1 Împărăteasa din Seba a auzit de faima lui Solomon, în ce priveşte slava Domnului, şi a venit să-l încerce prin întrebări grele.

Împărăteasa din Seba. Sunt mari deosebiri de vederi cât priveşte ţara peste care a domnit această regină. Atât Arabia, cât şi Etiopia au pretenţii la un astfel de nume şi o astfel de regină. Expresia împărăteasa de la miazăzi aplicată la împărăteasa din Seba în Matei 12:42 s-ar potrivi în mod egal fie Arabiei, fie Etiopiei. Rezultate ale recentelor cercetări arheologice din sudul Arabiei, tind să identifice pe împărăteasă cu acest teritoriu, iar capitala ei cu Marib, în Yemen. Seba arabică a fost o mare regiune a mirodeniilor, şi mulţi sunt înclinaţi să creadă că aceasta a fost Seba, a cărei împărăteasă a făcut o vizită lui Solomon (vezi vol. I, pag. 131, 275).

2 A sosit la Ierusalim cu un alai foarte mare şi cu cămile care aduceau mirodenii, aur foarte mult şi pietre scumpe. S-a dus la Solomon şi i-a spus tot ce avea pe inimă.

Mirodenii. Mirodeniile din Arabia erau renumite de multă vreme. În Ezechiel 27:22, Seba este amintită ca făcând negoţ cu Tirul, cu mirodenii, pietre scumpe şi aur.

3 Solomon i-a răspuns la toate întrebările şi n-a fost nimic pe care împăratul să nu fi ştiut să i-l lămurească.

La toate întrebările. Fără îndoială, întrebări care se refereau la diverse domenii de învăţătură. La aceste întrebări, Solomon a dat răspunsuri practice şi inteligente, care au îndreptat gândul împărătesei la adevăratul izvor al înţelepciunii şi prosperităţii lui.

4 Împărăteasa din Seba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon şi casa pe care o zidise,

Verset ce nu a fost comentat.

5 şi bucatele de la masa lui, şi locuinţa slujitorilor lui, şi slujbele şi hainele celor ce-i slujeau, şi paharnicii lui, şi arderile de tot pe care le aducea în Casa Domnului.

Arderile de tot. (Ascent, în engleză.) Ebraicul ’olah ,tradus în general cu jertfa arderii de tot, care aici se potriveşte bine. Se poate ca împărăteasa a fost martoră la una dintre aceste jertfiri în care au fost folosite un bogat număr de animale. Dacă este să se reţină traducerea ascent, urcuş, se crede de către unii, că referirea ar fi la un drum care ducea la cetatea de jos, la regiunea Templului.

6 Uimită, a zis împăratului: „Deci era adevărat ce am auzit în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta!

Verset ce nu a fost comentat.

7 Dar nu credeam, până n-am venit şi n-am văzut cu ochii mei. Şi iată că nici pe jumătate nu mi s-a spus. Tu ai mai multă înţelepciune şi propăşire decât am auzit mergându-ţi faima.

Verset ce nu a fost comentat.

8 Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, care sunt necurmat înaintea ta, care aud înţelepciunea ta!

Verset ce nu a fost comentat.

9 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău care a binevoit să te pună pe scaunul de domnie al lui Israel! Pentru că Domnul iubeşte pentru totdeauna pe Israel, de aceea te-a pus împărat, ca să judeci şi să faci dreptate.”

Binecuvântat să fie Domnul. După ce împărăteasa din Seba a fost martoră la înţelepciunea şi lucrările lui Solomon, ea a răspuns nu în cuvinte simple, de apreciere formală pentru ospitalitatea care i-a fost acordată, ci în cuvinte care au dat la iveală faptul că inima ei fusese adânc mişcată. În răspunsul ei, ea a atins doar puţin cele despre măreţia exterioară şi prosperitatea lumească, şi accentul principal l-a pus pe lauda adusă Dumnezeului lui Solomon, care îi dăduse această înţelepciune şi prosperitate, precum şi faima lui, care a ajuns cunoscută în toată lumea. În loc de a lăuda unealta omenească, ea a fost pe drept călăuzită să dea slavă lui Dumnezeu. Vizita ei a putut s-o conducă la convertirea ei. Există motiv de a crede că împărăteasa va fi printre cei mântuiţi în împărăţia lui Dumnezeu (Matei 12:42). Dumnezeu a intenţionat ca multe astfel de convertiri să rezulte din Israel, îndeplinindu-şi rolul lui printre popoarele pământului. De aici şi de-acolo, de prin toate naţiunile, oamenii urmau să meargă la Israel şi acolo să facă cunoştinţă cu Dumnezeul lui Israel. Prin astfel de mijloace, lumina urma să meargă la toate naţiunile.

10 Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii şi pietre scumpe. N-au mai venit niciodată în urmă atâtea mirodenii câte a dat împărăteasa din Seba împăratului Solomon.

Ea a dat. Ceea ce împărăteasa din Seba i-a dat lui Solomon ca lucruri materiale a fost o mică recompensă pentru ceea ce ea a primit, ca lucruri spirituale. Ea i-a dat aur, pietre scumpe, mirodenii înmiresmate, dar a primit în schimb comoara cerească, mai presus de preţuirea oamenilor.

11 Corăbiile lui Hiram, care au adus aur din Ofir, au adus din Ofir şi foarte mult lemn de santal şi pietre scumpe.

Aur din Ofir. Capitolul 9:28 aminteşte de aducerea de aur din Ofir, spre a fi urmat în cap. 10:1-10 de raportul vizitei împărătesei din Seba. Acum, v. 11 vorbeşte din nou despre aurul din Ofir. Probabil că acest aranjament are o oarecare însemnătate. Aceeaşi secvenţă se află în 2Cronici 8:18; 9:1-10. Se pare că este o oarecare legătură între aurul din Ofir adus de slujitorii lui Hiram şi ai lui Solomon, şi aurul adus de împărăteasa din Seba. Probabil că, datorită comerţului lui Solomon cu Ofirul, au ajuns la împărăteasă ştiri despre înţelepciunea şi prosperitatea împăratului lui Israel, ceea ce a dat naştere la vizita ei la Ierusalim.

12 Împăratul a făcut cu lemnul mirositor pălimare pentru Casa Domnului şi pentru casa împăratului, şi harpe şi lăute pentru cântăreţi. N-a mai venit de atunci lemn de acesta mirositor şi nu s-a mai văzut până în ziua de azi.

Lemn de santal. Numit şi în 2Cronici 9:10, lemn mirositor- ce fel de lemn a fost acesta despre care se vorbeşte aici este o chestiune de nesiguranţă. Nu este cunoscut nici un astfel de lemn de santal. Mulţi cred că este vorba de lemnul de santal (aşa cum e redat în trad. Cornilescu, n.t.).

Pălimare. Ebraicul mis`ad mis’ad, literal suporturi. Textul paralel din 2Cronici 9,11 conţine (în original) messilloth mesilloth, acelaşi cuvânt care este tradus drumurile cele mari, drum în Judecători 20,31, respectiv, 1Samuel 6,12; Isaia 40,3. Un astfel de înţeles este foarte nepotrivit aici şi probabil că cuvântul ar trebui citi mis`ad t mis’ad, ca în cartea Împăraţilor.

13 Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit, tot ce a cerut şi i-a mai dat şi pe deasupra daruri vrednice de un împărat ca Solomon. Apoi ea s-a întors şi s-a dus în ţara ei, cu slujitorii ei.

Tot ce a cerut. În Orient exista obiceiul nu numai de a dori daruri, dar şi de a le cere. Scrisorile Amarna conţin multe locuri cu privire la schimbul de daruri între o casă împărătească şi alta, şi sunt multe cereri de daruri, precum fildeş, abanos, care, cai şi aur. Solomon n-a primit numai, ci a şi dat. Împărăteasa din Seba s-a întors cu mai mult decât contribuise, căci ca adaos la darurile ei materiale, ea s-a întors acasă cu ceea ce este de valoare infinită – cunoaşterea adevăratului Dumnezeu.

14 Greutatea aurului care venea lui Solomon, pe fiecare an, era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur,

Greutatea aurului. Cifra dată ca venit anual al lui Solomon, 666 de talanţi de aur, este o cifră enormă. Aceeaşi greutate de aur, preţuită în valori moderne, ar totaliza mai mult de 18.000.000 dolari. Acesta este mai mult decât venitul raportat al Persiei, de la cele 20 de satrapii ale sale, care se ridica la 14.560 de talanţi de argint pe an. Trebuie notat, totuşi, că aceste cifre reprezintă numai valoarea prezentă a vechilor greutăţi şi nu reprezintă adevărata putere de cumpărare a acestui venit din vremurile antice.

15 afară de ce scotea de la negustorii cei mari şi din negoţul cu mărfuri, de la toţi împăraţii Arabiei şi de la dregătorii ţării.

Negustorii cei mari. Venitul lui Solomon consta nu numai din aur de la statele tributare şi din impozitele asupra supuşilor lui, ci şi din mari câştiguri din extinsele sale activităţi comerciale şi taxe impuse negoţului internaţional.

16 Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat şase sute de sicli de aur,

Scuturi. Scuturi mari sau zale care acoperă lungimea corpului. Acestea, făcute de Solomon, probabil că au fost pentru scopuri de paradă, fiind, poate, purtate de garda regală. Aurul era folosit cu risipă în ţările orientale, după cum se poate vedea din carele şi coşciugele de aur din Egipt.

17 şi alte trei sute de scuturi mici de aur bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat trei mine de aur; şi împăratul le-a pus în casa numită Pădurea Libanului.

Scuturi ... de aur bătut. Acestea erau scuturi mai mici decât cele din v. 16 şi probabil că erau rotunde. Deoarece erau 200 de scuturi mari şi 300 de scuturi mici, toate la un loc ar fi 500. Corpul de gardă al lui David număra 600 de oameni (2Samuel 15:18). Probabil că garda personală a lui Solomon număra 500 de oameni şi că scuturile de aur au fost folosite de ei la ocazii nationale, pentru a împodobi zidurile impunătoarei Case din Pădurea Libanului. O unitate de trupe echipată astfel cu scuturi de aur strălucitor, mărşăluind înaintea împăratului lor, avea să fie o prezentare măreaţă.

18 Împăratul a făcut un mare scaun de domnie de fildeş şi l-a acoperit cu aur curat.

Tron de fildeş. Tronul însuşi probabil că era din lemn, iar fildeşul, tăiat în plăci subţiri şi gravat cu modele decorative, încrustat cu aur, era aplicat ca o căptuşeală exterioară. Exemple remarcabile de acest gen de lucrări au fost găsite în Palestina, atât la Samaria, cât şi la Meghido. Probabil că palatele de fildeş din Psalmul 45:8 şi casele de fildeş din Amos 3:15, au folosit acelaşi tip de efecte decorative.

19 Scaunul acesta de domnie avea şase trepte, şi partea de sus era rotunjită pe dinapoi; de fiecare parte a scaunului erau rezemători: lângă rezemători stăteau doi lei,

Şase trepte. Tronul însuşi, fără îndoială, era ridicat pe o platformă de care te apropiai prin şase trepte, evident pentru a-l aşeza într-o poziţie dominantă.

Rotunjită. Ebraicul `agol ‘agol, care ar putea fi ortografiat `egel ‘egel, făcând ca expresia să se citească un cap de viţel la spate. Că traducătorii LXX au citit `egel ‘egel pentru `agol ‘agol, se vede din traducerea lor şi viţei in basorelief, în spatele tronului.

20 şi pe cele şase trepte stăteau doisprezece lei de o parte şi de alta. Aşa ceva nu s-a făcut pentru nicio împărăţie.

Doisprezece lei. Intrările în palatele asiriene erau de obicei păzite decorativ de mari tauri înaripaţi, câte unul de fiecare parte a porţii. În alte ţări, pentru scopuri decorative similare, erau folosiţi leii. Pentru tronul lui Solomon era câte un leu de fiecare parte a celor şase trepte, ceea ce făcea ca intrarea să fie impunatoare. Cei 12 lei, probabil că erau emblematici pentru cele 12 seminţii.

Aşa ceva nu s-a făcut. Înălţimea cerută de cele şase trepte, dublul rând de lei de pe margini şi folosirea bogată a fildeşului şi aurului trebuie că au dat naştere la un tron a cărui grandoare era neegalată.

21 Toate paharele împăratului Solomon erau de aur, şi toate vasele din casa Pădurii Libanului erau de aur curat. Nimic nu era de argint: pe vremea lui Solomon argintul n-avea nicio trecere.

Palatele. Cupe, ceşti, veselă de aur nu erau neobişnuite la curţile orientale. Totuşi, o înghiţitură de apă este tot aşa de bună şi de răcoritoare dintr-un vas de lut, ca şi din cupa cea mai bogat încrustată cu aur.

De argint. În conformitate cu v. 27, Solomon a făcut ca argintul să fie tot aşa de obişnuit la Ierusalim ca pietrele. Era atât de abundent încât, pentru o curte atât de măreaţă ca aceea a lui Solomon, argintul nu avea să fie folosit nici chiar pentru cele mai obişnuite ustensile.

22 Căci împăratul avea pe mare corăbii din Tars cu ale lui Hiram; şi corăbiile din Tars veneau la fiecare trei ani, aducând aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni.

Tars. Mai frecvent ortografiat Tarşiş. Tars este de obicei identificat cu clasicul Tartesus din sudul Spaniei, la nord de Cadiz. Numele se află de prima dată în Geneza 10,4, ca unul din descendenţii lui Iavan, fiul lui Iafet. E adesea pus în legătură cu Tir (Isaia 23,1.6.14; Ezechiel 27,12.25).fiind probabil o colonie feniciană. Iona a căutat să scape la Tars, navigând din portul Iafo (Iona 1,3). Corabiile din Tars pare să fie o expresie tehnică aplicată la corabii de mari dimensiuni, din acelea care puteau să întreprindă o călătorie spre acel port (Isaia 23,1.6.14; Ezechiel 27,12. 25).

Deci, o flotă din Tars nu urmează în mod necesar că înseamnă vase din portul Tars, venite în vizită pentru negoţ.

La fiecare trei ani. Aceste corabii din Tars probabil că foloseau portul Eţion-Gheber ca bază a lor, şi puteau să pornească de acolo spre porturi îndepărtate din Africa, India şi China, şi astfel o călătorie de vreo trei ani, cu opriri frecvente în porturile vizitate, ar fi rezonabilă. Totuşi, este spus în mod expres că vasele lui Solomon au mers la Tars (2 Cronici 9,21), iar mai târziu, Amaţia a făcut corabii la Eţion-Gheber ca să meargă la Tars (2Cronici 20:36).

Maimuţe şi păuni. Punctul culminant al traficului înţeleptului împărat cu marginile pământului. Îngâmfata iubire pentru astfel de animale şi păsări curioase arată o abatere de la simplitate şi evlavie. Cuvintele următoare pot fi potrivit aplicate lui Solomon: De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? (Isaia 55:2)

23 Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pământului în bogăţii şi înţelepciune.

A întrecut pe toţi împăraţii. Aceasta era în armonie cu făgăduinţa făcută de Dumnezeu lui Solomon (1 Regi 3:13) şi lui Israel, cu condiţia credincioşiei (Deuteronom 28:1,13). Pe vremea lui Solomon, împărăţii ca Asiria, Babilon şi Egipt erau mai sărace, aşa că atunci era în mod literal adevărat că împărăţia lui Solomon se afla pe primul loc în înţelepciune, bogăţie şi splendoare.

24 Toată lumea căuta să vadă pe Solomon, ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui.

Toată lumea căuta. A fost planul lui Dumnezeu ca lui Israel să i se dea întâietate asupra tuturor neamurilor de pe pământ şi ca el să fie cap, nu coadă (Deuteronom 28:1,13). Dar copilul lui Dumnezeu caută mai întâi împărăţia lui Dumnezeu (Matei 6:33; Luca 12:31). Înţelepciunea cea mai mare în lume este înţelepciunea lui Dumnezeu şi această înţelepciune este temelia oricărei alte înţelepciuni şi taina găsirii celei mai mari binecuvântări şi comori din lume. Planul lui Dumnezeu a fost de a desăvârşi ridicarea lui Israel. Naţiunile care căutau să vadă pe Solomon aveau să audă despre Dumnezeul lui Solomon şi să primească o invitaţie de a accepta religia lui Iehova. În mod gradat, prin astfel de contacte şi prin eforturi misionare susţinute, lumea trebuia să fie evanghelizată.

Pe care o pusese Dumnezeu. Înţelepciunea lui Solomon, pe care toată lumea venea să o audă, a fost aceea care venea de la Dumnezeu şi care ducea la Dumnezeu. În această mare înţelepciune se află taina adevăratei glorii şi puteri a împărăţiei lui Israel.

25 Şi fiecare îşi aducea darul lui: lucruri de argint şi lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai şi catâri; aşa era în fiecare an.

Darul lui. Versetul acesta arată în mod clar natura întinsei împărăţii a lui Solomon. Ea consta dintr-o grupă consolidată de state tributare care se supuneau şi plăteau tribut împărăţiei dominante a lui Israel. Astfel era situaţia multor imperii orientale vechi. Multe dintre statele care plăteau atunci tribut lui Israel, fără îndoială că dăduseră tribut altor mari naţiuni vecine.

26 Solomon a strâns care şi călărime; avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a pus în cetăţile unde îşi ţinea carele şi la Ierusalim, lângă împărat.

Care şi călărime. Vezi cele despre cap. 4:26. Adunarea de care şi călărime este un semn al cuceririi militare şi al expansiunii imperiului prin forţă. Acumularea de cai era în mod expres împotriva planului lui Dumnezeu care a dat directive ca viitorul împărat al lui Israel să n-aibă mulţi cai (Deuteronom 17:16). Câştigul asigurat prin astfel de mijloace avea să se dovedească la sfârşit a fi numai pierdere. Solomon n-a înţeles acest lucru. El se afla deja la o importanta răscruce de drumuri. În faţa lui se afla calea ascultării, care avea să conducă la o continuă pace şi glorie; şi calea neascultării, care avea să conducă la tulburare, opresiune şi ruşine.

Cetăţile unde îşi ţinea carele. Grajdurile lui Solomon de la Meghido au fost excavate (vezi cele despre cap. 9:15). Aceste cetăţi probabil că au fost posturi de natură militară, pentru a ţine popoarele supuse sub control.

27 Împăratul a făcut ca argintul să fie tot aşa de obişnuit la Ierusalim ca pietrele, şi cedrii tot aşa de mulţi ca smochinii din Egipt care cresc pe câmpie.

Ca pietrele. Argintul şi cedrii erau obişnuiţi, dar evlavia era rară. Oamenii care înmulţesc aurul, înmulţesc durerea şi necazul. Oamenii care înmulţesc adevărata iubire au belşug de pace şi mulţumire pe care nici o cantitate de aur nu le poate asigura vreodată.

28 Solomon îşi aducea caii din Egipt; o ceată de negustori de-ai împăratului se ducea să-i ia cu grămada pe un preţ hotărât:

Pânză toarsă. (Linen yarn. Traducerea română de Cornilescu nu conţine această expresie, n.t.) Ebraicul miqweh miqweh, tradus în mod variat ca adunare laolaltă, grămadă (Geneza 1,10), bălţi (Exod 7,19), plinătate (Levitic 11,36), nădejde (Ezra 10,2; Ieremia 14,8; 17,13).

Totuşi, aici, se ştie acum în mod hotărât că este un nume propriu şi de aceea ar trebui să fie transliterat mai degrabă, decât tradus. De pildă, LXX redă pe miqweh miqweh, ca din Thekoue Thekoue. Traducerea RSV îl redă Kue, care a fost identificat cu un vechi nume pentru Cilicia. Ba mai mult, s-a sugerat că cuvântul ebraic mişraim mis\raim, Egipt, ar trebui citit muşri mus\rim, Musri, cunoscut mai târziu ca fiind Capadocia, o regiune învecinată cu Cilicia, în Anatolia (Asia Mică). Kue şi Musri apar împreună în faimoasa inscripţie monolită a lui Salmanasar III şi deosebit în alte surse asiriene. În Scrisorile Amarna şi în diferite texte asiriene, Musri este amintit fiind renumit în creşterea de cai. Hitiţii au publicat chiar un text asupra acestui subiect. Din Anatolia, cunoaşterea creşterii cailor s-a răspândit în Asiria, unde se ocupă de ea un tratat veterinar din sec. al XIV-lea.

De aceea, v. 8 poate fi tradus Şi exportul de cai al lui Solomon (era) din Musri (Capadocia) şi din Kue (Cilicia), negustorii împăratului îi obţinea de la Kue pe un preţ. Egiptenii, atât cât arată informaţiile existente până acum, nu creşteau cai pentru export. Totuşi se pare a fi o părere generală că mişraim mis\raim, Egipt, este citirea corectă din v. 29 (vezi cele despre Geneza 10,6). Egiptul a fost un important exportator de care, nu şi de cai. Ca una din întreprinderile de afaceri, Solomon a continuat să facă ceea ce apare ca fiind un negoţ profitabil cu cai cilicieni şi care egiptene.

Comerţul este o ocupaţie onorabilă şi aduce chiar venituri valoroase. Dar el oferă şi multe ispite şi adesea constituie o cale rapidă spre cădere. Pe măsură ce poporul lui Israel devenea din ce în ce mai mult interesat de câştig lumesc, ei se abăteau din ce în ce mai mult de la Dumnezeu. Lăcomia a luat locul îndurării şi au fost satisfăcute interesele eu-lui, decât acelea comune tuturor. Pe o astfel de temelie, naţiunea nu putea să dureze. Poporul a urmat pe împărat coborând pe calea egoismului şi nebuniei, şi, deşi mustrat adesea de profeţi, a persistat pe o cale care nu putea sfârşi decât în ruină.

29 un car se aducea din Egipt cu şase sute de sicli de argint, şi un cal cu o sută cincizeci de sicli. De asemenea aduceau cai cu ei pentru toţi împăraţii hetiţilor şi pentru împăraţii Siriei.

Hitiţilor. Pe vremea lui Solomon, marele imperiu hitit de odinioară se sfărâmase în bucăţi şi n-au mai rămas decât fragmentele lui – un număr de state mărunte din nordul Siriei. Atât hitiţii, cât şi egiptenii au folosit pe scară largă caii şi carele, cu rezultatul că a existat un schimb activ de care făcute în Egipt şi cai din Anatolia. Solomon se găsea într-o situaţie avantajoasă să acţioneze ca intermediar în acest schimb internaţional. Cât priveşte interesul Anatoliei în creşterea şi dresarea cailor, vezi cele de la v. 28. Există rapoarte despre tributul egiptean de cai către Sargon şi Asurbanipal.

ELLEN WHITE COMENTEAZĂ

1, 2PK 66

3–9PK 67

11 Ed 49; PK 72; 7T 217

22 Ed 49; 7T 217

26 PK 56