1 Isus a plecat de acolo şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El; şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe.

De acolo. [Începerea lucrării samariteano-pereene, Marcu 10,1 = Matei 19,1.2 = Luca 9,51-

58. Comentariu major: Matei şi Luca]. Adică, din Capernaum (vezi cap. 9,38). Dincolo de. [Partea de dincolo, KJV]. Adică Perea (vezi la Matei 19,1). După obiceiul Său. Adică, aşa cum era El obişnuit să facă în cursul lucrării Sale galileene.

2 Au venit la El fariseii; şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta.

Au venit la El Fariseii. [Căsătoria şi divorţul, Marcu 10,2-12; Matei 19,3-12. Comentariu major: Matei].

3 Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?”

Verset ce nu a fost comentat.

4 „Moise”, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire şi s-o lase.”

Verset ce nu a fost comentat.

5 Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta.

Verset ce nu a fost comentat.

6 Dar de la începutul lumii „Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.

Verset ce nu a fost comentat.

7 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa.

Verset ce nu a fost comentat.

8 Şi cei doi vor fi un singur trup.” Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup.

Verset ce nu a fost comentat.

9 Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”

Verset ce nu a fost comentat.

10 În casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi asupra celor de mai sus.

Verset ce nu a fost comentat.

11 El le-a zis: „Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte faţă de ea;

Verset ce nu a fost comentat.

12 şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul şi ia pe altul de bărbat preacurveşte.”

Dacă o nevastă. Legea mozaică nu avea nici o prevedere ca o femeie să divorţeze. Literatura iudaică veche, totuşi, dă la iveală că unele femei iudaice au făcut lucrul aceasta. În societatea romană lucrul acesta era obişnuit.

13 I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau.

Au adus nişte copilaşi. [Binecuvântarea copiilor. Marcu 10,13-16. Comentariu major: Matei].

14 Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.

S-a mâhnit adânc. Gr. aganakteo, a fi foarte indignat.

15 Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!”

Adevărat. Vezi la Matei 5,18.

Va primi împărăţia. Vezi la Matei 18,3. Aici Isus prezintă un copil ca model pe care să-l urmeze adulţii. Încrederea simplă şi ascultarea iubitoare a unui copil sunt trăsături reprezentative de caracter extrem de preţuite în împărăţia cerului. Notaţi că Isus vorbeşte despre copilaşi, aceia care nu au deprins, din slabele exemple ale adulţilor, păcatele îndoielii şi neascultării.

16 Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.

I-a luat în braţe. El i-a adus în cea mai strânsă legătură posibilă cu Sine, o mustrare nerostită adresată ucenicilor pentru că încercaseră să-i separe de El. Gestul acesta afectiv mărturiseşte mai bine decât orice despre interesul personal cald pe care Isus îl avea pentru ei (vezi la Matei 18,2; Luca 9,47).

17 Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”

A alergat la El un om. [Tânărul bogat, Marcu 10,17-31 = Matei 19,16-30 = Luca 18,18-30. Comentariu major: Matei.]

18 „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.

Verset ce nu a fost comentat.

19 Cunoşti poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.”

Să nu furi. Numai Marcu menţionează aceasta.

20 El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.”

Verset ce nu a fost comentat.

21 Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”

Ia-ţi crucea. Dovezile textule favorizează (cf. p. 146) omiterea acestei propoziţii.

22 Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.

Verset ce nu a fost comentat.

23 Isus S-a uitat împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!”

S-a uitat împrejur. Un tablou plastic zugrăvit de Marcu. Pare aproape posibil să-L vezi pe Isus privind la ucenicii Săi unul după altul, pentru a observa cum reacţionau ei la hotărârea tânărului fruntaş şi bogat.

24 Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!

Verset ce nu a fost comentat.

25 Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!”

Verset ce nu a fost comentat.

26 Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mântuit?”

Au zis unii către alţii. [Zicând între ei, KJV]. Dovezile textuale sunt împărţite (cf. p. 146) între expresia aceasta şi expresia: I-au zis Lui [zicându-I Lui].

27 Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.”

Verset ce nu a fost comentat.

28 Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.”

Verset ce nu a fost comentat.

29 Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie

Nevastă. Dovezile textuale favorizează omiterea (cf. p. 146) acestei propoziţii.

30 şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa veşnică.

Verset ce nu a fost comentat.

31 Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”

Verset ce nu a fost comentat.

32 Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat iarăşi la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple.

Se suiau la Ierusalim. [Isus prezice moartea Sa, Marcu 10,32-34 = Matei 20,17-19 = Luca

18: 31-34. Comentariu major: Matei].

Mergea înaintea lor. Solemnitatea acestei apropieri finale de Ierusalim era reflectată de comportarea lui Isus. Pe cât se pare El a mers anume înaintea lor contrar obiceiului Său, dorind, evident, să fie singur.

Erau tulburaţi. [Uimiţi, KJV; G. Gal.]. Purtarea fără precedent a lui Isus i-a uimit pe ucenici şi i-a umplut de nelinişte (cf. DA 547)

A luat iarăşi la El pe cei doisprezece. Cei doisprezece cunoşteau prea bine străduinţele puse la cale pentru a lua viaţa Domnului şi Învăţătorului lor (vezi la Luca 13,31; cf. Ioan 11,7.8), dar nu-şi dădeau seama de faptul că până la urmă aceste străduinţe se vor dovedi cu succes (vezi Luca 18,34). Matei şi Marcu au puţin de spus cu privire la faptul că cei doisprezece nu înţelegeau importanţa explicaţiei lui Isus şi relatează, în schimb, un incident care arată cât de puţin înţelegeau ei din lucrurile acestea (Matei 20,20-28; Marcu 10,35-45).

33 „Iată”, a zis El, „ne suim la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile Neamurilor,

Verset ce nu a fost comentat.

34 care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî; dar, după trei zile, va învia.”

După trei zile. [A treia zi, KJV]. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 146) pentru exprimarea după trei zile (vezi p. 248-250).

35 Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.”

Iacov şi Ioan. [Ambiţia lui Iacov şi Ioan, Marcu 10: 35-45 = Matei 20,20-28. Comentariu major: Matei.]

36 El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?”

Verset ce nu a fost comentat.

37 „Dă-ne”, I-au zis ei, „să şedem unul la dreapta Ta, şi altul la stânga Ta, când vei fi îmbrăcat în slava Ta.”

Verset ce nu a fost comentat.

38 Isus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?”

Verset ce nu a fost comentat.

39 „Putem”, au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu îl veţi bea, şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu veţi fi botezaţi;

Verset ce nu a fost comentat.

40 dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită.”

Verset ce nu a fost comentat.

41 Cei zece, când au auzit lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan.

Verset ce nu a fost comentat.

42 Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai Neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire.

Verset ce nu a fost comentat.

43 Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;

Slujitorul. Gr. diakonos (vezi la cap. 9,35)

44 şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.

Robul. Gr. doulos (vezi la cap. 9,35).

45 Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”

Verset ce nu a fost comentat.

46 Au ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum şi cerea de milă.

Au ajuns la Ierihon. [Orbul Bartimeu, Marcu 10,46-52 = Matei 20,29-34 = Luca 18,35-43. Comentariu major: Marcu. Vezi harta p. 223; diagrama p. 231; cu privire la minuni, p. 208-213.] Adică, ajunseseră la Ierihon, unul din ultimele locuri de oprire în drumul lor din Perea la Ierusalim pentru a lua parte la Paşte (vezi la Matei 20,17; 21,1). Cu privire la incidentele de pe drum, imediat înainte de sosirea la Ierihon vezi la Matei 20,17-28.

Unul din importantele vaduri ale râului Iordan este situat cam la 5 mile spre est de Ierihon. Cetatea însăşi se află la marginea apuseană a văii Iordanului în apropiere de dealurile care aparţin de munţii care se înalţă la vest (vezi la Luca 10,30). Ierihonul Noului Testament era situat cam la o milă mai la sud de ruinele celui din VT. Irod cel mare înfrumuseţase cetatea şi întreţinuse un palat de iarnă acolo. Ierihonul era cunoscut pentru izvoarele lui fierbinţi din vecinătate, unde Irod cel Mare se dusese cu nădejdea de a afla vindecare în timpul bolii sale fatale. Deşi aceasta este unica Lui vizită relatată la Ierihon, sunt motive să presupunem că Isus vizitase cetatea în cursul unor călătorii anterioare la Ierusalim pentru a lua parte la sărbători şi trecuse probabil prin el numai de curând, în drumul Său din Perea, pentru a-l învia pe Lazăr.

Pe când ieşea Isus din Ierihon. Matei (cap. 20,29) şi Marcu sunt de acord că acest incident a avut loc atunci când Isus şi cei doisprezece părăseau cetatea, în timp ce Luca spune că ei se apropiau de Ierihon (vezi Luca 18,35). S-au prezentat diferite sugestii într-o încercare de a armoniza această contradicţie aparentă.

Unii au sugerat ideea că, deşi înţelesul obişnuit al cuvintelor greceşti traduse Se apropia (Luca 18,35) este a se apropia sau a veni de aproape, nu este imposibil ca Luca doar să fi înţeles că Isus era în vecinătatea Ierihonului la data acestui eveniment. Alţii au sugerat că Isus se poate să fi întâlnit pe cerşetori pe drumul dintre Noul Ierihon şi vechiul Ierihon, situat la aproape o milă la nord, pe drumul spre Ierusalim. Sunt, totuşi, cel puţin două dificultăţi majore la explicaţia aceasta. În primul rând, vechiul Ierihon era în ruine la data aceea şi ar cere o forţare a imaginaţiei să gândim că Luca ar numi o grămadă de ruine vechi Ierihon şi să ignore cetatea existentă cu numele acela, atât de apropiată. În al doilea rând, drumul de la Ierihonul NT la Ierusalim nu ducea prin Ierihonul VT, ci la colinele de la apus, unde urmează Wadi Qelt până în munţi (vezi la Luca 10,30).

Poate că explicaţia următoare este cea mai probabilă. Luca relatează întâmplarea cu Zacheu imediat după relatarea din partea sa a vindecării lui Bartimeu (vezi Luca 18,35 la 19,10). Atât Zacheu, cât şi Bartimeu se pare că locuiau la Ierihon şi Isus a întâlnit pe unul nu la mult timp după celălalt. Potrivit cu ordinea naraţiunii din Luca, Isus a fost oaspete al casei strângătorului de biruri după vindecarea orbilor. Cel mai probabil, incapacitatea lui Zacheu de a-L vedea pe Isus pe străzile cetăţii a făcut necesar ca el să alerge înaintea mulţimii pentru a găsi un pom potrivit şi a se urca în el, probabil la marginile cetăţii (vezi la Luca 19,4), unde a aşteptat venirea lui Isus. Potrivit cu Luca 19,1 Isus trecuse prin Ierihon înainte de a fi întâlnit pe Zacheu. Întrebând pe Zacheu, Isus S-a înapoiat cu el pentru a petrece restul zilei în casa lui şi se prea poate ca orbii să fi izbutit să atragă atenţia lui Isus în drumul Lui de înapoiere în cetate. În împrejurări ca acestea Luca ar fi corect când spunea că Isus intra în cetate şi Matei şi Marcu ar fi la fel de corecţi când spuneau că El pleca.

O mare mulţime de oameni. Cu câteva zile înainte de Paşte ar fi fost mulţimi de oameni pe drumurile care duceau la Ierusalim.

Bartimeu. Numele derivă de la aramaicul Bar-Tim’ai, pe care Marcu îl traduce pentru cititorii săi. Matei vorbeşte de doi orbi (vezi cap. 20,30). Motivul pentru care Marcu menţionează numai pe unul din ei ar putea fi faptul că ceva în legătură cu acela i-a atras atenţia lui Marcu ca fiind de un deosebit interes pentru cititorii săi (vezi la cap. 5,2). Poate că Bartimeu a devenit mai târziu unul din urmaşii cei mai bine cunoscuţi ai lui Isus. Vezi nota adiţională la Matei 3, nota 2.

Drum. Gr. hodos, drum, cărare sau cale (vezi la cap. 11,4). Cerşetorii probabil şedeau chiar afară la poarta cetăţii, unde trecătorilor li s-ar fi făcut milă de ei.

47 El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”

El a auzit. [Când a auzit, KJV]. Mulţimea de oameni trecea acum continuu pe drum spre Ierusalim. Cerşetorii au auzit fără îndoială pe careva din cei care stăteau alături spunând că Isus era în această mulţime.

Fiul lui David. Folosirea acestui titlu strict mesianic implică o oarecare măsură de recunoaştere a lui Isus ca Cel Făgăduit (vezi la Matei 1,1; 9,27). Ai milă. Comparaţi cu Matei 9,27; 15,22.

48 Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!”

Îl certau. [Îi porunceau, KJV]. Sau îl mustrau. Probabil ei căutau să evite un incident public pe care autorităţile iudaice sau romane l-ar fi putut folosi ca pretext de a-L aresta pe Isus. Vezi la Matei 19,1.3; 20,18.

Să tacă. [Să fie liniştit, KJV]. Literal, să tacă.

Mai tare striga. Bartimeu şi-a dat seama că aceasta ar putea să fie ultima lui ocazie de a obţine vindecare de la Isus. Stăruinţa lui mărturisea despre credinţa lui vie în puterea lui Isus.

49 Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!” Au chemat pe orb şi i-au zis: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.”

Îndrăzneşte. [Fii mângâiat, KJV]. Sau fii cu curaj.

50 Orbul şi-a aruncat haina; a sărit şi a venit la Isus.

Haina. Gr. himation, manta, adică haină din afară (vezi la Matei 5,40) A sărit. [S-a ridicat, KJV]. Dovezile textuale favorizează (cf. p.146) exprimarea a sărit.

51 Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?” „Rabuni”, I-a răspuns orbul, „să capăt vederea.”

Ce vrei? Era evident că orbul căuta să-i fie redată vederea. Ca de obicei, însă, Isus dorea ca solicitantul să facă o cerere anume, ca o recunoaştere a nevoii şi ca o dovadă a credinţei. Dar nu numai pentru Bartimeu însuşi a pus Isus întrebarea aceasta. El dorea ca aceia care erau martori la eveniment să înţeleagă mai bine însemnătatea minunii (vezi la cap. 5,32.34).

Să capăt vederea. [Să-mi primesc vederea, KJV]. Literal, să mi se refacă vederea. Textul grec arată că Bartimeu nu fusese născut orb, ci orbise după aceea.

52 Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus.

Credinţa ta. Vezi la Marcu 5,34; Luca 7,50.

A mers pe drum după Isus. Era numai natural ca aceia care fuseseră vindecaţi să dorească să rămână cu Isus. Comparaţi cererea demonizaţilor gadareni (vezi la cap. 5,18-20). Nu este sigur dacă Isus era în drum spre casa lui Zacheu (vezi la cap. 10,46) sau spre Ierusalim.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 DA 488 13–16 AA 273; DA 511–517; MH 41; 3T 422 14 AH 274, 275; CG 253; CT 118; DA 512, 517; Ev 349; FE 161; GW 207; MH 42 15, 16 4T 141; 5T 421 16 GW 188; MH 41; MM 19 17, 18 DA 518 17–22 DA 518–523 17–31 COL 390–396 20, 21 2T 679 21 DA 519; 4T 505 21, 23 COL 393 23 4T 468 24, 26 DA 555 24–27 COL 394 28–30 2T 495 29, 30 COL 395; 1T 510 30 5T 42 32 DA 547 32–45 DA 547–551 36 DA 548 38, 39 SR 407 38–45 SL 57 44 EW 102 45 ML 225 51 Ev 553; PK 435