1 Când s-a întărit Roboam în domnie şi a căpătat putere, a părăsit Legea Domnului, şi tot Israelul a părăsit-o împreună cu el.

A părăsit legea. Aceasta a avut loc desigur după anul al treilea al lui Roboam (cap. 11,17). Relele domniei lui Roboam sunt prezentate mai amănunţit în Regi. Acolo se afirmă că poporul a zidit înălţimi, idoli şi Astartee, şi că erau încurajate şi alte lucruri abominabile, precum practicile degradante ale sodomiţilor (vezi la 1 Regi 14,22-24).

2 În al cincilea an al domniei lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului, pentru că păcătuiseră împotriva Domnului.

Şişac. Versetele 2-12 vorbesc despre invazia lui Şişac cu detalii mult mai multe decât raportul paralel din 1 Regi 14,25-28. Şişac a lăsat propriul său raport cu privire la această invazie pe zidul marelui templu al lui Amen de la Karnak, în care enumeră numele cetăţilor lui Iuda şi Israel (vezi la 1 Regi 14,25; vezi de asemenea ilustraţia din faţa p. 48, vol. II).

3 Avea o mie două sute de care şi şaizeci de mii de călăreţi; şi împreună cu el a venit din Egipt un popor fără număr, dintre libieni, suchieni şi etiopieni.

O mie două sute de cară. Aceste amănunte interesante cu privire la mărimea şi alcătuirea oştirii egiptene nu sunt amintite în Regi.

Libieni. [Lubimi, KJV]. Libienii erau locuitori ai teritoriului Africii de Nord, la vest de Egipt. Poporul acestei regiuni a pătruns deseori pe teritoriul Egiptului, s-a amestecat cu egiptenii şi s-a angajat în trupele mercenare. Şişac, sau Şeşonc I, a fost primul rege al unei dinastii de regi libieni care a domnit peste Egipt, aprox. între 950-750 î.Hr. Libienii sunt menţionaţi şi în 2 Cronici 16,8; Naum 3,9; Daniel 11,43 (vezi vol. II, p. 50).

Suchieni. Poporul acesta nu a fost identificat. Se pare că au fost un trib mai neînsemnat din Africa de Nord.

Etiopieni. Literal, cuşiţi. Cuş era numele general dat regiunii care se află la sud de Egiptul propriu-zis, corespunzând oarecum Sudanului sau Nubiei. În perioada clasică, termenul Etiopia era aplicat regiunii acesteia. Identificarea aceasta nu trebuie să fie confundată cu Etiopia modernă, care este mult mai departe spre sud şi est.

4 A luat cetăţile întărite ale lui Iuda şi a ajuns până la Ierusalim.

Cetăţile întărite. Cetăţile pe care le întărise Roboam par să fi fost printre cele care au căzut pradă lui Şişac. Numai numele a două din acestea, Soco şi Aialon (cap. 11,7.10) se pot citi acum pe inscripţia de la Karnak (vezi la v. 2).

5 Atunci prorocul Şemaia s-a dus la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda, care se adunaseră în Ierusalim, la apropierea lui Şişac, şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Voi M-aţi părăsit; vă părăsesc şi Eu şi vă dau în mâinile lui Şişac.”

Şemaia. Relatarea privind solia lui Şemaia către Roboam şi conducătorii lui Iuda nu apare în Regi. Scriitorul Cronicilor scoate în evidenţă deseori urmările triste ale încălcării legii şi binecuvântărilor ascultării.

Se adunaseră. Când cetăţile mai mici au fost cucerite, căpeteniile lui Iuda s-au retras la Ierusalim.

Vă părăsesc. [V-au părăsit, KJV]. Afirmaţia aceasta descoperă metoda pe care Domnul o foloseşte adesea pentru a trata fărădelegea. Când poporul Său Îl părăseşte şi cade în păcat, Domnul Îşi retrage mâna protectoare, iar forţelor răului li se îngăduie să-şi facă partea prin aducerea judecăţii asupra răului (vezi PP 428, 429).

6 Căpeteniile lui Israel şi împăratul s-au smerit şi au zis: „Domnul este drept!”

S-au smerit. Când a fost ameninţată cu pedeapsa, mândra Ninive s-a smerit, iar Domnul s-a îndurat de ea (Iosua 3,5-10). Tot astfel pedeapsa l-a adus pe Iuda pe genunchi şi la pocăinţă. Domnul este drept. Oamenii au recunoscut că Dumnezeu era drept când îngăduia ca pedepsele pe care le meritau să vină asupra lor.

7 Şi, când a văzut Domnul că s-au smerit, cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Şemaia: „S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor, şi mânia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Şişac;

Când a văzut Domnul. Domnul n-are plăcere de suferinţa pe care şi-o atrag călcătorii de lege, ci este mereu cu luare aminte să vadă dacă nu cumva ei se abat de la nelegiuirile lor, pentru ca pedepsele cu care sunt ameninţaţi să poată fi înlăturate (vezi Exod 18,30-32).

Le vin în ajutor. [Le voi da oarecare scăpare, KJV]. Judecata căzuse deja în mare măsură. Domnul voia acum să acorde izbăvire unei rămăşiţe, neîngăduind să vină asupra lor nimicirea deplină pe care o meritau nelegiuirile lor (vezi 2 Cronici 12,12; Ezra 9,13; Isaia 1,9).

Asupra Ierusalimului. Deoarece poporul s-a pocăit, ameninţarea cu nimicirea imediată a Ierusalimului a fost retrasă. Totuşi, ameninţarea nimicirii plana încă asupra cetăţii şi urma să fie înfăptuită dacă poporul continua să trăiască în păcat.

8 dar îi vor fi supuşi şi vor şti ce înseamnă să-Mi slujească Mie sau să slujească împărăţiilor altor ţări.”

Voi şti ce însemnează să-Mi slujească. [Să poată cunoaşte serviciul Meu, KJV]. Adică să ajungă să cunoască deosebirea dintre a-L avea pe Domnul ca Stăpân şi a avea mâna vreunui rege păgân asupra lor. Domnul dorea ca ei să experimenteze tirania căreia i se vinde un om când se abate de la Dumnezeu şi intră pe calea păcatului.

9 Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat scuturile de aur pe care le făcuse Solomon.

A luat visteriile. Tezaurele Templului adunate de David şi de Solomon şi dedicate Domnului au căzut acum în mâinile unui rege păgân. Prin păcatul lor, pretinşii copii ai lui Dumnezeu au adus ocară nu numai asupra lor, dar şi asupra lui Dumnezeu.

10 Împăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi de aramă şi le-a dat în grija căpeteniilor alergătorilor, care păzeau intrarea casei împăratului.

Căpeteniile alergătorilor. Scuturile de aur erau probabil folosite de către garda personală regală (vezi la cap. 9,16), iar scuturile de aramă erau acum încredinţate căpeteniei gărzii. Cuvântul raşim, înseamnă literal "alergători". El este tradus "pedeştri" în 1 Samuel 22,17 [KJV], iar expresia în care apare acest cuvânt este redată "oameni care alergau" în 1 Regi 1,5. În fiecare caz, oamenii la care se face referire se pare că aparţineau gărzii personale.

11 Ori de câte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii veneau şi le purtau înaintea lui; apoi le aduceau iarăşi în odaia alergătorilor.

Verset ce nu a fost comentat.

12 Pentru că Roboam se smerise, Domnul Şi-a abătut mânia de la el şi nu l-a nimicit de tot. Şi tot mai era ceva bun în Iuda.

Verset ce nu a fost comentat.

13 Împăratul Roboam s-a întărit în Ierusalim şi a domnit. Avea patruzeci şi unu de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul din toate seminţiile lui Israel, ca să-Şi pună Numele în ea. Mama sa se numea Naama, amonita.

S-a întărit. Cuvintele acestea arată redresarea lui Roboam de pe urma invaziei lui Şişac.

Patruzeci şi unu de ani. Întrucât Solomon a domnit 40 de ani (cap. 9,30), Roboam s-a născut probabil în anul anterior urcării lui Solomon pe tron.

14 El a făcut lucruri rele, pentru că nu şi-a pus inima să caute pe Domnul.

Nu şi-a pus inima. [Nu şi-a pregătit inima, KJV]. Cuvintele acestea explică cauza nelegiuirilor lui Roboam. Începând din acest punct, atunci când se vorbeşte despre diferiţii succesori la tron, domniile vor fi caracterizate ca bune sau rele (vezi cap. 14,2; 20,32; 21,6 etc).

15 Faptele lui Roboam, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea prorocului Şemaia şi a prorocului Ido, în cărţile spiţelor de neam? Totdeauna a fost război între Roboam şi Ieroboam.

Cartea proorocului Şemaia. Compară cu cap. 9,29. Versetele 15.16 alcătuiesc formula de încheiere a domniei lui Roboam. Ea este tipică pentru formula folosită la încheierea rapoartelor domniilor regilor (vezi cap. 13,22; 14,1; 16,13.14; 21,1 etc). Secţiunea paralelă este 1 Regi 14,29-

31.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-16 PK 93-96

1 �

PK 93

2-5 �

PK 94

6-12 �

PK 95

14.16 �

PK 9

16 Roboam a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Abia.

Verset ce nu a fost comentat.