1 Iosia a prăznuit Paştile în cinstea Domnului la Ierusalim şi au jertfit paştile în a paisprezecea zi a lunii întâi.

A prăznuit Paştele. Cronicile dau un raport lung şi detaliat al Paştelor lui Iosia (v. 1-19), în timp ce secţiunea paralelă din Regi este foarte scurtă (2 Regi 23,21-23).

Nu trebuie să găsim, aşa cum fac unii, un obstacol în naraţiune prin faptul că atât de multe activităţi ale anului al 18-lea al lui Iosua au avut loc înainte de ziua a 14-a a lunii întâi a acelui an. Este evident că 13 zile constituie o perioadă extrem de scurtă pentru îndepărtarea "tuturor urâciunilor din toate ţările copiilor lui Israel" - pentru a nu aminti nimic despre uciderea tuturor preoţilor israeliţi şi mutarea preoţilor înălţimilor din Iuda la Ierusalim -şi pentru pregătirile celui mai mare Paşte care s-a ţinut vreodată în regat, chiar dacă, aşa cum sugerează unii, lungul raport din Regi cuprinde unele dintre evenimentele reformei mai timpurii, care începuse în anul al 12-lea. S-a sugerat că ofensiva împotriva idolatriei din anul al 18-lea n-a început decât după Sărbătoarea Paştelor şi a Azimilor. Succesiunea evenimentelor relatării pare să fie împotriva acesteia, precum şi afirmaţia că preoţii locali ai lui Iuda au fost aduşi la Ierusalim ca să "mănânce pâinea nedospită între fraţii lor".

Dar chiar dacă ofensiva împotriva idolatriei este plasată după Paşte, tot nu este suficient timp ca celelalte evenimente raportate să aibă loc între prima şi a paisprezecea zi a aceleaşi luni. Banii fuseseră număraţi şi plătiţi antreprenorilor, după care a fost găsită şi încredinţată regelui cartea legii; apoi a avut loc consultarea oficială cu Hulda, convocarea unei mari adunări pentru a încheia legământul ascultării şi apoi pregătirile pentru o sărbătoare importantă făcute de oameni neobişnuiţi cu procedura, dar hotărâţi să o ţină după toate rânduielile. Mieii (au fost folosiţi peste 30000) erau fireşte puşi de o parte în ziua a zecea a lunii şi a fost nevoie să se facă pregătiri la Templu pentru jertfele acestea şi pentru mii de alte jertfe; totodată mulţimea de închinători trebuia să vină la Ierusalim şi să găsească locuinţe înainte de ziua a 14-a lunii. Chiar şi fără campania de reformă, încadrarea în timp este imposibilă.

Dar nu sunt necesare încercările de a condensa toate evenimentele acestea într-o perioadă atât de scurtă. Soluţia evidentă se găseşte în faptul că luna Abib (mai târziu Nisan) care întotdeauna a fost considerată prima, era întâia lună a anului religios şi nu a anului civil (vezi vol. II, p. 109, 110, 116). Evident, al 18-lea an de domnie al lui Iosia nu a început cu două săptămâni înainte de Paşte, ci cu şase luni înainte, odată cu 1 Tişri (luna a 7-a), în toamna Anului nou (vezi vol. II p. 106, 109, 134, 146).

Evenimentele care conduc la Paştele acesta pot fi recapitulate din 2 Regi 22 şi 23; 2 Cronici 34 şi 35, după cum urmează:

1. 1. În anul al 18-lea la domniei sale, Iosia a trimis pe logofătul Şafan să spună marelui preot "să strângă argintul" (2 Regi 22,4) colectat de uşierii Templului şi să facă pregătiri pentru repararea Templului.

2. 2. "Când au scos argintul" (2 Cronici 34,14) a fost găsită cartea Legii.

3. 3. Preotul Hilchia a dat cartea lui Şafan, care a citit-o.

4. 4. Şafan a venit înaintea regelui, a făcut cunoscut că banii fuseseră adunaţi şi predaţi celor ce aveau răspunderea lucrărilor de reparare şi apoi a citit regelui cartea de curând găsită.

5. 5. Regele a trimis slujbaşi superiori pentru a o întreba pe proorociţa Hulda.

1. 6. Iosia i-a invitat la Templu "pe toţi bătrânii din Iuda şi Ierusalim" şi "pe toţi oamenii lui Iuda şi cu locuitorii Ierusalimului", precum şi "tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic" (2 Cronici 34,29.30) şi le-a citit cartea, după care poporul a făcut legământ cu Domnul de a împlini ce era scris în carte.

2. 7. "Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate ţările copiilor lui Israel" (2 Cronici 34,33). Campania a fost completă şi larg cuprinzătoare (2 Regi 23, 4-20).

3. 8. Iosia a poruncit poporului să ţină Paştele "cum este scris în această carte a legământului" (2 Regi 23,21).

4. 9. Paştele, cel mai mare ţinut vreodată în regat, a avut loc în a 14- zi a lunii întâi a aceluiaşi al 18-lea an (2 Cronici 35,1.19).

A patrusprezecea zi a lunii întâia. Moise poruncise ca aceasta să fie data la care trebuia ţinut Paştele (Levitic 23,5). El nu era o sărbătoare amânată în luna a doua, aşa cum fusese a lui Ezechia (2 Cronici 30,2.13). "Luna întâi" se referea la începutul anului religios şi era numită Abib (mai târziu Nisan), venind primăvara (vezi vol. II, p. 105).

2 A pus pe preoţi în slujbele lor şi i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului.

În slujbele lor. Preoţii aceştia au fost numiţi să îndeplinească diferite lor slujbe conform îndatoririlor ce le aparţineau. I-a îmbărbătat. Compară cu cap. 29,4-11.

3 A zis leviţilor, care învăţau pe tot Israelul şi care erau închinaţi Domnului: „Puneţi chivotul sfânt în Casa pe care a zidit-o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N-aveţi să-l mai purtaţi pe umeri. Slujiţi acum Domnului Dumnezeului vostru şi poporului Său, Israel.

Învăţau pe tot Israelul. Era răspunderea leviţilor de a instrui poporul în legea şi lucrurile legate de Dumnezeu (Levitic 10,11; Deuteronom 33,8.10; cf. Neemia 8,7; 2 Cronici 17,7-9). Erau închinaţi. Leviţii fuseseră puşi deoparte şi sfinţiţi pentru lucrarea Domnului. "Sfinţenie Domnului" era inscripţia de pe tăbliţa de aur a mitrei lui Aaron (Exod 28,36).

Puneţi chivotul sfânt în casa. Această poruncă indică un lucru: chivotul fusese cândva înlăturat din Templu şi acum urma să fie reaşezat în locul care i se cuvenea. Nu există raport biblic despre când şi de către cine fusese scos chivotul din locul lui cuvenit în Templu. Cineva a sugerat că el fusese mutat pentru a se face reparaţiile la Templu.

N-aveţi să-l mai purtaţi pe umăr. [nu vă va mai fi o povară, KJV]. Compară cu Numeri 7,9; 1 Cronici 15,2.

4 Pregătiţi-vă, după casele voastre părinteşti, după cetele voastre, cum au rânduit prin scris David, împăratul lui Israel, şi fiul său Solomon.

După cetele voastre. Conform instrucţiunilor scrise şi pregătite de David şi de Solomon cu privire la împărţirea preoţilor şi leviţilor rânduiţi în slujbele Templului (vezi 1 Cronici 23,24).

5 Luaţi-vă locurile în Sfântul Locaş, după feluritele case părinteşti ale fraţilor voştri, fiii poporului, şi după înşiruirea caselor părinteşti ale leviţilor.

Verset ce nu a fost comentat.

6 Jertfiţi paştile, sfinţiţi-vă şi pregătiţi-le pentru fraţii voştri, întocmai după cuvântul Domnului rostit prin Moise.”

Jertfiţi Paştele. Întrucât cuvintele acestea erau adresate leviţilor (v. 3), se pare că în acea ocazie leviţii a avut din nou răspunderea de a înjunghia mieii pascali (vezi cap. 30,17). La început, mieii pascali erau înjunghiaţi chiar de oameni (Exod 12,6).

Sfinţiţi-vă. Compară cu 2 Cronici 29,5.15; 30,3.15; Ezra 6,20.

Pregătiţi-le pentru fraţii voştri. Ei trebuiau să pregătească Paştele pentru fraţii lor laici.

7 Iosia a dat oamenilor poporului, tuturor celor ce se aflau acolo, miei şi capre în număr de treizeci de mii, toţi pentru Paşti, şi trei mii de boi. Aceştia au fost luaţi din averile împăratului.

Iosia a dat. Şi Ezechia făcuse poporului daruri în animale, dar mai mici (cap. 30,24). Trei mii de boi. Aceştia erau pentru jertfe de mulţumire, poporul participând la masa respectivă (vers. 13).

8 Căpeteniile lui au făcut de bunăvoie un dar poporului, preoţilor şi leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel, mai marii Casei lui Dumnezeu, au dat preoţilor, pentru Paşti, două mii şase sute de miei şi trei sute de boi.

Hilchia. Marele preot (cap. 34,9).

Zaharia şi Iehiel. Probabil preoţii de rangul doi sau trei. Ei erau oameni bogaţi şi importanţi, în stare să contribuie din belşug la susţinerea poporului.

9 Conania, Şemaia şi Netaneel, fraţii săi Haşabia, Ieiel şi Iozabad, capii leviţilor, au dat leviţilor, pentru Paşti, cinci mii de miei şi cinci sute de boi.

Verset ce nu a fost comentat.

10 Astfel s-a întocmit slujba, şi preoţii şi leviţii şi-au luat locul, după cetele lor, după porunca împăratului.

Verset ce nu a fost comentat.

11 Au jertfit paştile. Preoţii au stropit sângele pe care-l luau din mâna leviţilor, şi leviţii au jupuit vitele de piele.

Au stropit sângele. Compară cu cap. 30,16.

12 Au pus deoparte arderile de tot, ca să le dea cetelor caselor părinteşti ale oamenilor din popor, ca să le aducă Domnului, cum este scris în cartea lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu boii.

Au pus deoparte. [Îndepărtat. KJV]. LXX redă "au pregătit". Arderile de tot trebuiau să fie tratate cu totul altfel decât jertfele de Paşte. Mielul pascal urma să fie fript cu totul la foc (Exod 12,8.9), în timp ce jertfa pentru arderea de tot urma să fie tăiată în bucăţi (Levitic 1,12) şi arsă de tot. Din jertfele de mulţumire urma să se pună deoparte anumite părţi pentru preot (Levitic 7,29-34).

13 Au fiert paştile la foc, după orânduială, şi au fiert lucrurile sfinte în cazane, căldări şi tigăi. Şi le-au împărţit în grabă la tot poporul.

Au fiert Paştele. [Au fript Paştele, KJV]. Vezi la Exod 12,8.9; Deuteronom 16,7.

Au fiert. Ebr. bashal, "au gătit" sau "fiert". Acestea erau jertfele de mulţumire, care au fost aduse în timpul celor şapte zile ale Sărbătorii azimilor (Deuteronom 16,1-8), după 14 Nisan.

14 Apoi au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi, căci preoţii, fiii lui Aaron, au avut treabă până noaptea cu aducerea arderilor de tot şi a grăsimilor. De aceea au pregătit leviţii pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron.

Verset ce nu a fost comentat.

15 Cântăreţii, fiii lui Asaf, stăteau la locul lor, după rânduiala lui David, lui Asaf, lui Heman şi lui Iedutun, văzătorul împăratului. Uşierii de asemenea erau la fiecare uşă. N-au avut nevoie să se abată de la slujba lor, căci fraţii lor, leviţii, au pregătit ce era pentru ei.

N-au avut nevoie să se abată. [Să se depărteze, KJV]. Nici cântăreţii şi nici uşierii n-au avut nevoie să-şi părăsească posturile pentru a-şi pregăti propriile jertfe, deoarece acestea au fost pregătite pentru ei de leviţi.

16 Astfel a fost întocmită în ziua aceea toată slujba Domnului, ca să prăznuiască Paştile şi să aducă arderile de tot pe altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia.

Verset ce nu a fost comentat.

17 Copiii lui Israel care se aflau acolo au prăznuit Paştile în acelaşi timp şi sărbătoarea Azimelor şapte zile.

Au prăznuit Paştele. Paştele a fost ţinut la 14 Nisan, iar Sărbătoarea azimilor a fost ţinută din ziua a 15-a până în ziua a 21-a a lunii (Exod 12,18; Levitic 23,5-8; Numeri 28,16.17).

18 Nicio sărbătoare a Paştilor nu mai fusese prăznuită ca aceasta în Israel din zilele prorocului Samuel. Şi niciunul din împăraţii lui Israel nu mai prăznuise Paşti ca cel pe care l-au prăznuit Iosia, preoţii şi leviţii, tot Iuda şi Israelul care se aflau acolo şi locuitorii Ierusalimului.

Din zilele proorocului Samuel. Pasajul paralel redă: "din vremea când judecau judecătorii pe Israel" (2 Regi 23,22). Samuel a fost cel din urmă dintre judecători.

Tot Iuda şi Israelul. Prin Israel se înţelege teritoriul fostului regat al lui Israel, acum aparent sub controlul lui Iosia, cel puţin într-o oarecare măsură (vezi la cap. 34,6; şi vol. II, p. 88).

19 În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia a fost prăznuit Paştile acesta.

Verset ce nu a fost comentat.

20 După toate aceste lucruri, după ce a dres Iosia Casa Domnului, Neco, împăratul Egiptului, s-a suit să lupte împotriva Carchemişului pe Eufrat. Iosia i-a ieşit înainte.

După toate aceste lucruri. Adică la 13 ani de la Paştele lui Iosia din anul al 18-lea al său (v.19), întrucât a domnit 31 de ani (cap. 34,1). Istoria lui Iuda în această perioadă de 13 ani este aproape o foaie nescrisă. Idei despre condiţiile acelui timp se pot extrage din cărţi profetice contemporane, precum Ieremia, Habacuc şi Ţefania.

După ce a dres Iosia Casa Domnului. Expresia aceasta o explică pe cea anterioară, "după toate aceste lucruri", adică evenimentele care urmează să fie povestite au loc după ce a reparat Iosia Templul, nu pe vremea pregătirii, cum s-ar putea interpreta traducerea engleză.

Împotriva Carchemişului. Partea aceasta care se ocupă de moartea lui Iosia în luptă cu Neco

(v. 20-27) este paralelă cu 2 Regi 23,29.30. Raportul din Cronici cuprinde mai multe amănunte ca acela din Regi. Scopul urmărit de Neco era să-i ajute pe asirieni împotriva forţelor babiloniene care se deplasaseră spre vest, ameninţând atât Siria cât şi Palestina, deoarece în cele din urmă forţele acelea ar fi devenit o ameninţare pentru Egipt. Pentru detalii suplimentare asupra situaţiei de pe vremea aceea, vezi la 2 Regi 23,29.
21 Şi Neco i-a trimis soli să-i spună: „Ce am eu cu tine, împăratul lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi; ci împotriva unei case cu care sunt în război. Şi Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te nimicească.”

Nu te împotrivi lui Dumnezeu. Cuvintele acestea sunt remarcabile prin aceea că vin de la un rege păgân şi sunt adresate unui rege al lui Iuda, care era slujitorul viului Dumnezeu. În împrejurarea aceasta Dumnezeu vorbea lui Iosaia prin Neco, aşa cum se arată în v. 22 (vezi E.G.White, Materialul suplimentar la 2 Regi 23,29.30). Aceasta a fost o ocazie în care prudenţa s-ar fi dovedit o alegere mai bună decât curajul şi în care Iosia s-ar fi dovedit un om mai înţelept dacă ar fi recunoscut în cuvintele lui Neco o solie de la Dumnezeu (vezi la v. 22).

22 Dar Iosia nu s-a întors de la el, ci şi-a schimbat hainele ca să lupte împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco care veneau din gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido.

Şi-a schimbat hainele. Compară cu purtarea asemănătoare a lui Ahab în războiul împotriva Siriei (1 Regi 22,30).

Din gura lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbeşte omului în multe feluri, şi întotdeauna este datoria înţelepciunii de a distinge glasului Cerului, care vorbeşte fie printr-un laic, fie printr-un profet, fie printr-un concetăţean, fie printr-un sol din ţări îndepărtate. Fireşte că Iosia putea avea îndoieli, pe bună dreptate, că ceea ce i se spunea venea de la Dumnezeu, dar el se putea bucura de călăuzire profetică, prin care ar fi avut posibilitatea să clarifice totul. De fapt, în nici un caz nu ar fi trebuit să se aventureze în acţiunea aceasta fără aprobarea Cerului. Refuzând să asculte de cuvintele lui Neco, Iosia a respins glasul lui Dumnezeu şi în felul acesta şi-a atras moartea.

23 Arcaşii au tras asupra împăratului Iosia, şi împăratul a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă, căci sunt greu rănit.”

Verset ce nu a fost comentat.

24 Slujitorii l-au luat din car, l-au pus într-un alt car al lui şi l-au adus la Ierusalim. A murit şi a fost îngropat în mormântul părinţilor săi. Tot Iuda şi Ierusalimul au plâns pe Iosia.

Alt car. Un astfel de car era probabil mai greu şi mai confortabil decât un car de război.

A murit. Raportul de aici pare să contrazică raportul din 2 Regi 23, 29.30, care pare să sugereze că regele a murit la Meghido. Întâmplarea poate fi înţeleasă în două feluri: (1) Iosia a murit la Meghido, şi afirmaţia "a murit" (2 Cronici 35,24) poate fi considerată ca introducere la o nouă propoziţie care prezintă pe scurt întâmplarea descrisă în versetele anterioare; (2) Iosia a murit la Ierusalim, aşa cum părea să sugereze 2 Cronici 35,24, iar afirmaţiile "l-a omorât la Meghido" şi "l-au luat mort din Meghido" (2 Regi 23,29.30) pot fi luate în mod literal, "i-au pricinuit moartea la Meghido" şi "pe moarte de la Meghido". Participiul meth, tradus "mort" în 2 Regi 23,30, se poate referi la cineva pe moarte, ca în Deuteronom 4,22 şi posibil Genesa 20,3.

În mormântul... [În unul din mormintele, KJV]. "În mormântul său" (2 Regi 23,30), care a fost, evident, în unul din mormintele de familie ale strămoşilor săi.

25 Ieremia a făcut un cântec de jale pentru Iosia. Toţi cântăreţii şi toate cântăreţele au vorbit de Iosia în cântecele lor de jale până în ziua de azi şi au ajuns o datină în Israel. Cântările acestea sunt scrise în „Cântecele de jale”.

o datină în Israel. Cântările acestea sunt scrise în "Cântecele de jale."

Ieremia a făcut un cântec de jale. Ieremia şi-a început lucrarea în anul al 13-lea al domniei lui Iosia (Ieremia 1,2) şi astfel şi-a îndeplinit lucrarea profetică timp de 18 ani după moartea lui Iosia (2 Cronici 34,1). Nu există nici o dovadă că această cântare de jale a fost scrisă, iar dacă a fost scrisă, s-a pierdut.

În cântecele lor de jale. Menestrelii în cântecele lor funerare au deplâns moartea prematură a ultimului rege bun al lui Iuda. Ieremia cerea ca oamenii să nu plângă pentru Iosia ca pentru Şalum, succesorul lui (Ieremia 22,10-12), adică Ioahaz (vezi la 1 Cronici 3,15), care după o domnie de numai trei luni a fost dus în Egipt (2 Regi 23,30-34).

Scrise în "Cântecele de jale". Aceasta a fost o carte cu cântece de jale care probabil că mai exista încă pe vremea cronicarului.

26 Celelalte fapte ale lui Iosia şi faptele lui evlavioase, făcute aşa cum porunceşte Legea Domnului,

Faptele lui evlavioase. [Faptele lui bune, KJV]. Potrivit cu 2 Regi 23,25, n-a existat nici un rege "care să se întoarcă la Domnul ca el, din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise".

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

24.25 PK 405

27 cele dintâi şi cele de pe urmă fapte ale lui, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda.

Verset ce nu a fost comentat.