cap. 24,1).

4 Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta.

Nu te chinui. Aceasta nu este un elogiu adus indiferenţei care duce la sărăcie, ci mai degrabă

o avertizare de a nu urmări câştigul egoist în schimbul slujirii. Înţelepciunea omenească îl îndeamnă pe un om să-i pese de el însuşi şi să adună toată bogăţia posibilă într-un timp cât mai scurt. Un asemenea sfat vorbeşte despre retragerea imediată dintr-o activitate şi delectarea unor momente de răgaz, ca şi cum munca ar fi un blestem şi nu o binecuvântare. În practică, cei care îngăduie ca iubirea de bani să fie forţa motrice principală descoperă că nu sunt în stare să se destindă chiar şi atunci când au acumulat stocuri bogate, aşa cum şi-au planificat iniţial.

5 Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.

Îşi ia zborul. Bogăţiile sunt nesigure. Războaiele şi crizele economice au demonstrat aceasta din plin. Propoziţia întâi sugerează că atunci când ochii omului sunt concentraţi asupra bogăţiilor sale, acestea dispar într-o clipă (vezi Proverbe 16,16; Ioan 6,27).

6 Nu mânca pâinea celui pizmaş şi nu pofti mâncărurile lui alese,

Pizmaş. [Cu un ochi rău, KJV]. Ochiul celui care nu poate privi lucrurile altuia fără lăcomie, ură şi invidie. Avertizarea privind beneficierea de ospitalitatea unor astfel de oameni este, fără îndoială, bazată pe faptul că ei aşteaptă să primească ceva în schimb pentru tot ce dau (vezi Deuteronom 15,9). Prin contrast, sunt dintre aceia care se uită la alţii cu ochi "milostiv" sau "bun" (Proverbe 22,9; cf. Filipeni 2,4).

7 căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea,” îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.

Îşi face socotelile. Textul acesta se aplică în special omului lacom, care respectă regulile ospitalităţi prieteneşti şi face pe gazda amabilă, care se interesează de binele oaspetelui, în timp ce mintea lui caută o cale să-l înşele. Aici e şi o aplicaţie la toţi oamenii. Întrucât izvoarele vieţii pornesc din inimă (cap. 4,33), iar omul e mânjit de ceea ce iese din el şi nu de ceea ce intră în el (Matei 15,18-20), concluzia este că omul este ceea ce gândeşte.

8 Bucata pe care ai mâncat-o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe care le vei spune, sunt pierdute.

Cuvintele plăcute... sunt pierdute. În propoziţia aceasta există probabil o nuanţă de ironie. Contextul susţine ideea că nu datorezi gazdei tale cuvinte plăcute, de mulţumire, întrucât n-ai obţinut un beneficiu real, iar el nu a arătat o ospitalitate reală. Deci cuvintele tale amicale sunt pierdute pentru gazda ta lacomă.

9 Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.

Nu vorbi. Adică nu încerca să faci pe nebun să audă şi să înţeleagă înţelepciunea. Mintea lui greoaie este atât de mult fixată pe calea lui nebunească, încât cuvintele tale sunt pierdute (vezi cap. 1,22). Tot ce ai de câştigat este indignarea lui.

10 Nu muta hotarul văduvei şi nu intra în ogorul orfanilor,

Hotarul. Vezi la cap. 22,28.

11 căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.

Răzbunătorul. [Răscumpărătorul. KJV]. Ebr. go'el, singura apariţie a acestui cuvânt în Proverbe. Go'el înseamnă uneori o rudă apropiată, a cărui răspundere este de a răzbuna sângele vărsat şi de a căuta bunăstarea celor din familie aflaţi în necaz (Levitic 25,25.47-49; Numeri 35,9-29). Go'el avea obligaţia să ia în căsătorie o văduvă înrudită pentru a asigura urmaşii soţului decedat (vezi Rut 2,20; cf. Rut 4,1-10). În textul care ne stă în faţă, Dumnezeu Se înfăţişează ca go'el al celor nevoiaşi. El va prelua cazul celui asuprit şi îl va răzbuna pe nevinovat (Proverbe 22,23).

12 Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei.

Deschide-ţi inima. Cu propoziţia aceasta pare să înceapă o nouă serie de proverbe. Unii consideră v. 11 sfârşitul secţiunii de povăţuire, trimisă cuiva de departe, secţiune care a început cu cap. 22,17 (vezi la cap. 22,17.21).

13 Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri.

Nu cruţa copilul de mustrare. Una din slăbiciunile oamenilor este tendinţa de a amâna mustrarea obiceiurilor greşite ale unui copil, până când aceste obiceiuri devin supărătoare pentru părinte. În stadiile lor incipiente, aceste forme de comportament sunt adesea subiectul râsului şi al comentariului, în auzul copilului. În felul acesta, timpul când acestea ar putea fi uşor corectate trece şi se formează trăsăturile de bază ale unui caracter deformat (vezi cap. 13,24; 19,18).

14 Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din Locuinţa morţilor.

Îi scoţi sufletul. [Îi eliberezi sufletul, KJV]. Îi salvezi viaţa întipărind acele deprinderi bune de ascultare, care fac posibilă o viaţă lungă (Exod 20,12). "Locuinţa morţilor" [iad, KJV], ebr. she'ol, reprezintă aici moartea.

15 Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura,

Se va bucura. Cel care-l învaţă pe tânăr are parte de multe ceasuri triste şi penibile în demersul lui serios de a-l educa, dar există o recompensă bogată când apare rezultatul încununat de succes, şi anume oameni înţelepţi şi amabili.

16 şi lăuntrul meu se va înveseli, când buzele tale vor spune ce este bine.

Lăuntrul meu. Literal "rinichii mei", priviţi ca un centru al simţămintelor şi al omului lăuntric (Psalm 16,7; 73,21; Apocalipsa 2,23). Educatorul poate judeca succesul muncii sale din felul cum răspunde elevul lui.

17 Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul;

Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi. Slujitorii lui Dumnezeu sunt uneori ispitiţi să-i invidieze pe ce păcătoşi, din cauză că aceşti făcători de rele par să prospere şi să trăiască o viaţă fericită şi liberă de griji (vezi Psalm 37,1; 73,3.17; Proverbe 3,31; 24,1.19).

18 căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.

O răsplată. [Un sfârşit, KJV]. Ebr. 'acharith, literal "un timp după", tradus "nădejde" [răsplată, KJV](cap. 24,14). Oricât de bine le-ar merge nelegiuiţilor în viaţa aceasta şi oricât ar suferi de mult cei drepţi, viitorul va corecta situaţia. Nădejdea păcătoşilor în lumea aceasta va da greş şi aşteptarea celor drepţi se va împlini cu siguranţă.

19 Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.

Îndreaptă-ţi inima. În ciuda afirmaţiilor contrare ale cercetători profani cu privire la mintea omului, omul are datoria precisă de a ţine sub control emoţiile şi dorinţele care izvorăsc din minte şi inimă (Romani 12,3). Gândirea corectă duce la o acţiune corectă (vezi Proverbe 23,7).

20 Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibă cu carne.

Cei ce se îmbuibă cu carne. [Necumpătaţi mâncători de carne, KJV]. Literal, "necumpătaţi mâncători de carne pentru sine". Unii au interpretat expresia "carne pentru sine" ca însemnând "propria lor carne", lăsând astfel de înţeles că aceia care duc o viaţă pe picior mare, îşi distrug propriu corpuri şi, în sensul acesta, îşi mănâncă propria carne. Totuşi paralelismul obligă să se înţeleagă subiectul în discuţie este îmbuibarea.

21 Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

Sărăcesc. Sunt cel puţin două motive pentru aceasta. Beţia şi îmbuibarea sunt vicii costisitoare, care nu pot fi ţinute în frâu de lipsa banilor. De asemenea îl stânjenesc pe om în lucrul său şi-i limitează capacitatea de a câştiga (vezi cap. 24,33.34).

22 Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit.

Verset ce nu a fost comentat.

23 Cumpără adevărul şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.

Cumpără adevărul. Adevărul este o comoară care trebuie obţinută cu orice preţ şi la care nu trebuie să se renunţe niciodată, oricare ar fi ispita. Iscusinţa de a vedea clar aplicarea principiului la întâmplările zilnice necesită o grijă sârguincioasă şi bunăvoinţa de a recunoaşte greşeala. Cu cât un om se apropie mai mult de Mântuitorul său şi cu cât studiază mai mult Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât vede mai clar adevărata natură a lucrurilor. Dacă slujirea egoistă se furişează şi ochii sunt închişi în faţa realităţii, cu scopul de a câştiga oarecare foloase trecătoare, adevărul este trădat, iar omul este în primejdie. Dacă procesul auto-înşelării continuă, vine timpul când omul nu mai înţelege deloc valoarea adevărului. Atunci cel în cauză e sortit pierii. Puţini îşi dau seama cât de primejdioase sunt micile auto-înşelări la care se dedau sau pentru ce preţ de nimic renunţă la adevărul şi la viaţa veşnică.

24 Tatăl celui neprihănit se înveseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.

Verset ce nu a fost comentat.

25 Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se înveselească cea care te-a născut.

Cea care te-a născut. Blestemul original al păcatului s-a abătut din greu asupra mamei (Genesa 3,16). Când a apărut păcatul, a devenit sigur faptul că mulţi dintre fiii oamenilor nu vor găsi calea mântuirii şi vor pieri. Fiecare mamă îi naşte pe copii ei cu această soartă îngrozitoare ca posibilitate. Tocmai această tristeţe comună a femeilor face nemăsurată bucuria mamei când copilul ei alege să meargă pe calea vieţii veşnice.

26 Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele.

Dă-mi inima ta. Pare că Înţelepciunea însăşi începe să vorbească atunci când Solomon revine asupra avertizării des repetate împotriva lipsei de castitate (v. 27; cf. cap. 5,3; 6,24; 7,5).

27 Căci curva este o groapă adâncă, şi străina o fântână strâmtă.

Verset ce nu a fost comentat.

28 Ea pândeşte ca un hoţ şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.

Verset ce nu a fost comentat.

29 Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii?

Ale cui sunt vaietele? Aici începe o odă având ca subiect beţia. Stilul poetic şi limbajul figurat fac din ea un tablou plastic şi impresionat al uneia dintre cele mai mari cauze ale păcatului şi ale dureri pe care Satana i-a impulsionat pe oameni să le inventeze.

Primele două exclamaţii pot fi traduse literal: "cine are: oh!? cine are: vai!?". De aceea cântarea începe cu gemetele beţivului care s-a trezit într-o stare groaznică după o noapte de necumpătare.

Neînţelegerile. Certurile se ivesc adesea într-unul din stadiile mai înaintate ale beţiei. Oamenii se ceartă cu cei mai buni prieteni ai lor. Deşi abilităţile se reduc prin consumarea de băuturi alcoolice, mulţi sunt încă suficient de capabil să producă durere fizică, precum şi un prejudiciu psihic incalculabil membrilor nevinovaţi şi neajutoraţi ai familiilor lor, atunci când se reîntorc acasă după o beţie.

Plângerile. [bolboroselile, KJV]. Ebr. śiach, ca în Iov 7,13; 9,27; 10,1; mai bine "îngrijorările", "disperările" decât vorbele nechibzuite care marchează cea mai blândă parte a beţiei, pe care traducerea "bolboroseli", o insinuează. Śiach se poate referi la remuşcarea pe care cele mai multe victime ale setei de alcool o resimt când devin conştienţi de purtarea lor lor.

Rănile fără pricină. Adică ele nu sunt deloc necesare. Acestea sunt suferite atât de beţivi, cât şi de familiile lor.

Ochii roşi. Literal, "întunecare de ochi". Ochii congestionaţi care privesc tulbure lumea fac parte din faza de revenire.

30 Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.

Vin amestecat. Aceia care întârzie mult lângă vin sunt cei care au parte de relele înşirate în versetul precedent. Cu cât beau mai mult, cu atât doresc un vin mai tare, până ajung la un vin amestecat. Acesta este considerat o băutură relativ uşoară, pregătită prin amestecarea vinului cu apă, ci mai degrabă vinul la care s-au adăugat mirodenii şi droguri, având ca scop sporirea stării de ameţeală.

31 Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor,

Face mărgăritare. [Îi dă culoare, KJV]. Ebraica zice: "îi dă ochi". Aceasta este o avertizare privind amăgirea provocată de aspectul incontestabil de atrăgător al vinului roşu, care scânteiază în pahar datorită elementelor gazoase de fermentaţie, până când ajunge fascinant pentru ochi.

Alunecă uşor. Literal, "merge drept", pe care unii îl interpretează ca însemnând "alunecă uşor". Dacă băuturile îmbătătoare ar cere un efort ca să fie ingurgitate poate că mai puţini ar fi înşelaţi să bea atât de mult încât să-şi pună în primejdie judecata. Tradiţia a încercat să înconjoare consumarea vinului cu un oarecare semn de distincţie şi a legat-o de ocazii importante în familie şi în istoria naţională. Cu toate acestea vinul rămâne tot atât de nemilos şi de înşelător în circumstanţe măreţe, cum este şi în cocioabele beţivilor bântuiţi de sărăcie.

32 dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilic.

Basilisc. Ebr. şiph'onu. Se presupune a fi o specie de şarpe otrăvitor. Basiliscul este probabil un şarpe cu coarne. Vinul este pe buna dreptate asemănat cu veninul unui şarpe. Ambele au efecte dezastruoase asupra corpului.

33 Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii.

Femeile altora. Unii au socotit că antiteza acestui verset cere ca această expresie să fie tradusă "lucruri străine". Este adevărat că beţia face ca oamenii să aibă vedenii, dar referirile repetate la femei străine din cartea aceasta (vezi cap. 2,16; 5,3.20; 7.5; 22,14) şi binecunoscuta legătură dintre imoralitate şi beţie fac probabilă aici referirea la "femei străine".

Prostii. Alcoolul afectează întâi centrii nervoşi, unde sunt localizate judecata şi discernământul. Puterea de hotărâre e paralizată, iar diferenţa dintre bine şi rău dispare. Beţivul spune lucruri pe care nu le-ar spune nicidecum dacă ar fi treaz şi râde de cuvintele triviale ale altora, ca şi cum ar fi fost produsul celui mai ales spirit. Dar creierul îmbătat nu produce doar deşertăciune; se nasc gânduri şi planuri rele şi sunt puse în aplicare de oameni care nu ar încuviinţa nicidecum astfel de nelegiuiri, dacă ar fi deplinătatea facultăţilor mintale.

34 Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg.

În mijlocul mării. Literal "inima mării". Tabloul este adesea considerat ca fiind acela al unui om care încearcă să doarmă într-o lume care pare să se ridice şi să coboare, asemenea unei mării frământate. Unii au aplicat-o somnului narcotic, care îl cuprinde în cele din urmă pe beţiv. El cade într-o comă soră cu moartea, având toate facultăţile înecate în alcool, tot atât de inert şi de neajutorat, ca şi un trup lipsit de viaţă care pluteşte pe valurile mării.

Catarg. Ebr. chibbel, un cuvânt care apare doar aici. Sensul lui este nesigur. Dacă desemnează catargul sau leagănul în care se află matelotul de pază, el reprezintă ameţeala şi greaţa beţivului şi multele primejdii la care se expune în mod inconştient. LXX redă partea a doua prin "ca un cârmaci pe o furtună mare". Traducerea aceasta atrage atenţia asupra judecăţii judecata deteriorată a celui beat.

35 „M-a lovit… dar nu mă doare!… M-a bătut… dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!”

Nu mă doare. [N-am fost bolnav, KJV]. Beţivul poate îşi vorbeşte sieşi sau vorbeşte unui prieten care îl ceartă. El admite certurile, dar pretinde că n-a suferit nici un rău. Este puţin conştient de lipsurile pe care le-a suferit prin deteriorarea facultăţilor sale mintale. Cu toate acestea tânjeşte după momentul când îşi va reveni suficient din amorţirea lui aşa ca să o poată lua de la capăt. Într-adevăr, un astfel de om este robul stăpânului pe care şi l-a ales (vezi Romani 6,16), dar Dumnezeu e în stare să-l elibereze din acea sclavie (vezi Romani 6,18; 7,23-25).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1.2CH 67, 108

3�

CH 111

4�

PP 168

4.5�

Ed 140

5�

CS 84; 3T 549

7�

Ed 149; MB 94; MH 491; ML 85; MYP 144; PP 460; TM 408

10.11�

Ed 136

21�

AH 391; Ed 135

26�

AA 566; AH 43, 223, 297, 497; GW 209; ML 7, 160; MYP 333, 408, 410; TM 419; 4T 596

29.30�

Te 276

29-32�

MH 330; Te 31, 52, 93

31�

CD 235

31.32�

Te 94, 165, 277

35�

MH 330