1 În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou mult norod şi n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis:

În zilele acelea. [Hrănirea celor patru mii, Marcu 8,1-10 = Matei 15,32-39. Comentariu major: Matei].

Din nou. [Foarte, KJV]. Dovezile textuale favorizează (cf. p. 146) exprimarea din nou. Aceasta pare să lase să se înţeleagă că se face referire indirect la hrănirea celor cinci mii (vezi la Matei 15,32)

2 „Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lângă Mine şi n-au ce mânca.

Verset ce nu a fost comentat.

3 Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.”

Verset ce nu a fost comentat.

4 Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceştia, aici într-un loc pustiu?”

Verset ce nu a fost comentat.

5 „Câte pâini aveţi?”, i-a întrebat Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei.

Verset ce nu a fost comentat.

6 Atunci a poruncit norodului să şadă pe pământ; a luat cele şapte pâini; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului.

Verset ce nu a fost comentat.

7 Mai aveau şi câţiva peştişori: şi Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia.

Verset ce nu a fost comentat.

8 Au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri.

Verset ce nu a fost comentat.

9 Erau aproape patru mii de inşi. În urmă, Isus le-a dat drumul.

Verset ce nu a fost comentat.

10 Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi şi a venit în părţile Dalmanutei.

Verset ce nu a fost comentat.

11 Fariseii au venit deodată şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer.

Fariseii au venit deodată. [Cererea unui semn, Marcu 8,11-21 = Matei 16,1-12. Comentariu major: Matei].

12 Isus a suspinat adânc în duhul Său şi a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.”

A suspinat adânc. Un amănunt notat numai de Marcu. Isus era dezamăgit de încetineala lor de a pricepe adevărul spiritual (vezi la Matei 16,9; Marcu 7,34).

13 Apoi i-a lăsat şi a intrat iarăşi în corabie, ca să treacă de cealaltă parte.

Verset ce nu a fost comentat.

14 Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei în corabie n-aveau decât o pâine.

O pâine. Un alt amănunt notat numai de Marcu.

15 Isus le dădea în grijă şi le zicea: „Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod!”

Aluatul lui Irod. Adică influenţa rea a lui Irod, îndeosebi duhul lui lumesc şi caracterul lui nestatornic (vezi la Matei 13,33; 16,6). În pasajul paralel din Matei (cap. 16,6) Saducheii apar în locul lui Irod. Întrucât Saducheii căutau sârguincios favoarea puterii domnitoare şi erau ei înşişi cu un duh lumesc (vezi p. 52), interesele lor principale erau de strâns identificate cu acelea ale lui Irod şi ei interpretau politica lui pentru naţiunea iudaică. În felul acesta, atât în ce priveşte înţelesul, cât şi influenţa generală, termenii daţi în Matei şi Marcu pot sta unul în locul celuilalt.

16 Ucenicii se gândeau şi ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini.”

Verset ce nu a fost comentat.

17 Isus a înţeles lucrul acesta şi le-a zis: „Pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?

Verset ce nu a fost comentat.

18 Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?

Verset ce nu a fost comentat.

19 Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei.

Verset ce nu a fost comentat.

20 „Şi, când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşniţe pline cu firimituri aţi ridicat?” „Şapte”, I-au răspuns ei.

Verset ce nu a fost comentat.

21 Şi El le-a zis: „Tot nu înţelegeţi?”

Verset ce nu a fost comentat.

22 Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el.

Au venit. [El vine, KJV]. [Orbul din apropierea Betsaidei, Marcu 8,22-26. Vezi harta p. 221; diagrama p. 231; cu privire la minuni p. 208-213]. Isus şi ucenicii sosiseră de curând la Magdala (vezi la Matei 16,1.5) şi după incidentul acesta, au mers mai departe la Cezarea lui Filip (vezi Marcu 8,27; vezi la Matei 16,13). Venind la Betsaida (vezi la Matei 11,21), Isus a părăsit din nou Galileea, pentru aceleaşi motive care au pricinuit retragerea Lui spre Fenicia cu câteva săptămâni mai înainte de aceasta (vezi la Matei 15,21; 16,13). Minunea săvârşită cu prilejul acesta seamănă în multe privinţe cu aceea făcută pentru surdo-mutul din Decapole nu cu multă vreme mai înainte (vezi la Marcu 7,31-37).

Au adus. [Ei aduc, KJV]. Ca şi în cazul surdo-mutului din Decapole (vezi la cap. 7,32).

23 Isus a luat pe orb de mână şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?”

L-a scos afară. Au fost cel puţin două motive pentru aceasta: 1) spre a evita publicitatea (vezi la v. 26) şi 2) pentru a ajuta pe orb să înţeleagă şi să se concentreze la ceea ce Hristos era pe punctul să facă pentru el (cf. la cap. 5,37.40; 7,33). Isus pare să fi săvârşit comparativ puţine minuni în timpul perioadei lucrării Sale publice şi în cele mai multe cazuri El se găsea în mijlocul unei populaţii care era în cea mai mare măsură păgână.

Vezi ceva? [Dacă vedea ceva, KJV]. Aceasta este unica ocazie relatată în care Isus a pus o astfel de întrebare şi se pare că ea a fost pusă aici cu scopul de a întări credinţa imperfectă a omului (vezi la v. 24).

24 El s-a uitat şi a zis: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci.”

Ca nişte copaci. Aceasta este unica ocazie relatată în care Isus a săvârşit o vindecare în două stadii. Nu există nici un motiv evident pentru folosirea acestei metode în cazul acesta. Totuşi, ar trebui să se observe că atunci când a fost redată omului vederea parţială, credinţa lui a crescut şi el a fost gata să creadă că Isus putea să-l vindece pe deplin (vezi la v. 23).

25 Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi, când s-a uitat, a fost tămăduit şi a văzut toate lucrurile desluşit.

Pus din nou mâinile. Vezi la cap. 7,33; 8,23. Toate lucrurile. [Orice om, KJV]. Mai bine, orice lucru. Desluşit. Gr. telaugos, literal, strălucind departe, adică la depărtare şi clar. Dovezile textuale favorizează (cf. p. 146) exprimarea delaugos, luminos sau în deplină lumină.

26 Atunci Isus l-a trimis acasă şi i-a zis: „Să nu intri în sat şi nici să nu spui cuiva în sat.”

Sat. [Oraş, KJV]. Adică Betsaida (vezi la v. 22). Pe cât se pare locuinţa omului acestuia nu era în cetatea aceasta în care Isus i-a spus să nu se ducă imediat. Această restricţie era evident intenţionată să împiedice să se răspândească vestea despre minune şi în felul acesta să Îl ajute pe Isus în efortul Său de a-Şi asigura izolarea (vezi la v. 22).

27 Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”

Isus a plecat. [Isus a ieşit, KJV]. [Retragerea la Cezarea lui Filip; marea mărturisire, Marcu 8,27 la 9,1 = Matei 16,13-28 = Luca 9,18-27. Comentariu major: Matei].

28 Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: unul din proroci.”

Verset ce nu a fost comentat.

29 „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt Eu?” „Tu eşti Hristosul!”, I-a răspuns Petru.

Verset ce nu a fost comentat.

30 Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.

Verset ce nu a fost comentat.

31 Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învie.

A început să înveţe. Pentru comentariu vezi la Matei 16,21.

32 Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre.

Pe faţă. Adică, lămurit sau fără rezervă. Marcu nu vrea să spună că Isus a făcut o anunţare publică a învăţăturii pe care o dădea acum ucenicilor, ci mai degrabă că El a discutat cu ei în vorbirea limpede, literară.

33 Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru şi i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.”

Verset ce nu a fost comentat.

34 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.

Norodul. [Pe oameni, KJV]. Literal, mulţimea. Pe cât se pare mai erau şi alţii cu Isus în afară de ucenicii Săi obişnuiţi, poate locuitori iudei din regiune care auziseră de El (vezi la Matei 16,24).

35 Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui.

Evangheliei. Vezi la cap. 1,1. Numai Marcu are acest amănunt al istorisirii. Aici Isus Se identifică cu solia Sa (vezi Ioan 6,51.63).

36 Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?

Verset ce nu a fost comentat.

37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

Verset ce nu a fost comentat.

38 Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”

Se va ruşina. Vezi la Matei 10,32; cf. Romani 1,16.

Neam preacurvar şi păcătos. Vezi la Matei 11,16; 12,39. Un alt detaliu al acestei ocazii relatat numai de Marcu (vezi la v. 35).

Slava. O referire clară la a doua venire a lui Hristos (vezi la Matei 25,31), despre care evenimentul schimbării la faţă care urmează imediat în relatare, a fost o demonstrare miniaturală (vezi la Matei 16,28).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–21 DA 405–409 12 DA 406, 407

18 5T 464

24 Ev 594; MM 98; 1T 462

27 DA 418

27–38 DA 410–418

31 SR 205

34 CH 590; Ev 90; FE 511; 2T 178; 4T 521, 632; 8T 209

36 AA 366; COL 374; CS 213, 217; 4T 46, 53

36, 37 CG 329; CH 593; COL 267; CS 74, 84; Ed 145; Ev 559; PK 274; 1T 706; 2T 59; 3T 250; 6T 78

38 DA 422; 5T 588