1 Împăratul Solomon era împărat peste tot Israelul.

Împărat peste tot Israelul. Accentuarea aici a cuvântului tot sugerează că scriitorul a compilat materialul lui după dezbinarea împărăţiei.

2 Iată căpeteniile pe care le avea în slujba lui: Azaria, fiul preotului Ţadoc,

Căpeteniile. Lista este aceea a cabinetului împărătesc, marii sfetnici slujbaşi de stat. Ei nu erau prinţi în sensul de a fi membri ai familiei împărăteşti, ci erau slujbaşi de prim rang, poziţia lor provenind de la Solomon şi putînd fi păstrată atâta timp cât dorea acesta.

Azaria. Este semnificativ că, în timp ce în listele slujbaşilor lui David, căpetenia oştirii era primul (2Samuel 8:16–18; 2Samuel 20:23–26), în lista lui Solomon, acest slujbaş este precedat de către acei care deţineau slujbele paşnice de preot, scribi şi logofeţi. Titlul preot, ebraicul kohen kohen, se crede că uneori se referă la slujbaş civil. În 2Samuel 8:18, titlul acesta este dat fiilor lui David (tradus mari dregători), în timp ce textul paralel din 1Cronici 18:17, conţine explicaţia că aceşti fii erau cei dintâi pe lângă împărat. În 1Cronici 6:8-13, sunt enumeraţi trei Azaria, în linie descendentă: Ahitub, Ţadoc, Şalum, Hilchia, Azaria. Primul Ţadoc, fiul lui Ahitub, a fost mare preot pe vremea lui David (2Samuel 8:17). După Cronici, Azaria era astfel nepotul, mai degrabă, decât fiul lui Ţadoc. Azaria, enumerat primul printre căpetenii, se poate să fi fost unul din sfetnicii particulari ai lui Solomon, iar mai târziu, mare preot (vezi cele despre 1Cronici 6:8-13).

3 Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, erau logofeţi; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor;

Fiii lui Şişa, logofeţi. În 2Samuel 20:25, Şeva, şi în 1Cronici 18:16, Şavşa, este amintit ca logofăt al lui David. Probabil că numele acestea sunt variaţii ale lui Şişa şi logofeţii lui Solomon poate că au moştenit slujba lor de la tatăl lor. Logofătul era unul din înalţii slujbaşi ai împărăţiei, alcătuind edictele împăratului, purtând de grijă corespondenţelor sale şi, probabil, administra şi visteria împărătească (2Regi 12:10).

Scriitor. Sub David, slujba aceasta a îndeplinit-o Iosafat (1Cronici 18:15). Scriitorul era cronicarul curţii, un slujbaş a cărui sarcină era să scrie cronica evenimentelor, aşa cum s-au întâmplat şi a cărui lucrare constituie o parte a arhivelor oficiale ale împărăţiei. Evident că el era un slujbaş important al statului (vezi 2Regi. 18,18.37; 2Cronici 34,8).

4 Benaia, fiul lui Iehoiada, era peste oştire; Ţadoc şi Abiatar erau preoţi.

Ţadoc şi Abiatar. Vezi cele despre 2Samuel 8:17.

5 Azaria, fiul lui Natan, era mai mare peste îngrijitori. Zabud, fiul lui Natan era slujbaş de stat, cirac al împăratului;

Cirac al împăratului. (engl. prieten - friend.) Se pare că aceasta a fost o slujbă recunoscută pe vremea lui Solomon (vezi 2Samuel 15:37; 16:16; 1Cronici 27:33). În Egipt, a fi prietenul sau confidentul împăratului, îl aşeza pe un om în poziţia vrednică de invidiat de a fi sfetnic împărătesc.

6 Ahişar era mai mare peste casa împăratului; şi Adoniram, fiul lui Abda, era mai mare peste dări.

Peste casa. Director al gospodăriei sau ispravnic. Pe vremea lui Ezechia se pare că slujba aceasta a fost una dintre cele mai de seamă, deasupra celei de logofăt, pentru că, atunci când Şebna a trebuit să fie retrogradat, implicaţia este aceea că el a fost coborât de la poziţia sa de peste casă, la aceea de logofăt (Isaia 22:15-25; 2Regi. 18:18).

Dări. (engl. tributuri) Redarea marginală de impozit este de preferat. Referirea este la muncitorii folosiţi de Solomon, pentru marile lucrări publice (vezi cap. 5,13.14 ). La enumerarea slujbaşilor lui David, din prima parte a domniei lui, nu se află nici un slujbaş de acest fel (2Samuel 8:16-18); dar se află în lista din ultima parte a domniei lui (2Samuel 20:24). Deţinătorul acestei nepopulare slujbe a fost ucis cu pietre, în insurecţia împotriva lui Roboam (1Regi. 12,18). Săpăturile de la Eţion-Gheber furnizează dovezi lămurite despre folosirea muncii forţate.

7 Solomon avea doisprezece îngrijitori peste tot Israelul. Ei îngrijeau de hrana împăratului şi a casei lui, fiecare timp de o lună din an.

Îngrijeau de hrană. Aceasta denotă colectarea de venit fie în bani, fie în natură, pentru întreţinerea curţii şi a gospodăriei împărăteşti. Slujba trebuie că a fost o slujbă de seamă, pentru că în două cazuri (v. 11,15), deţinătorii erau căsătoriţi în casa împărătească. Ţinuturile peste care slujbaşii aveau jurisdicţie, nu corespundeau cu cele douăsprezece seminţii, fără îndoială din cauza faptului că pe acea vreme, multe din primele împărţiri pe seminţii ale ţării ieşiseră din uz. Numărul lor de douăsprezece nu avea nici o legătură cu cele douăsprezece seminţii, ci cu cele douăsprezece luni ale anului, în care fiecare din slujbaşi era răspunzător de aprovizionare cu cota lui pentru ceea ce se cuvenea palatului.

8 Iată-le numele: Fiul lui Hur, pe muntele lui Efraim.

Muntele lui Efraim. Partea mai înaltă a teritoriului lui Efraim, una din cele mai fertile părţi ale Palestinei, care înconjura cetatea Sihem.

9 Fiul lui Decher, la Macaţ, la Saalbim, la Bet-Şemeş, la Elon şi la Bet-Hanan.

Macaţ. Cetăţile amintite aici situează teritoriul fiului lui Decher, la nord-vest de Iuda, în teritoriul atribuit la început, lui Dan (Iosua 19:40-43), dar în prima parte a istoriei lui Israel, deţinut în mare parte de filisteni.

10 Fiul lui Hesed, la Arubot; el avea Soco şi toată ţara Hefer.

Soco. Diviziunea aceasta se află tot în ţara Filistenilor şi este o parte a teritoriului dat lui Iuda (Iosua 15:20,35; 1Samuel 17:1,2).

Hefer. District din Iuda, necunoscut.

11 Fiul lui Abinadab avea tot ţinutul Dorului. Tafat, fata lui Solomon, era nevasta lui.

Ţinutul Dorului. Acest district se afla de-a lungul coastei, la poalele muntelui Carmel, în teritoriul dat lui Manase. Împăratul Dorului este amintit în Iosua 11:2, ca fiind unit cu Iabin, în confederaţia nordului şi, ulterior, învins (Iosua 12:23), iar ţara lui, dată lui Manase (Iosua 17:11). Abinadab al cărui fiu era însărcinat cu acest ţinut, se poate să fi fost fratele mai mare al lui David (1Samuel 16:8; 17:13).

12 Baana, fiul lui Ahilud, avea Taanac şi Meghido şi tot Bet-Şeanul de lângă Ţartan sub Izreel, de la Bet-Şean până la Abel-Mehola, până dincolo de Iocmeam.

Avea Taanac. Acesta era un district important, care cuprindea cea mai mare parte din câmpia Esdraelonului. Aceasta era una din cele mai fertile părţi ale Palestinei. Din cauza aşezării ei, străbătută de drumuri, de la nord spre sud şi est la vest, ea era ocrotită cu fortificaţii. Taanac, Meghido şi Bet-Şan erau printre cele mai importante fortăreţe din toată Palestina, şi au fost date lui Manase. Ele n-au fost cucerite, ci, când Israel a fost puternic, ele plăteau tribut (Iosua 17:11-13; Judecători 1:2,28). Deşi cetăţile au fost repartizate lui Manase, se aflau în teritoriul lui Isahar (Iosua 17:11). Meghido este aşezarea morţii lui Ahazia (2Regi 9:27) şi a lui Iosia (2Regi 23:24), Bet-Şan este fortăreaţa care stăpânea drumurile de acces estice ale văii şi este cetatea unde a fost expus în triumf, trupul lui Saul (1Samuel 31:8-10).

13 Fiul lui Gheber, la Ramot din Galaad; el avea târgurile lui Iair, fiul lui Manase, în Galaad; mai avea şi ţinutul Argob în Basan, şaizeci de cetăţi mari cu ziduri şi zăvoare de aramă.

Târgurile lui Iair. Aceasta era o mare împărţire în Transiordania şi cuprindea mult din teritoriul lui Manase şi Gad. Ramot-Ghilead era în teritoriul lui Gad şi era una din cetăţile de scăpare (Deuteronom 14:43; Iosua 20:28; 21:38).

Ţinutul Argob. Un teritoriu care a aparţinut odată împărăţiei lui Og, dar luat de Iair (Deuteronom 3:4,13,14). Cetăţi mari cu ziduri. Descrierea aceasta este asemănătoare cu aceea din Deuteronom 3:4,

53.

14 Ahinadab, fiul lui Ido, la Mahanaim.

Mahanaim. Această împărţire era tot în Transiordania, în teritoriul lui Gad (Iosua 13:26; 21:38). Acesta a fost locul întâlnirii lui Iacob cu îngerii, când se întorcea în Canaan (Geneza 32,2). Mai târziu, el a devenit un centru important, pentru că a fost locul scaunului domnesc al lui Iş-Boşet (2 Samuel 2,8.12.29), şi locul unde s-a stabilit în fuga lui de Absalom (2 Samuel 17,24.27).

15 Ahimaaţ, în Neftali. El luase de nevastă pe Basmat, fata lui Solomon.

Neftali. Acesta era un district nordic, în Galileea, la sud de muntele Hermon, incluzând ţărmul de nord-vest al Mării Galileei (Iosua 19:32-39). În el era Cadeş-Neftali, una din cetăţile de scăpare (Iosua 19,37; 20,7; Judecători 4,6).

16 Baana, fiul lui Huşai, în Aşer şi la Bealot.

În Aşer şi la Bealot. Împărţirea aceasta era la nord, de-a lungul coastei mediteraneene (Isaia 19,24-31). Aşeriţii n-au fost în stare să alunge pe canaaniţii din teritoriul lor, ci s-au aşezat între ei.

17 Iosafat, fiul lui Paruah, în Isahar.

Isahar. Teritoriul lui Isahar era la sud de Neftali şi la nord de Manase, şi cuprindea partea nordică a Câmpiei Esdraelonului (Iosua 19,17-23). Districtul acesta se pare că a fost la nord de districtul amintit în 1 Regi 4,12.

18 Şimei, fiul lui Ela, în Beniamin.

Beniamin. Teritoriul lui Beniamin a fost mic, dar important. El cuprindea Ierihonul, Ghibea, Gabaonul, Rama şi la început, chiar Ierusalimul (Iosua 18,11-28).

19 Gheber, fiul lui Uri, în ţara Galaadului; el avea ţinutul lui Sihon, împăratul amoriţilor şi al lui Og, împăratul Basanului. Era un singur îngrijitor în ţara aceasta.

Galaad. Un district la est de Iordan, cuprinzând părţi din teritoriul lui Ruben, Manase şi Gad (vezi cele despre v. 13,14).

Singur îngrijitor. Sensul acestor cuvinte nu este clar, deoarece fiecare district nu avea mai mult decât un singur slujbaş. Septuaginta redă aici un slujbaş în ţara lui Iuda. Aceasta poate să fie redarea corectă, pentru că se va observa că dealtfel, teritoriul lui Iuda este omis de pe lista districtelor care plăteau tribut pentru curtea împărătească. Ca o favoare specială pentru Iuda se poate să fi fost un slujbaş peste acel district care era peste toţi ceilalţi doisprezece slujbaşi. Deoarece Iuda era provincia reşedinţă, nu era sub altă guvernare decât aceea a slujbaşilor împăratului de la Ierusalim; dar este puţin probabil că Iuda a fost exclus de la sistemul general de impozite.

20 Iuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe ţărmul mării. Ei mâncau, beau şi se înveseleau.

În număr foarte mare. Descrierea situaţiei poporului de aici şi din v. 25, ca înmulţindu-se şi trăind în condiţii de prosperitate şi pace, este făcută cu scopul de a arăta spre faptul că Israel ajunsese acum la poziţia în care el era tare şi sigur, ne mai fiind la cheremul vecinilor tulburători şi în stare să profite de ţara care li s-a dat.

21 Solomon mai stăpânea şi toate împărăţiile de la Râu până în ţara filistenilor şi până la hotarul Egiptului. Ei îi aduceau daruri şi au fost supuşi lui Solomon tot timpul vieţii lui.

Toate împărăţiile. Imperiul lui Solomon consta în parte, din o grupă de mici state vasale, semiindependente, care erau stăpânite de proprii lor împăraţi, dar care au recunoscut suzeranitatea împăratului evreu şi care îi plăteau tribut anual. Faptul că acum vecinii lui Israel erau nimiciţi sau reduşi la servitute este subliniat mai departe în cap. 9,20.21.

Râu. Eufratul (Geneza 15,18; Iosua 1,4). Scriitorul atrage atenţia asupra faptului că împărăţia lui Solomon a ajuns la o întindere conform cu făgăduinţele făcute lui Avraam, Moise şi Iosua. Vezi harta din faţa pag. 769.

În tot timpul vieţii lui. Acest imperiu a durat numai în timpul vieţii lui Solomon. State ca acelea peste care a domnit Solomon, alcătuite în parte dintr-un număr de regate slab unite împreună, adesea apăreau rapid şi tot atât de rapid se şi prăbuşeau.

22 În fiecare zi Solomon mânca: treizeci de cori de floare de făină şi şaizeci de cori de altă făină,

Solomon mânca. Cantitatea exactă de cereale a unei măsuri, ebraicul kor, nu este cunoscută, dar a fost estimată la 190 de litri. Curtea lui Solomon a fost estimată având între 10.000 şi 15.000 de oameni.

23 zece boi graşi, douăzeci de boi de păscut şi o sută de oi, afară de cerbi, căprioare, ciute şi păsări îngrăşate.

Verset ce nu a fost comentat.

24 Stăpânea peste toată ţara de dincoace de Râu, de la Tifsah până la Gaza, peste toţi împăraţii de dincoace de Râu. Şi avea pace pretutindeni de jur împrejur.

Tifşah. În general este luată drept o localitate de pe Eufrat, numită Thapsacus de greci.

Gaza. La extrema de sud a câmpiei filistene.

Şi avea pace. Cel puţin pentru acel timp. Totul părea sub control, linişte înăuntru şi nici un atac din afară. Dar o pace durabilă trebuie să se întemeieze pe o temelie mai tare decât aceea produsă de domnia lui Solomon, evenimentele care au urmat după aceea,aveau să dovedească lucrul acesta.

25 Iuda şi Israel, de la Dan până la Beer-Şeba, au locuit în linişte fiecare sub via lui şi sub smochinul lui, în tot timpul lui Solomon.

Sub voia lui. Expresia aceasta era obişnuită la evrei (Mica 4,4; Zaharia 3,10) şi mai era folosită şi de asirieni (2 Regi 18,31). Ea descrie o perioadă ideală de pace şi prosperitate.

De la Dan până la Beer-Şeba. Expresia aceasta a intrat în uz pe timpul judecătorilor şi a fost folosită începând de atunci, pe vremea lui Samuel, Saul, David şi Solomon (vezi Judecători 20,1; 1 Samuel 3,20; 2 Samuel 3,10; 17,11; 24,2.15; 1 Cronici 21,2), spre a indica o naţiune unită care se întindea de la limita nordică a lui Dan, până la Beer-Şeba, în extremitatea sudică. După domnia lui Solomon, termenul nu este folosit până ce Ezechia a dat decretul său prin care poporul de la Beer-Şeba până la Dan să vină la Ierusalim să prăznuiască Paştele (2 Cronici 30,5).

26 Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carele lui, şi douăsprezece mii de călăreţi.

Patruzeci de mii de iesle. În 2 Cronici 9,25, numărul dat este de patru mii. Diferenţa poate fi explicată prin greşeala unui copist, cuvintele ebraice pentru patru şi patruzeci fiind asemănătoare. Înmulţirea cailor şi a călăreţilor – oprite viitorului împărat, în Deuteronom 17:16, dar prezise de Samuel, la inaugurarea lui Saul (1 Samuel 8,11.12) – este un indiciu despre creşterea imperiului prin folosirea forţei militare. Pe vremea cuceririi de către Iosua, caii şi carele capturate de la inamic, erau distruse (Iosua 11,9).

27 Îngrijitorii îngrijeau de hrana împăratului Solomon şi a tuturor celor ce se apropiau de masa lui, fiecare în luna lui; şi nu lăsau să fie vreo lipsă.

Îngrijitorii. Îngrijitorii amintiţi în versetele 7-19. Unii traducători greci aşează aceste versete, după versetul 19.

28 Aduceau şi orz şi paie pentru armăsari şi fugari, în locul unde se afla împăratul, fiecare după poruncile pe care le primise.

Orz. Pe atunci, ca şi acum, orzul era hrana obişnuită pentru cai, în Orient. Uneori el era făcut plăcinte sau pâini (Judecători 7:13; Ioan 6:9). Grâul era cereala obişnuită pentru consumul uman.

29 Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării.

Înţelepciune. În cel mai deplin sens al ei, mai ales aşa cum este folosită în cărţile Proverbe şi Eclesiastul, înţelepciunea este propriu-zis, un atribut al lui Dumnezeu şi este împărtăşită de El, omului (Iacob 1,5). Astfel are de-a face cu caracterul, precum şi cu intelectul. Cuvântul este folosit într-un sens restrâns în versetele 30 şi 31.

30 Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor răsăritului şi toată înţelepciunea egiptenilor.

Fiilor Răsăritului. Poporul care locuia între Palestina şi Mesopotamia (vezi Geneza 29,1; Judecători 6,3; 7,12; 8,10). Despre ei se spune că locuiau în corturi (Ieremia 49,28.29). Iov. Era unul dintre ei (Iov 1,3).

Înţelepciunea egiptenilor. Înţelepciunea Egiptului era renumită în tot Orientului. Ea cuprinde domenii ca astronomia, medicina, arhitectura, matematica, muzica, pictura, îmbălsămarea şi filozofia mistică. O bogăţie de aşa-numita literatură a înţelepciunii Egiptului a supravieţuit.

31 El era mai înţelept decât orice om, mai mult decât Etan, ezrahitul, mai mult decât Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol; şi faima lui se răspândise printre toate neamurile dimprejur.

Mai înţelept decât orice om. Unii din rivalii în înţelepciune ai lui Solomon sunt cunoscuţi numai din acest text. Heman şi Etan pot să fie muzicienii tabernaculului, numiţi de David (1 Cronici 6,33.44), care mai pot fi şi ezrahiţii din titlurile Psalmilor 88 şi 89. Un Heman este arătat ca fiind văzătorul împăratului, ca să descopere cuvintele lui Dumnezeu (1 Cronici 25,5). Totuşi identitatea acestor nume nu poate fi stabilită.

32 A rostit trei mii de pilde şi a alcătuit o mie cinci cântări.

Trei mii de pilde. Cuvintele lui despre înţelepciune morală şi practică, sfaturi sănătoase, observaţii înţelepte, îndemnuri la virtute, principii de sfinţire a vieţii şi precepte care conduc la evlavie, fericire şi prosperitate. Din proverbele lui, numai puţine s-au păstrat.

Cântări. Că Solomon a fost un scriitor de cântări este cunoscut din faptul că unele dintre ele s-au păstrat, inclusiv Cântarea Cântărilor şi posibil şi Psalmul 72 şi 127.

33 A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit de asemenea despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti.

A vorbit despre copaci. Scrierile lui Solomon descoperă despre el că avusese o profundă apreciere a frumuseţilor naturii. El era un observator pătrunzător şi fără îndoială că şi-a făcut un obicei din a înregistra multe din observaţiile sale, pentru folosul celor din jurul lui. Nici unul din aceste tratate foarte vechi ale lui Solomon, din domeniul istoriei naturale, nu s-a păstrat.

34 Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pământului care auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.

Veneau. Este numai natural ca reputaţia lui Solomon să fie dusă mai departe şi că mulţi aveau să vină la el, dintre naţiunile îndepărtate, spre a se împărtăşi de înţelepciunea lui. Tuturor împăraţilor. Nu toţi împăraţii în persoană, pentru că mulţi aveau să trimită soli; totuşi

unii domnitori, ca împărăteasa din Seba, aveau să aleagă să vină în persoană.

COMENTARII ELLEN G. WHITE

21, 24, 25 PK 51 29–31PK 32; 2T 305

32, 33 PK 33