1 Ioas avea şapte ani când a ajuns împărat şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Ţibia din Beer-Şeba.

Ioas. Capitolul acesta, care se ocupă de domnia lui Ioas, este paralel cu 2 Regi 12. Predomină aceeaşi ordine generală, dar aici sunt adăugate amănunte însemnate (v. 3.7.15-22).

Şapte ani. Amănuntul acesta apare ca ultim amănunt al capitolului precedent în raportul din Regi (2 Regi 11,21). Celelalte detalii ale versetului sunt aceleaşi ca în 2 Regi 12,1, cu excepţia că sincronismul urcării pe tron a lui Ioas în al 7-lea an al lui Iehu se află numai în Regi.
2 Ioas a făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieţii preotului Iehoiada.

În timpul vieţii lui Iehoiada. [În toate zilele lui Iehoiada, KJV]. "În tot timpul cât a urmat îndrumările preotului Iehoiada" [În toate zilele cât preotul Iehoiada l-a învăţat, KJV] (2 Regi 12,2).

3 Iehoiada a luat pentru Ioas două neveste, şi Ioas a născut fii şi fiice.

Verset ce nu a fost comentat.

4 După aceea, Ioas şi-a pus de gând să dreagă Casa Domnului.

Să dreagă Casa Domnului. Afirmaţia aceasta dă de înţeles că în timpul domniei cârmuitorilor apostaţi anteriori: Ioram (cap. 21,6), Ahazia (cap. 22,3.4) şi Atalia (cap. 22,10), când închinarea la Baal fusese încurajată (v. 7), Templul ajunsese într-o stare de deteriorare.

5 A strâns pe preoţi şi pe leviţi şi le-a zis: „Duceţi-vă prin cetăţile lui Iuda şi strângeţi bani din tot Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru. Şi grăbiţi-vă cu lucrul acesta.” Dar leviţii nu s-au grăbit.

Strângeţi bani din tot Israelul. Compară cu 2 Regi 12,5: "Preoţii să-l ia fiecare de la cei pe care-i cunoaşte". Se pare că s-a făcut o colectă generală în toată ţara, fiecare levit făcând-o pe plan local, de la oamenii cunoscuţi de el.

Pe fiecare an. Reparaţia Templului era o problemă majoră şi colectările urmau să dureze un număr de ani.

Grăbiţi-vă. [Zoriţi lucrul, KJV]. Deteriorat fiind, Templul era o ocară pentru popor şi o insultă pentru Iehova. O preoţie devotată şi un popor consacrat ar fi trebuit să facă din repararea Templului prioritatea preocupărilor lor.

Nu s-au grăbit. [Nu l-au zorit, KJV]. Potrivit cu 2 Regi 12,6, Templul nu fusese încă reparat în al 23-lea an al domniei lui Ioas. Se dă de înţeles aici că leviţii erau răspunzători de întârziere.

6 Împăratul a chemat pe marele preot Iehoiada şi i-a zis: „Pentru ce n-ai vegheat ca leviţii să strângă din Iuda şi din Ierusalim darea poruncită de Moise, robul Domnului, şi pusă pe adunarea lui Israel pentru Cortul mărturiei?

A chemat pe marele preot Iehoiada. Era evident că cel care se preocupa mai mult de lucrarea de reparare de la Templu era regele. Ca preot principal, Iehoiada ar fi trebuit să facă din aceasta preocuparea sa de căpetenie, dar este posibil ca preoţii să fi ajuns mai mult interesaţi de propriile lor treburi decât de lucrarea Domnului.

Poruncile lui Moise. [Potrivit cu porunca lui Moise, KJV]. Aceste rânduieli asigurau o taxă de o jumătate de siclu pentru serviciul sanctuarului (Exod 30,13-16). Potrivit cu 2 Regi 12,4, banii primiţi din "argintul închinat" [lucrurile închinate] de la persoane care făcuseră jurământ cu Domnul sau care Îi închinaseră anumite animale sau obiecte (vezi Levitic 27,2-28) fuseseră de asemenea alocate scopului acestuia. Pe lângă acestea, erau darurile de bunăvoie. Potrivit cu 2 Regi 12,7, preoţii primiseră bani de la popor, dar nu-i depuseseră pentru lucrarea de reparare a Templului.

7 Căci nelegiuita aceea de Atalia şi fiii ei au pustiit Casa lui Dumnezeu şi au întrebuinţat în slujba Baalilor toate lucrurile închinate Casei Domnului.”

Au pustiit Casa. Subiectul acesta nu se găseşte în Regi. Se pare că în timpul domniei tatălui lor, Ahazia şi fraţii lui mai mari aduseseră la îndeplinire intenţiile mamei lor împotriva Templului.

În slujba Baalilor. Era evident că scopul Ataliei era de a desfiinţa cultul lui Iehova şi de a-l înlocui prin cultul lui Baal. Faptul că se construise un templu pentru Baal reiese din cap. 23,17.

8 Atunci împăratul a poruncit să se facă o ladă şi să se pună afară la poarta Casei Domnului.

Verset ce nu a fost comentat.

9 Şi s-a dat de veste în Iuda şi în Ierusalim ca să se aducă Domnului darea pusă de Moise, robul Domnului, pe Israel în pustiu.

Verset ce nu a fost comentat.

10 Toate căpeteniile şi tot poporul s-au bucurat de lucrul acesta şi au adus şi au aruncat în ladă tot ce aveau de plătit.

Toate căpeteniile. Se pare că principalii promotori ai acestui proiect erau căpeteniile poporului şi alţi conducători civili şi nu preoţii. Când poporul a prins gustul acestei lucrări, a găsit plăcere să ofere pentru o cauză atât de valoroasă. În lucrarea aceasta ei erau angajaţi în slujba lui Dumnezeu şi bucuria Domnului le umplea inima.

11 Când vedeau leviţii că e mult argint în ladă şi că era vremea ca s-o dea în mâinile dregătorilor împăratului, venea logofătul împăratului şi slujbaşul marelui preot şi goleau lada. Apoi o luau şi o puneau iarăşi la loc. Aşa făceau în fiecare zi, şi au strâns mult argint.

Când. Ori de câte ori lada era plină, era dusă de leviţi într-o cameră a palatului regal, unde era golită în prezenţa marelui preot sau a delegatului său şi a unui scrib regal. Banii erau apoi număraţi şi puşi în pungi (2 Regi 12,10. 11).

12 Împăratul şi Iehoiada îl dădeau meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului, care tocmeau cioplitori de piatră şi tâmplari, ca să dreagă Casa Domnului, precum şi lucrători în fier şi aramă, ca să dreagă Casa Domnului.

Împăratul şi Iehoiada. Din aceasta reiese clar că supravegherea principală a manipulării banilor era încredinţată regelui şi marelui preot. Ambii par să fi fost oameni cinstiţi şi integri, pe care se putea conta că urmau să întrebuinţeze bine fondurile, fără abateri de nici un fel.

Cioplitori de piatră şi tâmplari. Este evident, din aceste diferite categorii de lucrători, că Templul trebuie să fi avut nevoie de reparaţii extinse. Este posibil că fusese parţial demolat pentru a se obţine materiale pentru templul lui Baal (vezi v. 7 şi cap. 23,17).

13 Lucrătorii s-au apucat de lucru şi au isprăvit ce era de dres; au pus Casa lui Dumnezeu iarăşi în stare bună şi au întărit-o.

Verset ce nu a fost comentat.

14 Când au isprăvit, au adus înaintea împăratului şi înaintea lui Iehoiada argintul care mai rămăsese. Şi cu el au făcut unelte pentru Casa Domnului, unelte pentru slujbă şi pentru arderile de tot, pahare şi alte scule de aur şi de argint. Şi, în tot timpul vieţii lui Iehoiada, au adus necurmat arderi de tot în Casa Domnului.

Argintul care mai rămăsese. [Restul banilor, KJV]. Atât de mulţi bani se adunaseră încât n-au fost toţi necesari pentru repararea clădirii. Regele şi marele preot au fost din nou consultaţi cu privire la întrebuinţarea care să se dea surplusului de fonduri.

Cronicile nu fac nici o menţiune despre rigurozitate delegaţilor de încredere, cărora nu li s-a cerut nici o socoteală, sau despre faptul că preoţii au continuat să primească anumite sume repartizate lor (2 Regi 12,15.16).

Unelte pentru casa. Vezi la 2 Regi 12,13.

Au adus arderi de tot. Ritualul obişnuit al Templului a continuat până la moartea lui Iehoiada.

15 Iehoiada a murit bătrân şi sătul de zile. La moarte, avea o sută treizeci de ani.

Iehoiada a murit bătrân. Partea aceasta (v. 15-22), care tratează moartea şi înmormântarea lui Iehoiada, precum şi apostazia lui Ioas după moartea bătrânului preot, nu se regăseşte în Regi.

O sută treizeci de ani. Din zilele exodului, Biblia nu conţine nici un raport despre cineva care să fi ajuns la o vârstă egală cu aceea a lui Iehoiada. Întrucât Ioas a domnit 40 de ani (v. 1), Iehoiada trebuie să avut peste 90 de ani când a fost pus în aplicare complotul împotriva Ataliei şi Ioas a fost aşezat pe scaunul de domnie.

16 L-au îngropat în cetatea lui David la un loc cu împăraţii, pentru că făcuse bine în Israel şi faţă de Dumnezeu, şi faţă de Casa Lui.

La un loc cu împăraţii. Aceasta a fost o onoare neobişnuită. Ea se datora fără îndoială respectului care i s-a arătat pentru devotamentul lui religios, pentru serviciile lui aduse naţiunii prin răsturnarea Ataliei şi aşezarea lui Ioas pe tronul de domnie, pentru legătura lui cu familia regală prin tânăra lui soţie (cap. 22,11; cf. cap. 22,2) şi pentru faptul că îndeplinise îndatoririle de rege timp de 10 sau 12 ani, până când Ioas a devenit destul de mare pentru a domni.

17 După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi s-au închinat înaintea împăratului. Atunci împăratul i-a ascultat.

Căpeteniile lui Iuda au venit. Ei au venit pentru a cere regelui un anumit serviciu. Versetul următor arată lămurit natura cererii lor.

18 Şi au părăsit Casa Domnului Dumnezeului părinţilor lor şi au slujit Astarteilor şi idolilor. Mânia Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, pentru că se făcuseră vinovaţi în felul acesta.

Au părăsit Casa Domnului. Iehoiada dusese naţiunea la o redeşteptare religioasă, dar pentru mulţi închinarea lui Iehova era doar o formă. Lăuntric, ei erau încă devotaţi idolatriei.

Mânia Domnului a venit asupra lui Iuda. Domnul nu putea îngădui ca binecuvântarea Sa să odihnească asupra poporului Său, când acesta se lepădase de la El şi se închinase idolilor. Din cauza aceasta mâna Sa ocrotitoare s-a retras şi a îngăduit ca pedepse să vină asupra naţiunii.

19 Domnul a trimis la ei proroci să-i întoarcă înapoi la El, dar n-au ascultat de înştiinţările pe care le-au primit.

A trimis la ei prooroci. În bunătatea Sa, Dumnezeu a căutat să-l aducă pe poporul Său înapoi pe cărările dreptăţii. Au fost trimişi prooroci pentru a arăta lămurit rezultatele care aveau să vină dacă poporul stăruia în neascultarea lui. Numai unul din proorocii aceştia, Zaharia (v. 20), e cunoscut pe nume.

20 Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El s-a înfăţişat înaintea poporului şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Dumnezeu: „Pentru ce călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăşi. Pentru că aţi părăsit pe Domnul, şi El vă va părăsi.”

Preotul. Adică marele preot. Iehoiada era marele preot, iar Zaharia era fiul lui. E o mărturie pentru credincioşia lui Iehoiada faptul că avea un fiu căruia Domnul putea să-i ofere marea onoare a darului profeţiei.

S-a înfăţişat înaintea poporului. [A stat mai sus de popor, RJV; Stătu deasupra poporului, trd. Niţ.]. Pentru ca să câştige mai mult atenţia poporului, Zaharia s-a aşezat pe un loc înalt, deasupra lor. Când Ezra a citit legea poporului, a stat în picioare pe o platformă de lemn făcută special pentru scopul acela (Neemia 8,4).

Pentru ce călcaţi poruncile? Întrebarea era mustrătoare. Pentru ce călcaţi poruncile când călcarea poruncilor aduce distrugere (vezi Exechiel 18,31)?

Şi El vă va părăsi. [Şi El v-a părăsit, KJV]. Dumnezeu nu impune nimănui prezenţa şi binecuvântarea Sa. Când oamenii refuză călăuzirea Sa, Domnul retrage Duhul Său, iar ei sunt lăsaţi la cheremul stăpânului crud pe care l-au ales.
21 Şi au uneltit împotriva lui şi l-au ucis cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului.

Porunca împăratului. Iehoiada salvase viaţa regelui prunc şi-l instalase pe tron, iar acum regele a manifestat atât de puţină recunoştinţă pentru bunătatea ce-i fusese arătată încât a ordonat uciderea fiului binefăcătorului său.

22 Împăratul Ioas nu şi-a adus aminte de bunăvoinţa pe care o avusese faţă de el Iehoiada, tatăl lui Zaharia, şi a omorât pe fiul lui. Zaharia a zis când a murit: „Domnul să vadă şi să judece!”

Verset ce nu a fost comentat.

23 După trecerea anului, oastea sirienilor s-a suit împotriva lui Ioas şi a venit în Iuda şi la Ierusalim. Au omorât din popor pe toate căpeteniile poporului şi au trimis împăratului toată prada la Damasc.

După trecerea anului. [La asfinţit, KJV]. Ebr. tequpah, literal, "o perioadă de schimbare", ca de pildă echinocţiul şi deci sfârşitul anului (vezi Exod 34,22). Oastea Sirienilor. Vezi la 2 Regi 12,17.

24 Oastea sirienilor a venit cu un mic număr de oameni. Totuşi Domnul a dat în mâinile lor o oaste foarte însemnată, pentru că părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor. Astfel au pedepsit sirienii pe Ioas.

Un mic număr. Versetul acesta explică v. 23. Numai un mic detaşament al oastei invadatoare a biruit o mare oştire condusă de căpeteniile lui Iuda. Căpeteniile au fost ucise (v. 23) şi judecata a fost aplicată conducătorilor naţionali apostaţi (vezi v. 17).

Cu cei câţiva credincioşi lui, Ghedeon nimicise o mare oştire a madianiţilor (Judecători 7). Dar când poporul lui Dumnezeu a apostat, ocrotirea Domnului a fost retrasă şi o mare oaste de evrei a căzut în mâinile unui mic număr de vrăjmaşi.

Au pedepsit. [Au executat judecata, KJV]. Domnul a îngăduit ca vrăjmaşii lui Iuda să pedepsească pe Iuda, aşa cum s-a folosit mai târziu de Asiria pentru un scop similar (vezi Isaia 10,5-7; vezi la 2 Cronici 22,8).

25 Când au plecat de la el, după ce-l lăsaseră în mari suferinţe, slujitorii lui au uneltit împotriva lui din pricina sângelui fiului preotului Iehoiada. L-au omorât în patul lui, şi a murit. L-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele împăraţilor.

Când au plecat de la el. Ioas a oprit oştirea invadatoare a sirienilor de a jefui Ierusalimul trimiţându-i lui Hazael tezaurele Templului şi ale palatului (2 Regi 12,18).

Mari suferinţe. Ioas a fost probabil grav rănit de sirieni.

Fiului preotului Iehoiada. [Fiilor lui Iehoiada, KJV]. Se pare că şi alţi fii ai lui Iehoiada au avut parte de soarta lui Zaharia.

L-au omorât în patul lui. Lucrul acesta s-a petrecut în casa Milo (2 Regi 12,20). Milo era probabil o porţiune puternic întărită în cetatea lui David. David (2 Samuel 5,9; 1 Cronici 11,8) şi Solomon (1 Regi 11,27) lucraseră la Milo.

Mormintele împăraţilor. Lui Ioas, care-şi începuse domnia cu o aşa de mare făgăduinţă, i s-a refuzat cinstea de a fi îngropat în mormintele regale. Compară cu cap. 25,20, care afirmă că şi lui Ioram i s-a refuzat înmormântarea în mormintele regilor din cauza faptelor lui rele.
26 Iată pe cei ce au uneltit împotriva lui: Zabad, fiul Şimeatei, o femeie amonită, şi Iozabad, fiul Şimritei, o femeie moabită.

Iozabad. Vezi la 2 Regi 12,21.

27 Cât despre fiii lui, despre marele număr de prorocii făcute cu privire la el şi despre dregerea Casei lui Dumnezeu, toate acestea sunt scrise în istoria din cartea împăraţilor. În locul lui a domnit fiul său Amaţia.

Marele număr de proorocii făcute asupra lui. [Poverile puse asupra lui, KJV]. Adică, soliile profetice rostite împotriva lui. Cuvântul tradus prin "poveri" (KJV), maśśa', vine de la rădăcina naśa', care înseamnă "a ridica". De la ideea de a ridica glasul, maśśa' s-a transformat în "cuvântare". Maśśa' este deseori folosit pentru cuvântări profetice (Isaia 15,1; 17,1 etc) [în trd. Cornil. este tradus "proorocii"].

Istoria. Ebr. midrash, "expunere" sau "comentariu".

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 20-22 DA 619