1 Dar iată că un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, trimis de cuvântul Domnului, tocmai pe când stătea Ieroboam la altar să ardă tămâie.

Stătea Ieroboam. Ocazia era importantă. Ieroboam tocmai slujea ca preot la consacrarea noului altar din Betel, străduindu-se să-l investească cu sfinţenia care ar fi câştigat pentru el omagiul şi respectul poporului. Dumnezeu nu putea să îngăduie ca îndrăzneaţa provocare a împăratului să rămână nemustrată.

2 El a strigat împotriva altarului, după cuvântul Domnului, şi a zis: „Altarule! Altarule! Aşa vorbeşte Domnul: „Iată că se va naşte un fiu casei lui David; numele lui va fi Iosia; el va înjunghia pe tine pe preoţii înălţimilor, care ard tămâie pe tine, şi pe tine se vor arde oseminte omeneşti!”

Numele lui va fi Iosia. Dumnezeu n-a prezis des viitorul cu un amănunt atât de precis, încât să indice actorii specifici. Un exemplu paralel se află în referirea la Cir, împăratul persan, numindu-l pe nume, cu mulţi ani înainte de naşterea lui (Isaia 44,28; 45,1). Profeţia aceasta cu privire la Iosia a fost împlinită în mod literal (2 Regi 23,15.16).

3 Şi în aceeaşi zi a dat un semn, zicând: „Acesta este semnul care arată că Domnul a vorbit: altarul se va despica, şi cenuşa de pe el se va vărsa.”

Un semn. Pentru ca Ieroboam şi poporul să poată fi pătrunşi de faptul că omul lui Dumnezeu era un profet adevărat şi că solia de avertizare avea greutate, el a făcut o profeţie uimitoare care urma să se împlinească imediat.

4 Când a auzit împăratul cuvântul pe care-l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Betel, a întins mâna de pe altar, zicând: „Prindeţi-l!” Şi mâna, pe care o întinsese Ieroboam împotriva lui, s-a uscat şi n-a putut s-o întoarcă înapoi.

A întins mâna. Este periculos pentru cineva, oricine ar fi, să ridice mâna împotriva unui trimis de Dumnezeu, cu o solie solemnă. Mâna întinsă a fost lovită imediat pentru a lovi cu groază atât inima împăratului, cât şi pe cea a poporului, şi pentru a le întipări din nou că aveau în faţa lor un adevărat profet al lui Dumnezeu.

5 Altarul s-a despicat, şi cenuşa de pe el s-a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu, potrivit cu cuvântul Domnului.

Altarul s-a despicat. Această manifestare a prezenţei şi puterii Domnului era ceva ce nu putea fi negat. În loc să fie pătruns de solemnitatea altarului şi de sfinţenia preotului-împărat, poporul a înţeles acum că Ieroboam lucra în directă sfidare a Cerului şi aducea asupra lui însuşi, mustrarea divină.

6 Atunci împăratul a luat cuvântul şi a zis omului lui Dumnezeu: „Roagă-te Domnului Dumnezeului tău şi cere-I să-mi pot trage mâna înapoi.” Omul lui Dumnezeu s-a rugat Domnului, şi împăratul a putut să-şi tragă înapoi mâna, care s-a făcut sănătoasă ca mai înainte.

Roagă-te. Împăratul fusese umilit. El mai fusese adus să înţeleagă că avea de-a face cu un om al lui Dumnezeu, care, în aceste împrejurări, singur putea să-l elibereze din situaţia lui prezentă. Refacerea mâinii, în situaţia de umilire a împăratului şi a rugăciunii profetului, a avut ca scop să dea lui Ieroboam o altă ocazie de pocăinţă. El încă nu mersese prea departe, astfel încât Domnul să nu îl mai ierte. Dacă împăratul ar fi fost gata să meargă pe cale până la capăt şi dacă ar fi cerut refacerea inimii, aşa cum o ceruse pe aceea a mâinii, ar fi fost deschisă calea pentru o reîntoarcere la Dumnezeu, a naţiunii şi o mare reformă în toată ţara lui Israel.

7 Împăratul a zis omului lui Dumnezeu: „Intră cu mine în casă, să iei ceva de mâncare, şi-ţi voi da un dar.”

Un dar. Oferta împăratului s-a datorat nu recunoştinţei, ci politeţii. O acceptare a ospitalităţii şi a darului ar fi însemnat pentru popor că profetul a trecut cu vederea umblarea împăratului şi ar fi slujit la nimicirea solemnei impresii pe care el o făcuse. El ar mai fi dat naştere şi la o impresie nefavorabilă cu privire la caracterul şi misiunea lui.

8 Omul lui Dumnezeu a zis împăratului: „Jumătate din casa ta să-mi dai, şi n-aş intra cu tine. Nu voi mânca pâine şi nu voi bea apă în locul acesta;

N-aş intra cu tine. Refuzul hotărât de a primi darul propus de împărat, l-a aşezat pe profet pe un teren avantajos şi a făcut o adâncă impresie atât asupra împăratului, cât şi asupra poporului.

9 căci iată ce poruncă mi-a fost dată, prin cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine, nici să bei apă şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.”

Verset ce nu a fost comentat.

10 El a plecat pe un alt drum şi nu s-a întors pe drumul pe care venise la Betel.

Verset ce nu a fost comentat.

11 În Betel locuia un proroc bătrân. Fiii săi au venit şi i-au istorisit toate lucrurile pe care le făcuse omul lui Dumnezeu la Betel în ziua aceea, precum şi cuvintele pe care le spusese împăratului. După ce au istorisit tatălui lor toate,

Un prooroc bătrân. Un prooroc, dar un prooroc fals, un om care era o unealtă a lui Satana, nu a lui Dumnezeu. Nereuşind să-şi asigure ţinta pe o cale, Satana a lucrat acum pe altă cale, hotărât să zădărnicească planul lui Dumnezeu, aducând la dezonoare pe solul Său.

12 el le-a zis: „Pe ce drum a plecat?” Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda.

Verset ce nu a fost comentat.

13 Şi a zis fiilor săi: „Puneţi-mi şaua pe măgar.” I-au pus şaua pe măgar, şi a încălecat pe el.

Verset ce nu a fost comentat.

14 S-a dus după omul lui Dumnezeu şi l-a găsit stând sub un stejar. Şi i-a zis: „Tu eşti omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?” El a răspuns: „Eu sunt.”

Verset ce nu a fost comentat.

15 Atunci el i-a zis: „Vino cu mine acasă şi să iei ceva să mănânci.”

Vino cu mine acasă. Aceasta este exact invitaţia care-i fusese făcută de împărat şi care fusese respinsă pe temeiul că era împotriva voinţei exprese a lui Dumnezeu (v. 9). Vrăjmaşul este foarte stăruitor şi se întoarce iar şi iar cu ispitele sale, modificate într-un fel sau altul, hotărât să determine căderea omului.

16 Dar el a răspuns: „Nu pot nici să mă întorc cu tine, nici să intru la tine. Nu voi mânca pâine şi nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta;

Verset ce nu a fost comentat.

17 căci mi s-a spus prin cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.”

Verset ce nu a fost comentat.

18 Şi el i-a zis: „Şi eu sunt proroc ca tine; şi un înger mi-a vorbit din partea Domnului şi mi-a zis: „Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine şi să bea apă.” Îl minţea.

Şi eu sunt prooroc. El era, dar nu era proorocul lui Dumnezeu. Dumnezeu niciodată nu trimite solii contradictorii, prin proorocii Săi.

Un înger mi-a vorbit. Poate că da, dar dacă i-a vorbit, acesta trebuie să fi fost un înger rău. Când Dumnezeu interzisese omului să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului, sub pedeapsa cu moartea, şarpele a venit cu o solie contrară: Hotărât că nu veţi muri (Geneza 3,4). Cuvintele falsului profet au identificat sursa lor. Adevăratul profet ar fi trebuit să ştie că dacă el însuşi fusese într-adevăr trimis de Domnul, atunci îngerul care a vorbit prin profetul din Betel a fost un sol al Satanei.

Îl minţea. Satana este un mincinos şi înşelător şi ar trebui să fie recunoscut de către copiii lui Dumnezeu cu ajutorul vicleniilor lui amăgitoare.

19 Omul lui Dumnezeu s-a întors cu el şi a mâncat pâine şi a băut apă în casa lui.

S-a întors. Un sol al lui Dumnezeu niciodată nu se poate întoarce de la misiunea lui Dumnezeu şi totuşi să fie credincios faţă de Domnul. Profetul avusese instrucţiunile lui de la Dumnezeu şi le enunţase de două ori ca motive pentru refuzul de a da ascultare unei chemări contrare (v. 8,9,16,17). Mergând împotriva directivelor exprese ale lui Domnului, el s-a aşezat pe sine pe terenul vrăjmaşului, unde Domnul nu mai putea fi cu el.

20 Pe când stăteau ei la masă, cuvântul Domnului a vorbit prorocului, care-l adusese înapoi.

Cuvântul Domnului a vorbit. De data aceasta, Dumnezeu a vorbit prin profetul fals către cel adevărat. Omul lui Dumnezeu a fost făcut să vadă greşeala sa prin cuvintele rostite de un trimis al lui Satana. După ce omul lui Dumnezeu nu ascultase de porunca expresă a Domnului, Dumnezeu a îngăduit ca el să fie adus în casa lui, de către un om care îngăduise ca el însuşi să fie folosit ca un sol al celui rău (vezi PK 106).

21 Şi el a strigat omului lui Dumnezeu care venise din Iuda: „Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru că n-ai ascultat porunca Domnului şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău;

Verset ce nu a fost comentat.

22 pentru că te-ai întors şi ai mâncat pâine şi ai băut apă – în locul despre care îţi spusese: „Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă acolo” – trupul tău mort nu va intra în mormântul părinţilor tăi.”

Trupul tău mort. Dorinţa de a fi îngropat în mormântul familiei era deosebit de puternică la evrei. Acest privilegiu avea să fie refuzat profetului neascultător. Pomul răului a produs un seceriş timpuriu şi sigur. Profetul lui Dumnezeu, prin neascultarea sa, se aşezase pe sine pe terenul vrăjmaşului, unde el nu putea să aibă nici prezenţa, nici protecţia divină.

23 Şi după ce a mâncat pâine şi a băut apă, prorocul pe care-l întorsese, i-a pus şaua pe măgar.

Verset ce nu a fost comentat.

24 Omul lui Dumnezeu a plecat; şi a fost întâlnit pe drum de un leu, care l-a omorât. Trupul lui mort era întins pe drum; măgarul a rămas lângă el, şi leul stătea şi el lângă trup.

A fost întâlnit pe drum de un leu. Profeţii adesea au întâlnit lei, dar atâta timp cât ei se află în misiunea lui Dumnezeu, ei nu trebuie să se teamă. Nici un om nu poate avea o mai mare îndrăzneală, nici un om nu poate avea motive mai puternice pentru curaj decât solul care merge înainte, în ascultare de poruncile Domnului. Lor li se aplică făgăduinţele: Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului (Matei 28:20); Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine (Isaia 43:5). Daniel a fost aruncat într-o groapă cu lei, dar asupra lui, leii n-au avut putere pentru că Domnul a fost cu el. El a explicat ceea ce s-a petrecut, pentru că a fost găsit nevinovat (Daniel 6:22). Această mărturie nu putea fi adusă de profetul din ocazia de faţă.

25 Şi nişte oameni care treceau pe acolo au văzut trupul întins în drum şi leul stând lângă trup; şi au spus lucrul acesta, la venirea lor în cetatea în care locuia prorocul cel bătrân.

Verset ce nu a fost comentat.

26 Când a auzit lucrul acesta prorocul care întorsese de pe drum pe omul lui Dumnezeu, a zis: „Este omul lui Dumnezeu care n-a ascultat de porunca Domnului, şi Domnul l-a dat în ghearele leului, care l-a sfâşiat şi l-a omorât, după cuvântul pe care i-l spusese Domnul.”

Care n-a ascultat de porunca Domnului. Cu un ceas mai înainte, omul lui Dumnezeu a fost un om cu o misiune, în ceasul următor, un cadavru la o margine de drum. Cauza acestei morţi rapide şi lipsite de glorie a fost neascultarea faţă de Dumnezeu. Pedeapsa grabnică ce a căzut asupra lui a fost o altă mărturie pentru împărat şi poporul lui Israel, că ascultarea de poruncile Domnului este singura cale sigură. În despicarea altarului, uscarea mâinii împăratului şi moartea rapidă a profetului care a mers împotriva poruncii lui Dumnezeu, naţiunea putea să vadă neplăcerea Domnului şi planul Său de a face cu totul lămurit lui Israel că drumul neascultării este calea durerii şi a morţii.

27 Apoi, îndreptându-se către fiii săi, a zis: „Puneţi-mi şaua pe măgar.” Au pus şaua pe măgar,

Verset ce nu a fost comentat.

28 şi el a plecat. A găsit trupul întins în drum, şi măgarul şi leul stând lângă trup. Leul nu mâncase trupul şi nu sfâşiase pe măgar.

Verset ce nu a fost comentat.

29 Prorocul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu, l-a pus pe măgar şi l-a adus înapoi; şi bătrânul proroc s-a întors în cetate să-l jelească şi să-l îngroape.

Verset ce nu a fost comentat.

30 I-a pus trupul în mormânt şi l-au jelit, zicând: „Vai, frate!”

Trupul în mormântul lui. Probabil ca un semn de remuşcare si de compasiune personală pentru victima propriei perfidii. În Palestina, adesea înmormântarea avea loc în morminte săpate în stâncă, unde familiile puteau fi îngropate împreună.

Vai, frate! Adevăratul profet a fost identificat cu cel fals, aşa cum era şi adevărata religie a lui Iehova, identificată cu noua religie idolatră a lui Ieroboam. Probabil că aceasta n-a fost decât un alt efort de a încurca mintea poporului, aşa încât ei să nu poată întrezări seriozitatea problemei în discuţie. Neascultarea profetului îşi juca rolul în mâinile păcatului.

31 După ce l-a îngropat, a zis fiilor săi: „Când voi muri, să mă îngropaţi în mormântul în care este îngropat omul lui Dumnezeu; să-mi puneţi oasele lângă oasele lui.

Lângă oasele lui. Adică, aşază trupul meu lângă al lui. În viaţă, noi am fost fraţi; vom fi fraţi şi în moarte. Oasele ambilor profeţi au fost găsite în criptă de împăratul Iosia, când a pângărit altarul din Betel, arzând pe el oseminte omeneşti din morminte, dar oasele celor doi profeţi n-au fost mişcate (2Regi 23:17,18).

32 Căci se va împlini cuvântul pe care l-a strigat el din partea Domnului împotriva altarului din Betel şi împotriva tuturor capiştilor de înălţimi din cetăţile Samariei.”

Căci se va împlini. Profeţia n-a fost condiţionată. Solia de avertizare a fost dată din îndurare şi iubire, spre a salva împărăţia lui Israel de nenorocirea pe care umblarea lui rea trebuia în mod inevitabil s-o aducă.

33 După întâmplarea aceasta, Ieroboam nu s-a abătut de pe calea lui cea rea. A pus iarăşi preoţi pentru înălţimi, luaţi din tot poporul: pe oricine dorea, îl sfinţea preot al înălţimilor.

Nu s-a abătut. A fost dată o avertizare dar a fost lepădată. Împăratul, în ciuda profeţiei despre nenorocire, a persistat în calea lui cea rea. De aici înainte, el nu mai putea certa pe nimeni altul decât pe sine însuşi, pentru rezultatele care aveau să izvorască din căile lui rele.

34 Şi fapta aceasta a fost un prilej de păcătuire pentru casa lui Ieroboam, şi pentru aceasta a fost nimicită ea şi ştearsă de pe faţa pământului.

A fost nimicită. Casa lui Ieroboam, care putea fi sigură, a pierit curând. Când Ieroboam a lepădat avertizarea divină şi a persistat în căile lui rele, el a condamnat la ruină, propria sa casă. Păcatul nu poate, nu trebuie şi nu va fi îngăduit pentru vecie (vezi Isaia 1,28; vezi şi Psalmi 34,16; 37,9).

ELLEN WHITE COMENTEAZĂ

1–34PK 101–107

1 PK 101, 401

2 PK 402

2, 3 PK 101

4 3T 278

4–6PK 102

7–9PK 105

18–26PK 106

33, 34 PK 107