1 Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! –

Cărnuri. [Jertfe, KJV]. Numai o parte din jertfa de mulţumire era arsă în foc. Restul, cu excepţia părţii pentru preot, era consumat de cel care aducea jertfa, de familia şi prietenii lui (vezi Levitic 7,11-18). Mâncarea şi băutura peste măsură duc în mod natural la ceartă, deoarece supraîncărcarea stomacului se manifestă într-o excitabilitate atât a corpului cât şi a minţii (vezi Proverbe 15,16.17; 16,8).

2 Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

Un argat cu minte. Sclavii ajungeau adesea într-o poziţie înaltă şi uneori erau făcuţi moştenitori (vezi Genesa 15,2.3; 41,37-45; 2 Samuel 16,4; Eclesiast 10,7).

3 Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul. –

Tigaia. [Oala de afinare, KJV]. După cum curăţătorul curăţă metalele nobile, tot aşa Domnul curăţă inimile poporului în focul suferinţei (Ieremia 17,10; Maleahi. 3,3; 3T 541; 4T 85).

4 Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. –

Cel rău. Făcătorii de rele au o deosebită plăcere să-i asculte pe cei care gândesc ca ei. Ei găsesc mângâiere şi sprijin în compania lor şi plăcere în răul discutat. "Păsările înaripate" tind să se "strângă într-un loc". ["Cei ce se aseamănă se aducă"].

5 Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit. –

Cine se bucură de o nenorocire. Contrastul sugerează că felul de nenorocire la care se face referire aici era acela care aduce pe oameni la sărăcie. Aceia care se căpătuiesc din necazurile săracilor obţin procente mari de câştig din investiţiile lor, dar obţin totodată o măsură zdrobitoare de remuşcare, în ziua când se văd aşa cum îi vede Dumnezeu. Atunci, într-adevăr, ei s-ar arunca bucuros la picioarele sfinţilor proslăviţi pe care i-au păgubit şi s-ar ruga pentru o părticică din bunurile lor veşnice (vezi Iov 31,29; Proverbe 14,31; 24,17.18; Matei 25,40-46; Luca 12,3; 4T 386; EW 294; GC 668).

6 Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, şi părinţii sunt slava copiilor lor. –

Copiii copiilor. Planificarea înţeleaptă pentru fii şi nepoţi şi un respect cuvenit pentru părinţi servesc ca influenţe stabilizatoare în familie şi în stat (vezi Psalm 127,5).

7 Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! –

Cuvintele alese. [Vorbire excelentă, KJV]. Vorbirea în cuvinte alese îi conferă omului rău o strălucire înşelătoare, dar minciuna de orice fel strică strălucirea onoarei celor cu autoritate (vezi Isaia 32,5-8).

8 Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc. –

Darurile. Ebr. shochad, în mod specific "mită", deşi cuvântul poate să însemne şi dar. Shochad e tradus "mită" în 1 Samuel 8,3; Psalm 26,10; Isaia 33,15. Mita orbeşte atât de mult ochii celui care o primeşte încât el lucrează din greu ca să se facă vrednic de dar sau să obţină şi alte beneficii. Afirmarea de către Solomon a realităţii unui astfel de comportament omenesc nu implică neapărat autorizarea ei.

9 Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. –

Acoperă o greşeală. Adică prin nerepetarea lor. Această interpretare conferă adevăratul contrast celei de a doua părţi. Aceia care persistă să repete relatarea răului făcut de alţii izbutesc adesea să producă vrăjmăşie între prieteni, cu toate că greşeala, la origine, era mică (vezi Proverbe 16,28; 1 Corinteni 13,6.7; 2T 54; 4T 607).

10 O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun. –

Pătrunde mai mult. Adică taie mai adânc.

11 Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. –

Sol. Ebr. mal'ak, de asemenea cuvântul este folosit şi pentru "înger".

12 Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui. –

O ursoaică jefuită. Mânia proverbială a ursoaicei jefuite de puii ei nu e atât de primejdioasă ca perversitatea încăpăţânată a nebunului (vezi Osea 13,8).

13 Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. –

Rău pentru bine. Vezi Proverbe 20,22; Matei 5,39; Romani 12,17; 1 Tesaloniceni 5,15.

14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. –

Slobozirea unor ape. Odată ce apa a început să curgă printr-un dig, spărtura se face tot mai mare, până când are loc o inundaţie periculoasă.

A se înteţi. Mai bine, "izbucneşte" sau "porneşte". Ar trebui ca oricine să se ferească de aţâţarea mâniei, tot aşa cum ar trebui să aibă grijă de un dig care ţine apele mării.

15 Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. –

Verset ce nu a fost comentat.

16 La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?… Dar n-are minte. –

N-are minte. Adică n-are pricepere. Banii cheltuiţi cu educarea unui asemenea om sunt ca şi irosiţi.

17 Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate. –

Oricând. Semnul unui adevărat prieten este că el stă alături în necaz, ca şi cum ar fi legat prin legături de rudenie (vezi cap. 18,24).

18 Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. –

Se pune chezaş. Vezi la cap. 6,1.

19 Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. –

Zideşte poarta prea înaltă. Unii au considerat că această expresie se referă la construirea unei porţi măreţe de intrare care ar face o casă mică să semene a palat. O asemenea ostentaţie nebunească ar atrage atenţia strângătorilor de impozite şi a hoţilor şi astfel ar provoca nimicirea. Totuşi, nu ştim să fi existat astfel de obiceiuri în vechime (vezi cap. 10,14; 16,18).

20 Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. –

Inima prefăcută. Vezi la cap. 11,20.

21 Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. –

Verset ce nu a fost comentat.

22 O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. –

O inimă veselă. O inimă veselă, fericită (vezi la cap. 15,13). A pune un accent deosebit pe bucuria în Domnul, chiar când omul e în necaz sau bolnav, înseamnă a elibera forţe care vor mângâia şi vor da putere atât minţii, cât şi corpului (vezi cap. 16,24; Ed 197; MH 241). Buna dispoziţie realizează adesea lucruri pe care alte remedii nu au capacitatea să le săvârşească.

23 Cel rău primeşte daruri pe ascuns ca să sucească şi căile dreptăţii. –

Daruri. Mituirea de orice fel face şi pe cel ce dă şi pe cel ce primeşte să păcătuiască. Biblia are multe de spus cu privire la această practică rea, care tinde să facă pe bogat mai bogat şi pe sărac mai sărac (vezi Exod 23,8; Deuteronom 16,19; Isaia 1,23; Ezechiel 13,19).

24 Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. –

Înţelepciunea. Omul inteligent se concentrează asupra treburilor lui imediate, nebunul are atenţia împrăştiată în multe direcţii.

25 Un fiu nebun aduce necaz tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut. –

Verset ce nu a fost comentat.

26 Nu este bine să osândeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. –

Să osândeşti... la o gloabă. Ebr. 'anash, literal, "a amenda".

Să loveşti. Ebr. nakah, aici probabil, "a bate".

Cei de neam ales. Ebr. nedibim, referindu-se poate la nobleţea persoanelor şi nu la poziţia lor în împărăţie, deşi "din pricina neprihănirii" ["pentru dreptate", KJV] lasă să se înţelege că ei au fost bătuţi pentru că au refuzat să denatureze dreptatea în postura lor de judecători.

27 Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. –

Priceput. Ebr. qar, literal "rece", care denotă un duh încet la mânie, care nu se agită uşor. Tendinţa generală a scrierilor lui Solomon este împotriva vorbirii pripite, necugetate (vezi Proverbe 15,23; 18,6; 25,11; 29,20; Eclesiast 5,2.3; 10,14; 12,10). Totuşi, tradiţia masoretică redă yaqar, "preţios", "apreciat".

28 Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura. –

Chiar şi un prost. [Chiar şi un nebun, KJV]. Atât de strâns sunt legate tăcerea şi înţelepciunea în mintea oamenilor încât un nebun ar putea câştiga reputaţia de om înţelept dacă ar putea săvârşi un lucru imposibil, şi anume acela de a tăcea. Dar omul care se îndoieşte de propria sa înţelepciune nu poate crede că lucrurile stau astfel şi se simte constrâns să-şi demonstreze inteligenţa prin multă vorbărie. Numai aceia care au o puternică încredere în propria lor pricepere pot să stea liniştiţi şi calmi, până în momentul când pot să spună cele câteva cuvinte înţelepte.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

92T 54; 4T 607

22�

CH 28, 79; Ed 197; MH 241, 281; ML 151

27 �

Ed 135; 2T 426