1 Solomon şi-a mai zidit şi casa lui şi a ţinut treisprezece ani până când a isprăvit-o de tot.

Casa lui. Această secţiune redă o scurtă descriere a activităţii de construcţie a lui Solomon, în legătură cu propriul palat. Cuvântul casă, aşa cum este folosit aici, fără îndoială că nu înseamnă o singură construcţie, ci un complex de clădiri, legate de palat. Din acestea erau multe a căror natură exactă sau al scopul cărora sunt, în mare măsură, o chestiune de ipoteză. Fără îndoială că ele includeau cele mai multe din construcţiile de obicei legate de palatul regal, precum săli pentru ceremonii, săli de judecată, reşedinţa pentru regină, depozit de arme, etc. Acestea trebuie să fi constituit un mare grup de clădiri cuprinse într-o mare curte.

Toate construcţiile de pe vremea lui Solomon au fost clădite pe cele două dealuri dintre văile Chedron şi Tyropoeon – Muntele Moria şi Muntele Sion - de fapt nu existau clădiri la vest de Valea Tyropoeon, înainte de vremea elenistică.

Treisprezece ani. Cei 13 ani trebuie socotiţi de la finele celor 7 ani când a fost terminat Templul, în al 11-lea an al domniei lui Solomon (cap. 6:38). Întreaga lui perioadă de construcţie a ocupat astfel, 20 de ani (1Regi 9:10; 2Cronici 8:1), din al patrulea an al domniei lui până în al 24lea an. Clădirea Templului n-a luat decât 7 ani, pentru că a fost o singură construcţie, şi adevărata lucrare de zidire a fost precedată de o lungă perioadă de pregătire (1Cronici 22:2-4). Dar complexul palatului a constat dintr-un număr de clădiri pentru care nici un fel de pregătiri anterioare n-au putut fi făcute.

2 A zidit mai întâi casa din pădurea Libanului, lungă de o sută de coţi, lată de cincizeci de coţi şi înaltă de treizeci de coţi. Se sprijinea pe patru rânduri de stâlpi de cedru, şi pe stâlpi erau grinzi de cedru.

Casa din pădurea Libanului. Deoarece ne stau la dispoziţie numai slabe informaţii, multe din cele ce au fost spuse de comentatori, cu privire la casa aceasta şi la celelalte amintite în acest capitol, sunt în mare măsură presupuneri. Unii presupun că palatul lui Solomon (v. 1), casa din pădurea Libanului (v. 2) şi casa fiicei lui Faraon (v. 8) au fost trei clădiri cu totul distincte şi separate, iar alţii le privesc ca simple părţi ale unei singure construcţii. Nici măcar aşezarea nu este hotărât cunoscută. Ar fi rezonabil a conchide că erau trei clădiri separate, aşezate aproape una de alta şi strâns legate şi împreună constituind ceea ce, în altă parte e numit casa împăratului (1Regi. 9:10).

Unii cred că acea casă din pădurea Libanului a fost în munţii Libanului. Dar numele dat acestei clădiri pare să indice mai degrabă natura, decât aşezarea ei. Aşa cum era construită cu patru rânduri de stâlpi de cedru, ea avea să aibă înfăţişarea unei păduri de cedru şi, probabil că de la această asemănare îşi trage numele. Din cauza afirmaţiei din 1Regi. 10:16,17, unii conchid că aceasta clădire a servit în principal, dacă nu întru totul, ca depozit de arme, pentru că Solomon a pus în ea două sute de scuturi mari de aur bătut, de 600 de sicli de aur fiecare, împreună cu trei sute de scuturi mici de aur bătut, întrebuinţând pentru fiecare din ele, trei mine de aur. Dar astfel de scuturi mari şi scuturi mici desigur că e greu de crezut că ar fi fost pentru război. Ar fi neobişnuit să ai soldaţi care să se aventureze în luptă purtând scuturi de aur. Ba mai mult, de obicei armele nu sunt depozitate în astfel de săli, ca acestea. Clădirea pare să fi fost o mare sală festivă, de felul celor atât de des întâlnite la palatele mesopotamiene. Sala era mare de 52/26 m, totuşi n-a fost aşa de mare ca unele săli ale palatelor asiriene, dezgropate de săpăturile moderne. Totuşi, părţi din casă se poate să fi fost folosite pentru depozitarea armelor, pentru că Isaia 22:8 vorbeşte despre armăturile din casa pădurii.

Din cele patru rânduri de stâlpi de cedru, probabil că primul şi al patrulea au fost puşi ca pilaştri pentru zid, dând astfel naştere la trei pasaje mari în lungul clădirii.

3 A acoperit cu cedru odăile care erau sprijinite de stâlpi şi care erau în număr de patruzeci şi cinci, câte cincisprezece de fiecare cat.

Verset ce nu a fost comentat.

4 Erau trei caturi, şi fiecare din ele avea ferestrele faţă în faţă.

Erau trei caturi. (În engleză, windows in three rows.) Poate că la capătul fiecăruia dintre cele trei pasaje (vezi v. 3). Dacă acestea erau amplasate sus, în ziduri, aproape de tavan, un efect uimitor putea fi realizat prin razele de lumină care veneau printre stâlpi, întocmai ca lumina soarelui, într-o pădure de cedri.

5 Toate uşile şi toţi uşorii erau din bârne în patru muchii, şi la fiecare din cele trei caturi, uşile erau faţă în faţă.

Verset ce nu a fost comentat.

6 A făcut un pridvor de stâlpi, lung de cincizeci de coţi şi lat de treizeci de coţi, şi un alt pridvor înainte cu stâlpi şi trepte în faţă.

Pridvor de stâlpi. Fără îndoială că acesta a format un vestibul de intrare în sala festivă principală. Lărgimea lui era de 50 de coţi, exact lărgimea sălii principale, iar adâncimea lui de 30 de coţi. Înălţimea nu este dată, dar probabil că era aceeaşi ca şi cea a sălii principale, de 30 de coţi.

7 A făcut pridvorul scaunului de domnie, unde judeca, pridvorul judecăţii; şi l-a acoperit cu cedru, de la pardoseală până în tavan.

Pridvorul judecăţii. Nu este clar dacă acesta era o clădire separată, cum susţin unii, sau dacă era o cameră în cuprinsul casei pădurii Libanului. Dacă era cea din urmă, ea se poate să fi fost la capătul opus al pridvorului din faţă, clienţii judecăţii regale trecând prin impunătoarea intrare şi prin marea sală a camerei de cedru, unde, la loc potrivit, era amplasat tronul judecătorului regal.

8 Casa lui de locuit a fost zidită în acelaşi fel, într-o altă curte, în dosul pridvorului. Şi a făcut o casă la fel cu pridvorul acesta pentru fata lui faraon, pe care o luase de nevastă.

Casa lui. Palatul lui Solomon este amintit numai pe scurt. Se poate ca el să fi fost în spatele sălii de judecată, dinăuntrul curţii lui. Nu este dat nici un amănunt în afară de faptul că a fost lucrat în acelaşi fel cu clădirile deja descrise.

9 Pentru toate aceste clădiri a întrebuinţat pietre minunate, cioplite după măsură, ferestruite cu ferăstrăul, înăuntru şi în afară; şi aceasta din temelii până la streaşină, şi afară până la curtea cea mare.

Verset ce nu a fost comentat.

10 Temeliile erau de pietre foarte de preţ şi mari, pietre de zece coţi şi pietre de opt coţi.

Verset ce nu a fost comentat.

11 Deasupra erau iarăşi pietre foarte de preţ, tăiate după măsură, şi lemn de cedru.

Verset ce nu a fost comentat.

12 Curtea cea mare avea de jur împrejurul ei trei şiruri de pietre cioplite şi un şir de bârne de cedru, ca şi curtea dinăuntru a Casei Domnului şi ca şi pridvorul Casei.

Curtea cea mare. Întregul complex al palatului se pare că a fost cuprins înăuntrul unei curţi mari, probabil cu curţi mai mici pentru diferitele clădiri publice sau particulare. Zidurile erau din trei rânduri de pietre, cu o creastă de cedru, asemenea zidurilor curţii Templului (cap. 6:36).

13 Împăratul Solomon a trimis şi a adus din Tir pe Hiram,

Hiram. Conform raportului din 2Cronici 2:7-14, Solomon a cerut împăratului Hiram să-i trimită un artificier iscusit în meseria metalelor, la care Hiram a răspuns trimiţându-i un meşter muncitor care avea acelaşi nume ca el.

14 fiul unei văduve din seminţia lui Neftali şi al unui tată din Tir, care lucra în aramă. Hiram era plin de înţelepciune, de pricepere şi de ştiinţă în săvârşirea oricărei lucrări de aramă. El a venit la împăratul Solomon şi i-a făcut toate lucrările.

Neftali. În 2Cronici 2:14 se spune că Hiram a fost fiul unei femei din Daniel Aceasta este corect pentru că el a fost un descendent, pe linia mamei, al lui Oholiab din seminţia lui Dan, căruia, cu sute de ani în urmă, Dumnezeu îi dăduse înţelepciune specială (PK 63). Nu este în mod necesar

o contradicţie, pentru că se poate să fi fost o căsătorie mai timpurie a femeii, în seminţia lui Neftali.

15 A turnat cei doi stâlpi de aramă. Cel dintâi avea optsprezece coţi în înălţime, şi un fir de doisprezece coţi măsura grosimea celui de al doilea.

Doi stâlpi. Specificări cu privire la diferitele părţi ale stâlpilor sunt date în numeroase cazuri, dar nu în suficientă amănunţime pentru a face descrierea complet lămurită. Partea principală propriu-zisă trebuie să fi fost de 18 coţi (1Regi. 7:15; 2Regi. 25:17; Ieremia 52:21), cu capiteluri constând din mai multe membre de diferite dimensiuni, unele de 3 coţi (2Regi. 25:17), de 4 coţi (1Regi. 7:19) şi 5 coţi (1Regi. 7:16, 2; 2Cronici 3:15; Ieremia 52:22). În 2Cronici. 3:15 este dată înălţimea de 35 de coţi, referindu-se la înălţimea totală, care cuprinde diferitele membre ale capitelurilor şi poate că şi a soclului. Alţii o iau drept lungimea celor doi stâlpi. Aceasta are un oarecare temei în faptul că, în 2Cronici. 3:15 este folosit ebraicul ‘orek, lungime, în timp ce aici este folosit qomah qomah, înălţime. Circumferinţa acestor stâlpi este redată ca fiind de 12 coţi care înseamnă un diametru mai mare de 1,8 m. În Ieremia 52:21 se spune că ei erau goi şi că grosimea aramei era de patru degete.

Nu este lămurit dacă stâlpii au fost la început cu scop practic sau ca ornament. Unii cred că ei au servit ca sprijin pentru acoperişul pridvorului Templului. Alţii socotesc că ei erau de sine stătători, sub, sau în faţa pridvorului. Este puţin probabil că scopul a fost sprijinirea acoperişului, pentru că stâlpii de aramă n-au fost folosiţi ca sprijin în clădirile de piatră şi dimensiunile nu concordă cu acelea ale pridvorului Templului. Pe monezile feniciene, adesea templele sunt zugrăvite cu câte un stâlp înalt, independent, de ambele părţi. Mai multe tipare de lut ale templelor dezgropate în Siria prezintă această caracteristică aşa cum o face un templu real, descoperit la Tell Tainat Tell Tainat, în nordul Siriei. Toate indicaţiile arată că stâlpii lui Solomon au fost intenţionaţi ca lucrări de artă, iar nu ca suporturi pentru acoperiş.

Numele de Iachin, El să stabilească şi de Boaz, însemnând probabil În El este putere (v. 21) fără îndoială că intenţionau să prezinte înţelegerea faptului că puterea lui Israel şi a tuturor instituţiilor lui ,vine de la Dumnezeu (Psalmul 28,7.8; 46,1.2; 62,7.8; 140,7; Isaia 45,24; 49,5; Ieremia 16,19), şi că El este Cel care a întemeiat împărăţia şi pe poporul Său, în dreptate şi îndurare (Deuteronom 28,9; 29,13; 2 Samuel 7,12.13; 1 Regi. 9,5; Psalmul 89,4; 90,17; Proverbe 16,12; 16,5; 54,14). Este semnificativ că, atunci când Israel a părăsit pe Dumnezeu şi dreptatea, naţiunea s-a distrus (Osea 13,9; 14,1). Când Nabucodonosor a luat Ierusalimul, faimoşii stâlpi ai lui Solomon au fost duşi în Babilon (2 Regi. 25,13; Ieremia 52,17).

16 A turnat două acoperişuri de aramă, ca să le pună pe vârfurile stâlpilor; cel dintâi era înalt de cinci coţi, şi al doilea era înalt de cinci coţi.

Verset ce nu a fost comentat.

17 A mai făcut nişte împletituri în chip de reţea, nişte ciucuri făcuţi cu lănţişoare, pentru acoperişurile de pe vârful stâlpilor, şapte pentru acoperişul dintâi, şi şapte pentru acoperişul al doilea.

Verset ce nu a fost comentat.

18 A făcut câte două şiruri de rodii împrejurul uneia din reţele, ca să acopere acoperişul de pe vârful unuia din stâlpi; tot aşa a făcut şi pentru al doilea.

Verset ce nu a fost comentat.

19 Acoperişurile de pe vârful stâlpilor, în pridvor, erau lucrate aşa de parcă erau nişte crini şi aveau patru coţi.

Verset ce nu a fost comentat.

20 Acoperişurile de pe cei doi stâlpi erau înconjurate de două sute de rodii, sus, lângă umflătura care era peste reţea; de asemenea, erau două sute de rodii înşirate în jurul celui de la doilea acoperiş.

Verset ce nu a fost comentat.

21 A aşezat stâlpii în pridvorul Templului; a aşezat stâlpul din dreapta şi l-a numit Iachin; apoi a aşezat stâlpul din stânga şi l-a numit Boaz.

Verset ce nu a fost comentat.

22 În vârful stâlpilor era o lucrătură în chip de crini. Astfel s-a isprăvit lucrarea stâlpilor.

Verset ce nu a fost comentat.

23 A făcut marea turnată din aramă. Avea zece coţi de la o margine până la cealaltă, era rotundă de tot, înaltă de cinci coţi, şi de jur împrejur se putea măsura cu un fir de treizeci de coţi.

Marea turnată. Aceasta era un spălător gigant pentru diferite spălări ale preoţilor, corespunzător cu ligheanul de aramă de la tabernacol (Exod. 30,18–21; 38,8). Ea era cam de 5 m în diametru şi de 2,5 m în înălţime, având o capacitate de 2000 de vedre (v. 26) sau cam 44.000 litri (vezi Vol. I, pag. 166, 167). Aceasta se poate referi la cantitatea de apă pe care o conţine de obicei, iar afirmaţia din 2 Cronici 4,5, care redă capacitatea ca fiind de 3000 de baţi sau 55.765 litri se poate referi la limita extremă pe care o putea conţine spălătorul. Încercările de a determina volumul unui bat, pe baza măsurătorilor mării turnate, au fost fără succes.

Mările sunt obiecte obişnuite în templele antice şi cu timpul au fost înlocuite cu apă curgătoare. În cazul Templului lui Solomon, probabil că apa a fost obţinută din fântâni subterane. Scopul mării era pentru spălarea preoţilor (2Cronici 4:6). Pe reliefurile asiriene sunt reprezentate ceşti de dimensiuni considerabile, dar nici una nu suportă comparaţie cu marea lui Solomon. Cea mai mare cupă din antichitate, care se cunoaşte, este mult inferioară acestui mare spălător din Templul lui Solomon. Fără îndoială că acesta a fost o capodoperă unică, ce avea să stârnească admiraţia tuturor.

24 Sub buza ei erau săpaţi nişte colocinţi, câte zece la fiecare cot, de jur împrejurul mării; colocinţii, aşezaţi pe două rânduri, erau turnaţi împreună cu ea dintr-o singură bucată.

Verset ce nu a fost comentat.

25 Era aşezată pe doisprezece boi, din care trei întorşi spre miazănoapte, trei întorşi spre apus; trei întorşi spre miazăzi, şi trei întorşi spre răsărit; marea era deasupra lor, şi toată partea dinapoi a trupurilor lor era înăuntru.

Doisprezece boi. Boii probabil că au fost reprezentaţi numai în parte, cu părţile dinapoi ascunse sub curba spălătorului, vizibile fiind numai părţile din faţă ale acestora. Cupe cu reprezentări artistice sunt binecunoscute în Orient.

Spălătorul era amplasat în partea sud-estică a Templului (v. 39), aproape de altarul cel mare. Din apropiere de poziţia aceasta ieşea apă, în reprezentarea lui Ezechiel cu privire la Templu (Ezechiel 47,1). Când Nabucodonosor a luat Ierusalimul, marea de aramă a fost ruptă în bucăţi şi dusă în Babilon (2 Regi 25,13; Ieremia 52,17).

26 Grosimea ei era de un lat de mână; şi marginea ei era ca marginea unui potir, făcută ca floarea crinului. Avea o încăpere de două mii de vedre.

Verset ce nu a fost comentat.

27 A mai făcut zece temelii de aramă. Fiecare temelie era lungă de patru coţi, lată de patru coţi şi înaltă de trei coţi.

Zece temelii. Acestea erau nişte suporturi mobile, fiecare având patru roţi de aramă. Pe ele erau aşezate lighene în formă de lăzi de aramă, late şi lungi de 4 coţi. Este redată o descriere îngrijită a decoraţiilor şi accesoriilor. În Cipru şi alte locuri au fost găsite suporturi antice, asemănătoare acestora, echipate cu roţi.

28 Iată cum erau temeliile acestea. Erau făcute din tăblii, legate la colţuri cu încheieturi.

Verset ce nu a fost comentat.

29 Pe tăbliile dintre încheieturi erau nişte lei, boi şi heruvimi; şi pe încheieturi, deasupra şi dedesubtul leilor şi boilor, erau nişte împletituri care atârnau în chip de ciucuri.

Verset ce nu a fost comentat.

30 Fiecare temelie avea patru roţi de aramă cu osii de aramă; şi la cele patru colţuri erau nişte poliţe turnate, sub lighean şi lângă ciucuri.

Verset ce nu a fost comentat.

31 Gura temeliei dinăuntrul acoperişului până sus era de un cot; gura aceasta era rotundă, ca pentru lucrările de felul acesta, şi era lată de un cot şi jumătate; avea şi săpături. Tăbliile erau în patru muchii, nu rotunde.

Verset ce nu a fost comentat.

32 Cele patru roţi erau sub tăblii, şi osiile roţilor erau prinse de temelie; fiecare era înaltă de un cot şi jumătate.

Verset ce nu a fost comentat.

33 Roţile erau făcute ca ale unui car. Osiile, obezile, spiţele şi butucii lor erau toate turnate.

Verset ce nu a fost comentat.

34 La cele patru colţuri ale fiecărei temelii erau nişte poliţe dintr-o bucată cu temelia.

Verset ce nu a fost comentat.

35 Partea de sus a temeliei se sfârşea cu un cerc înalt de o jumătate de cot şi îşi avea proptelele cu tăbliile ei făcute dintr-o bucată cu ea.

Verset ce nu a fost comentat.

36 Pe plăcile proptelelor şi pe tăblii, a săpat heruvimi, lei şi finici, după locurile goale, şi ciucuri de jur împrejur.

Verset ce nu a fost comentat.

37 Aşa a făcut cele zece temelii; turnătura, măsura şi chipul erau la fel pentru toate.

Verset ce nu a fost comentat.

38 A mai făcut zece lighene de aramă. Fiecare lighean avea o încăpere de patruzeci de baţi, fiecare lighean avea patru coţi, fiecare lighean era pe câte una din cele zece temelii.

Verset ce nu a fost comentat.

39 A pus cinci temelii pe partea dreaptă a Casei, şi cinci temelii pe partea stângă a Casei; iar marea de aramă a pus-o în partea dreaptă a Casei, la miazăzi-răsărit.

Verset ce nu a fost comentat.

40 Hiram a făcut cenuşarele, lopeţile şi lighenele. Aşa a sfârşit Hiram toată lucrarea pe care i-o dăduse împăratul Solomon s-o facă pentru Casa Domnului:

Ligheanele. Unele manuscrise ebraice, Septuaginta şi Vulgata, redau aici oale ca în v. 45. Oalele erau vase folosite la fiertul jertfelor de mulţumire (1Samuel 2:13,14). Fiecare lighean era de 40 de baţi, care, după cele mai recente estimări, era de aproximativ 877 litri. Scriitorii mai timpurii redau estimări de până la 1450 litri, ceea ce ar fi o greutate de aproximativ 1 1/2 tone. Mobilitatea vagoanelor antice ducând o astfel de încărcătură este greu de înţeles. Cinci staţionau la nord de Templu şi cinci, la sud, probabil aproape de altar, pentru că slujeau lucrurilor care erau aduse ca arderi de tot (2 Cronici 4:6).

Lopeţile. Lopeţile şi cenuşarele erau folosite în legătură cu serviciile de la altar (Exod. 27:3). Aici nu se dă nici un raport cu privire la altarul de aramă, cu toate că, în darea de seamă a Cronicilor, el este amintit printre celelalte lucruri făcute de Hiram (2Cronici 4:1).

41 doi stâlpi cu cele două acoperişuri şi cu cununile lor de pe vârful stâlpilor; cele două reţele ca să acopere cele două cununi al acoperişurilor de pe vârful stâlpilor;

Verset ce nu a fost comentat.

42 cele patru sute de rodii pentru cele două reţele, câte două rânduri de rodii de fiecare reţea, ca să acopere cele două cununi ale acoperişurilor de pe vârful stâlpilor;

Verset ce nu a fost comentat.

43 cele zece temelii şi cele zece lighene de pe temelii;

Verset ce nu a fost comentat.

44 marea şi cei doisprezece boi de sub mare;

Verset ce nu a fost comentat.

45 cenuşarele, lopeţile şi lighenele. Toate aceste unelte, pe care le-a dat împăratul Solomon lui Hiram să le facă pentru Casa Domnului, erau de aramă lustruită.

Verset ce nu a fost comentat.

46 Împăratul a pus să le toarne în câmpia Iordanului, într-un pământ humos, între Sucot şi Ţartan.

Sucot. Această aşezare era pe partea de răsărit a Iordanului, în teritoriul lui Gad (Geneza 33,17; Iosua 13,27; Judecători 8,5).

47 Solomon a lăsat toate aceste unelte necântărite, căci erau foarte multe, şi greutatea aramei nu se putea socoti.

Necântărit. Cantitatea de bronz folosită la construirea vaselor a fost atât de mare, încât ea na fost cântărită. Arama aceasta fusese luată de David din cetăţile Tibhath şi Chun, cetăţi ale lui Hadarezer, împăratul Şobei, din Siria (1Cronici 18:5-8). În anticul Orient Apropiat se aflau mari cantităţi de bronz.

Aramă. Mai corect bronz sau cupru. Arama este făurită din combinarea zincului şi cuprului, în proporţii variate. Folosirea pe scară largă a acestui aliaj datează din vremuri relativ recente. Arama din vremurile biblice era fie cupru curat, fie un aliaj din cupru şi cositor, bronz propriu-zis.

48 Solomon a mai făcut toate celelalte unelte pentru Casa Domnului: altarul de aur; masa de aur, unde se puneau pâinile pentru punerea înaintea Domnului;

Altarul de aur. Acesta era altarul tămâierii, care era amplasat înaintea perdelei (1Regi 6:20,22; Exod. 30:1-10).

Masa de aur. Masa punerii pâinilor înainte (vezi Exod. 25:23–28; 37:10–15). Când David a predat lui Solomon materialele pe care el le adunase pentru Templu, el i-a dat aur pentru mesele punerii pâinilor înainte (1 Cronici 28,16). Conform cu 2 Cronici 4,8.19, erau zece mese, cinci pe partea de nord şi cinci pe partea de sud a încăperii. Este evident că la cele zece mese, uneori se făcea referire ca la una singură, după cum este indicat de faptul că Cronicile vorbesc de masa pâinilor pentru punerea înainte, nu numai la plural, ca mai sus, ci şi la singular (2 Cronici 13,11; 29,18).

49 sfeşnicele de aur curat, cinci la dreapta, şi cinci la stânga, înaintea Locului Preasfânt, cu florile, candelele şi mucările de aur;

Sfeşnicele. Aceste zece sfeşnice, cinci pe latura de nord şi cinci pe latura de sud a Sfintei, probabil că erau ca adaos la sfeşnicul cu şapte braţe, făcut pentru tabernacol (Exod 25,31-40; 37,17-24).

50 lighenele, cuţitele, potirele, ceştile şi căţuile de aur curat; şi ţâţânile de aur curat pentru uşa dinăuntrul Casei la intrarea în Locul Preasfânt şi pentru uşa Casei de la intrarea Templului.

Potirele. Multe dintre articolele amintite aici sunt enumerate pentru tabernacul (Exod 25,31-40; 37,17-24) şi Sanctuar (Exod 25,29.38). Când Ierusalimul a căzut prin Nabucodonosor, toate aceste articole au fost luate în Babilon (2 Regi 25,14.15).

51 Astfel s-a isprăvit toată lucrarea, pe care a făcut-o împăratul Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul şi uneltele, pe care le hărăzise tatăl său, David, şi le-a pus în vistieriile Casei Domnului.

Hărăzite. David adunase o imensă cantitate de argint şi aur pentru Templu şi mobilierul lui (1 Cronici 22,3-5, 14-16; 28,14-18; 29,2-5). Multă captură luată în război a fost consacrată Domnului şi vistieriei Templului (1 Cronici 18,7-11). Se pare că de câtva timp există o astfel de vistierie, la care Samuel, Saul, Abner şi Ioab, ca şi David, îşi aduseseră contribuţiile lor (1 Cronici 26,26-28).

COMENTARII ELLEN G. WHITE

13, 14 PK 63