1 Duhul lui Dumnezeu a venit peste Azaria, fiul lui Oded,

Azaria. Profetul nu e cunoscut decât din capitolul acesta. Cele ce urmează sunt specifice Cronicilor, aducând o contribuţie importantă la istoria lui Iuda. Faptele raportate aici sunt de interes pentru un studiu al experienţei religioase a poporului lui Dumnezeu şi descoperă marea influenţă a acelora care Îl au pe Domnul de partea lor în ceea ce întreprind.


2 și Azaria s-a dus înaintea lui Asa și i-a zis: „Ascultați-mă, Asa și tot Iuda și Beniamin! Domnul este cu voi când sunteți cu El; dacă-L căutați, Îl veți găsi; iar dacă-L părăsiți, și El vă va părăsi.

Înaintea lui Asa. [Să întâmpine pe Asa, KJV]. Azaria l-a întâmpinat pe Asa când s-a întors de la marea lui biruinţă asupra lui Zerah, Etiopianul (vezi cap. 14,9-15).

Când sunteţi cu El. Compară cu Iacov 4,8. Asa Îl căutase pe Dumnezeu şi făcuse tot posibilul să umble în căile Lui şi să facă lucrarea Lui (2 Cronici 14,11). Astfel, Domnul l-a însoţit cu putere, călăuzindu-l şi binecuvântându-l.

Îl veţi găsi. Compară cu 2 Cronici 15,4.15; 33,12.13; 1 Cronici 28,9; Ieremia 29,13; Matei 7,7.


3 Multă vreme Israel a fost fără Dumnezeul cel adevărat, fără preot care să învețe pe oameni și fără Lege.

Multă vreme. Versetul 3 tradus literal sună astfel: "Şi multe zile pentru Israel fără adevăratul Dumnezeu şi fără preot învăţător şi fără lege". Pasajul nu conţine verb, prin urmare determinarea timpului este o chestiune de interpretare. Există o varietate de păreri, susţinându-se că partea aceasta este fie o profeţie despre istoria viitoare a lui Israel, fie o analiză a istoriei israelite trecute, fie are o aplicaţie specifică la prezentul imediat, adică începând cu dezmembrarea împărăţiei. Observaţia profetului se potriveşte oricăreia dintre perioadele acestea. Compară cu apostaziile din timpul judecătorilor (Judecători 2,11-19; 3,7-10.12-14; 4,1-3; 6,1-6; 8,33-35; 10,6-9).

Preot care să înveţe pe oameni. Preoţii erau instructorii religioşi ai poporului, învăţându-i Cuvântul lui Dumnezeu şi Legea Domnului (vezi Levitic 10,11; Deuteronom 17,9.11; 24,8; 33,10; Ezra 7,25; Ieremia 18,18; Exod 44,23).


4 Dar în mijlocul strâmtorării lor s-au întors la Domnul Dumnezeul lui Israel, L-au căutat și L-au găsit.

S-au întors. Când au fost în situaţii critice, poporul s-a întors la Dumnezeu, iar El le-a ascultat rugăciunile şi a fost îndurător, scăpându-i din mâinile duşmanilor lor (vezi Psalmi 106,44; 107,6).


5 În vremurile acelea nu era liniște pentru cei ce se duceau și veneau, căci erau mari tulburări printre toți locuitorii țării;
6 un popor se bătea împotriva altui popor, o cetate, împotriva altei cetăți, pentru că Dumnezeu le tulbura cu tot felul de strâmtorări:

Un popor se bătea. [Naţiunea era nimicită, KJV]. LXX poate fi tradusă astfel: "Naţiune se va război cu naţiune şi cetate cu cetate, deoarece Dumnezeu i-a tulburat cu tot felul de suferinţe" (vezi Isaia 19,2). Se poate lua un exemplu tipic din perioada judecătorilor, un timp de mare nelinişte şi slăbiciune, nu numai în Palestina, ci în tot Orientul Apropiat. Egiptul, care fusese o mare putere, a devenit din ce în ce mai slab, până când s-a ajuns la un nivel foarte scăzut în cursul dinastiilor a 20a şi a 21-a, c. 1200-950 în. Hr. (Vezi vol. II, p. 28, 29, 48-50). Forţele dezbinării erau pretutindeni la lucru, regalitatea îşi pierduse respectul, lucrătorii mureau de foame, iar ţara era bântuită de dezordine generală. Asiria nu atinsese încă punctul maxim de putere, iar Babilonul era slab (vezi vol.

II, p. 55-57). Imperiul hetit, care în cursul primei părţi a acestei perioade fusese un stat puternic, se prăbuşise ca urmare a atacurilor popoarele maritime invadatoare (vezi vol. II, p. 27, 32-34) şi se divizase într-un mare număr de state mărunte. Profetul descrie deosebit de exact situaţia care domnea în Orientul Apropiat în ultima parte a celui de al doilea mileniu î.Hr., deşi descrierea lui se potriveşte şi altor perioade (vezi la v. 3).


7 voi, dar, întăriți-vă și nu lăsați să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată.”

Voi dar, întăriţi-vă. De fapt, sfatul profetului era: "Fiţi tari în Domnul, stăruiţi cu putere în ascultarea de El şi îmbărbătaţi-vă privind viitorul". Azaria îl încuraja pe Asa să continue măsurile energice pe care le luase împotriva idolatriei şi politica lui fermă în favoarea intereselor naţionale ale lui Iuda.

Voi avea o răsplătire. [Vor fi răsplătite, KJV]. Întrucât luase o poziţie atât de hotărâtă pentru Domnul, Asa nu avea să fie părăsit, ci avea să i se îngăduie să culeagă răsplata ostenelilor lui.


8 După ce a auzit aceste cuvinte și prorocia lui Oded, prorocul, Asa s-a întărit și a îndepărtat urâciunile din toată țara lui Iuda și Beniamin și din cetățile pe care le luase pe muntele lui Efraim și a înnoit altarul Domnului care era înaintea pridvorului Domnului.

Proorocia lui Oded. Ebraica acestei expresii nu poate fi corect tradusă în felul acesta, construcţia fiind de aşa natură încât nu îngăduie folosirea prepoziţia "lui" pentru a arăta legătura dintre cele două substantive. Totuşi, fără "lui", propoziţia e incoerentă. Evident, ceva lipseşte în textul ebraic. Pare extrem de probabil că manuscrisul alexandrin al LXX şi cel siriac au păstrat exprimarea corectă, deoarece introduc numele "Azaria" (v. 1), astfel încât să susţină expresia "proorocia pe care Azaria, fiul lui Oded, a rostit-o".

Urâciunile. [Idolii dezgustători, KJV]. Puţine reforme sunt totdeauna reforme depline. Asa depusese eforturi serioase pentru a curăţi ţara de urâciunile ei, dar lucrarea lui fusese numai parţial reuşită. Încurajat de cuvintele lui Azaria, Asa şi-a înnoit acum eforturile de a curăţi ţara de orice formă de rău.

Muntele lui Efraim. Compară cu cap. 17,2. Cu toate că nu se angajase în război deschis cu Israel, Asa fusese destul de puternic ca să ia de la regatul de nord un număr de cetăţi de frontieră.

A înviat altarul. O expresie asemănătoare este folosită în cap. 24,4 cu privire la Ioas. Reiese că altarul fusese profanat şi că acum era curăţit şi consacrat din nou Domnului.


9 A strâns pe tot Iuda și Beniamin și pe cei din Efraim, din Manase și din Simeon care locuiau printre ei, căci un mare număr dintre oamenii lui Israel au trecut la el când au văzut că Domnul Dumnezeul lui era cu el.

Cei din. [Străinii, KJV]. Aceştia erau membri ai seminţiilor care alcătuiau regatul de nord. Şi în cursul domniei lui Roboam existase un aflux de cetăţeni din Israel către Iuda (cap. 11,16).

Din Simeon. Cu toate că Simeon se găsea în cuprinsul hotarelor regatului de sud (Iosua 19,1), mulţi membri ai acestei seminţii au locuit pe teritoriul lui Israel când s-a produs divizarea.

Când au văzut. Când mulţi din poporul Israel au observat că Dumnezeu era cu Asa şi-l binecuvânta, un mare număr a venit din regatul de nord pentru ca să trăiască mai departe în Iuda.


10 S-au adunat la Ierusalim în luna a treia a anului al cincisprezecelea al domniei lui Asa. În ziua aceasta,

Al cincisprezecelea [an]. Adunarea aceasta de la Ierusalim, în anul al cincisprezecelea al lui Asa, fixează victoria asupra lui Zerah în acelaşi an sau în anul precedent. Dacă războiul cu Zerah, întoarcerea în Ierusalim, afluxul din seminţiile de nord şi convocarea adunării la Ierusalim au putut avea loc toate în decurs de trei luni, atunci războiul cu Zerah a fost dus în al 15-lea an al lui Zerah. În caz contrar şi mult mai probabil, a avut loc în anul al 14-lea.


11 au jertfit Domnului din prada pe care o aduseseră: șapte sute de boi și șapte mii de oi.

Au jertfit. Aceste numeroase jertfe au fost probabil jertfe de mulţumire, la care poporul a participat într-o sărbătoare generală de bucurie şi de mulţumire la adresa lui Dumnezeu. Compară cu 1 Regi 8,63-66, care raportează că Solomon a adus un mare număr de jertfe de mulţumire la sfinţirea Templului.


12 Au făcut legământ să caute pe Domnul Dumnezeul părinților lor din toată inima și din tot sufletul lor;

Legământ. De fapt, aceasta era o reînnoire solemnă a legământului naţional încheiat între Dumnezeu şi poporul Său de la Sinai (Exod 19,5-8; 24,3-8). Legământul acesta între Dumnezeu şi Israel a fost periodic reafirmat în istoria iudeilor, de obicei după perioade de apostazie (vezi 2 Regi 23,3; 2 Cronici 34,31; Neemia 10,28-39).

Din toată inima. [Cu toată inima, KJV]. Compară cu Deuteronom 4,29, unde e folosită o expresie similară.


13 și oricine nu căuta pe Domnul Dumnezeul lui Israel trebuia omorât, fie mic fie mare, fie bărbat, fie femeie.

Omorât. Când legământul naţional cu Iehova a fost reînnoit, s-a hotărât ca întreaga naţiune să fie inclusă şi ca toţi cei care nu ar fi luat poziţie pentru Dumnezeu să fie omorâţi. Pe timpul lui Moise, pedeapsa cu moartea fusese dată pentru cei care ar fi fost găsiţi vinovaţi de călcarea "legământului Lui", închinându-se vreunui alt dumnezeu (Deuteronom 17,2-7; cf. Exod 22,20; Deuteronom 13,6-10.12-15).


14 Au jurat credință Domnului cu glas tare, cu strigăte de bucurie și cu sunet de trâmbițe și de buciume;

Au jurat credinţă Domnului. Printr-un jurământ solemn, legământul cu Dumnezeu a fost reînnoit.


15 tot Iuda s-a bucurat de jurământul acesta, căci juraseră din toată inima lor, căutaseră pe Domnul de bunăvoia lor și-L găsiseră. Și Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur.
16 Împăratul Asa n-a lăsat nici chiar pe mama sa, Maaca, să mai fie împărăteasă, pentru că făcuse un idol Astarteii. Asa i-a dărâmat idolul, pe care l-a făcut praf, și l-a ars lângă pârâul Chedron.

Maaca. Compară 1 Regi 15,13-15 cu v. 16-18. Deosebirile sunt puţine şi neînsemnate.

Mamă-sa. De fapt bunica, deoarece Maaca era mama lui Abia (vezi 2 Cronici 11,20; vezi la 1 Regi 15,10; 1 Cronici 2,7).

Idol. Ebr. miphleşeth. Cuvântul acesta indică un idol dezgustător (vezi la 1 Regi 15,13).

Astarteei. [Într-o dumbravă, KJV]. Literal, "pentru Aşera".


17 Dar înălțimile tot n-au fost îndepărtate din Israel, măcar că inima lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieții lui.

N-au fost îndepărtaţi. Unele înălţimi - evident, centre de cult idolatru - fuseseră îndepărtate (cap. 14,3.5). Înălţimile care fuseseră îngăduite să rămână erau probabil sanctuare locale neautorizate pentru închinarea la Iehova. Acestea se poate să fi continuat să existe în ciuda eforturilor lui Asa de a le desfiinţa.

Din Israel. Cuvintele acestea nu se găsesc în raportul paralel din 1 Regi 15,14. Fără îndoială este vorba de regatul de sud, deoarece Asa nu ar fi îndrăznit să iniţieze îndepărtarea înălţimilor din regatul de la nord.


18 A pus în Casa lui Dumnezeu lucrurile închinate Domnului de tatăl său și de el însuși: argint, aur și vase.

Închinate Domnului de tatăl său. Probabil lucruri luate din prada marii victorii a lui Abia asupra lui Ieroboam (cap. 13,16-19).

De el însuşi. Acestea făceau parte probabil din prada adunată în urma biruinţei asupra lui Zerah (cap. 14,13-15). S-au făcut, fără îndoială, eforturi de a se recupera tezaurul Templului, care fusese luat de Şişac în timpul domniei lui Roboam (cap. 12,9).


19 N-a fost niciun război până la al treizeci și cincilea an al domniei lui Asa.

N-a fost nici un război. [N-a fost război, KJV; Trd. Niţ.; G. Gal.]. Cuvântul "nici un" nu este în ebraică, iar propoziţia sună simplu: "n-a fost război" (vezi mai jos).

Al treizeci şi cincilea an. Probabil al 35-lea an al regatului de sud (vezi la cap. 16,1), care ar fi al 14-lea an al domniei lui Asa. Având în vedere calculul acesta, ar fi incorect să se traducă prima parte a versetului "nici un război", întrucât al 14-lea an a marcat probabil începutul ostilităţilor din regatul lui Asa.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1.2.7-12.15 PK 112