1 Roboam s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat.

Roboam s-a dus. Capitolul 10 tratează revolta lui Ieroboam. Raportul paralel este 1 Regi 12,1-19. Deosebirile dintre cele două rapoarte sunt puţine şi neînsemnate.

Sihem. Cu privire la motivul alegerii de către Roboam a cetăţii Sihem ca loc pentru încoronarea lui, vezi la 1 Regi 12,1.

2 Când a auzit lucrul acesta, Ieroboam, fiul lui Nebat, era în Egipt, unde fugise de împăratul Solomon; şi s-a întors din Egipt.

Era în Egipt. Cronicarul nu menţionase anterior fuga lui Ieroboam în Egipt (vezi la 1 Regi 11,26-40) şi de aceea probabil el n-a spus că Ieroboam "era tot în Egipt", aşa cum a precizat scriitorul cărţii Regi.

3 Au trimis să-l cheme. Atunci Ieroboam şi tot Israelul au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa:

Au trimis să-l cheme. [A trimis şi l-a chemat, KJV]. Unii consideră că aceasta înseamnă că el a fost chemat nu din Egipt, întrucât se reîntorsese deja (vezi v. 2), ci din Efraim (vezi la 1 Regi 12,3). El a fost chemat la Sihem, unde se adunaseră seminţiile pentru a analiza posibilitatea de a-l face rege pe Roboam.

4 „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul: acum uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.”

Aspră robie. Poporul avea motive îndreptăţite să se plângă, deoarece planul lărgit de construcţii publice al lui Solomon pusese o povară grea de biruri şi îi obligase să se înroleze în detaşamente de muncă obligatorie (1 Regi 5,13.14). Cererea era cu totul legitimă, de aceea atât dreptatea, cât şi prudenţa cereau ca noul rege să acorde atenţia cuvenită chestiunii care îi fusese prezentate.

5 El le-a zis: „Întoarceţi-vă la mine după trei zile.” Şi poporul a plecat.

Verset ce nu a fost comentat.

6 Împăratul Roboam a întrebat pe bătrânii care fuseseră cu tatăl său, Solomon, în timpul vieţii lui, şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?”

Verset ce nu a fost comentat.

7 Şi iată ce i-au zis ei: „Dacă vei fi bun cu poporul acesta, dacă-i vei primi bine şi dacă le vei vorbi cu bunăvoinţă, îţi vor sluji pe vecie.”

Dacă vei fi bun. Nu există regulă mai bună de conducere ca bunătatea. În familie, la şcoală, la magazin şi oriunde bunătatea încălzeşte inima şi face prieteni. Dacă Roboam ar fi tratat pe poporul său cu bunătate, arătându-le că în calitate de rege al lor avea misiune să le slujească şi să le poarte de grijă, le-ar fi câştigat inima şi şi-ar fi salvat regatul.

8 Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii şi a întrebat pe tinerii care crescuseră cu el şi care-l înconjurau.

Bătrânii. Înţelepciunea se înmulţeşte odată cu anii şi cu experienţa. Tinerii au nevoie de sfatul celor mai vârstnici şi cheamă necazul când dispreţuiesc sfatul perilor albi.

9 El le-a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia care-mi vorbeşte astfel: „Uşurează jugul pe care l-a pus tatăl tău peste noi”?”

Verset ce nu a fost comentat.

10 Şi iată ce i-au zis tinerii care crescuseră cu el: „Aşa să vorbeşti poporului acestuia care ţi-a vorbit aşa: „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, iar tu uşurează-ni-l!”, să le vorbeşti aşa: „Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu.

Tinerii. Sfatul sfetnicilor tineri ai lui Roboam n-a venit din inimi bune sau din minţi luminate. Răspunsul pe care l-au propus ei era formulat în cuvinte aspre şi intransigente, care nu puteau face altceva decât să atragă răzbunarea şi răzvrătirea.

11 Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu îl voi face şi mai greu: tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni.”

Scorpioane. Aceste mici vietăţi cu ace ascuţite în coadă, care produc dureri violente, par să fie folosite aici ca simbol al unui bici prevăzut cu bucăţi ascuţite de metal, care făceau ca folosirea lui să fie deosebit de dureroasă şi nemiloasă. În felul acesta, Roboam spunea poporului său că îl va trata şi mai aspru decât tatăl său. În decursul veacurilor au fost oameni care au socotit că guvernarea trebuie să se facă prin putere şi nu prin bunătate şi îndurare şi că oamenii nu pot fi făcuţi să asculte decât prin forţa exagerată. Dar verdictul istoriei a fost totdeauna opus.

12 Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum le spusese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile.”

Verset ce nu a fost comentat.

13 Împăratul le-a răspuns aspru. Împăratul Roboam a lăsat sfatul bătrânilor

Aspru. Regele n-a dovedit nici o urmă de respect faţă de sentimentele supuşilor săi şi n-a dat pe faţă spiritul lui Hristos, ci a vorbit ca un despot oriental nemilos. El a urmărit, fireşte, să dea un spectacol de forţă, dar de fapt a făcut o demonstraţie nereuşită de slăbiciune şi lipsă de înţelepciune. Cuvintele aspre produc fapte aspre, în timp ce cuvintele bune venite dintr-o inimă bună duc la supunere şi ascultare, la conlucrare şi calm.

14 şi le-a vorbit aşa, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu îl voi îngreuia şi mai mult; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni.”

Verset ce nu a fost comentat.

15 Astfel împăratul n-a ascultat pe popor; căci aşa rânduise Dumnezeu, în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.

Dumnezeu. Vezi la cap. 11,4.

16 Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce parte avem noi cu David? Noi n-avem nicio moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum, vezi-ţi de casă, Davide!” Şi tot Israelul s-a dus în corturile lui.

Nu-l ascultă. Regii înţelepţi au urechi care sunt receptive la glasul supuşilor lor. Când Roboam a preluat tronul, primul lui datorie ar fi fost să caute să cunoască nevoile poporului său şi să se străduiască să îndrepte greşeli anterioare. Prin lipsa lui de bunăvoinţă de a-şi pleca urechea, regele a iscat nesupunere şi s-a făcut răspunzător de răzvrătirea care a urmat.

Fiul lui Isai. Numai cu puţini ani înainte, David fusese un erou naţional. Acum, din cauza nebuniei odraslei sale, numele lui era detestat în Israel, iar seminţiile din nord erau hotărâte să pornească pe propria lor cale, independenţi faţă de sud.

De casă. De fapt, seminţiile ziceau: "Şi acum, David, vezi-ţi de treburile tale în propria ta ţară, iar noi ne vom vedea de treburile noastre". Acestea erau cuvinte de sfidare şi de răzvrătire. Zarurile fuseseră aruncate. De aici înainte casa lui David avea să domnească numai peste o parte din ţară, mai ales peste seminţia Iuda a lui David şi peste cea a lui Beniamin, în timp ce grosul seminţiilor urma să meargă pe propria lor cale, având proprii lui domnitori.

17 Copiii lui Israel care locuiau în cetăţile lui Iuda au fost singurii peste care a domnit Roboam.

Cetăţile lui Iuda. Având în vedere că Roboam era din seminţia lui Iuda, era numai firesc ca, în împrejurări ca acestea, când celelalte seminţii renunţaseră la conducerea lui, propria sa seminţie să-i rămână credincios. Nu se ştie dacă Solomon scutise sau nu pe propria sa seminţie de o parte din impozitele grele şi de munca forţată pe care le-a aplicat poporului Israel ca întreg. Dacă a făcut-o, aceasta ar fi constituit un îndemn suplimentar să-l sprijine.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-19 PK 87-91

1.2 �

PK 87

3-7 �

PK 89

4 �

PK 55; 4 T 628; 7 T 218

18 Atunci, împăratul Roboam a trimis pe Hadoram, care era mai mare peste dări. Hadoram a fost împroşcat cu pietre de copiii lui Israel şi a murit. Şi împăratul Roboam s-a grăbit şi s-a suit într-un car ca să fugă la Ierusalim.

Verset ce nu a fost comentat.

19 Astfel s-a dezlipit Israel de casa lui David până în ziua de azi.

Verset ce nu a fost comentat.