1 Cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rânduit bisericilor Galatiei.

Cât priveşte strângerea de ajutoare. Pavel promova un proiect special în folosul credincioşilor lipsiţi din Ierusalim (cf. 2Cor 8; 9). Cu ani de zile mai înainte, el fusese purtătorul unui dar special pentru cei loviţi de foamete din biserica din Antiohia (cf. cele de la Fapte 11:28–30; 12:25). Pavel purta o povară pe inimă pentru semenii săi creştini iudei (cf. Gal 2:10).

Stările şi poverile economice în Palestina erau apăsătoare atât asupra iudeului cât şi asupra creştinului. S-a socotit că impozitele, atât cele civile cât şi cele religioase la un loc, ajungeau la totalul uluitor de aproape 40 la sută din venitul personal. Pentru populaţia de rând nu era nădejde de a scăpa de sărăcie. În plus, biserica din Ierusalim avea de suferit multă persecuţie. Majoritatea credincioşilor erau săraci, unii din ei datorită faptului că deveniseră creştini (cf. Fapte 4:34, 35; 6:1; 8:1; 11:28–30). Ei aveau nevoie de ajutor de la fraţii lor mai înstăriţi din alte locuri (vezi Fapte 8:1; AA 70). Pavel luase asupra sa răspunderea de a solicita ajutor pentru ei de la alte biserici pe care le vizita, şi apela la corinteni să-şi facă partea punându-le înainte exemplul bisericilor lor surori din Ahaia şi Macedonia (vezi Rom 15:25, 26; 2Cor 8:1–7).

Să faceţi şi voi cum. [Chiar aşa, KJV; Aşa să faceţi, G. Gal.]. Credincioşii corinteni trebuiau să accepte obligaţia aceasta aşa cum făcuseră galatenii. Lucrarea de a ajuta pe săraci e dată bisericii din toate veacurile pentru ca membrii ei să poată dezvolta simpatie şi iubire, aşa ca să poată da pe faţă înaintea altora puterea Evangheliei lui Isus Hristos (vezi Luc 14:13, 14; 6T 261, 270, 273, 280; 4T 619, 620; DA 369, 370). Atitudinea noastră faţă de membrii mai puţin fericiţi ai societăţii joacă un mare rol în determinarea sorţii noastre finale (vezi Isa 58:6–8; Mat 25:34–46; 5T 612). Isus însuşi a dat exemplu în lucrarea Lui de a servi la lipsurile omenirii suferinde. El a folosit mai mult timp la vindecarea bolnavilor decât la predicarea Evangheliei (vezi 4T 225; DA 350).

2 În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu.

În ziua întâi a săptămânii. Vezi Mat 28:1. Să pună. Construcţia textului grec arată că ei urmau să facă lucrul acesta în mod regulat în fiecare întâia zi a săptămânii. De o parte. Literal, strângând, adunând, probabil în vreun punct de colectare sau în vreun loc anume din casă. Acasă. [La el, KJV]. Gr. par’ heauto, literal, la sine, echivalent cu acasă.

După câştigul lui. [Aşa cum l-a prosperat Dumnezeu, KJV]. A da în proporţie cu prosperitatea sa, ar putea cere o atentă controlare a socotelilor, o sarcină pe care Pavel cu greu ar fi recomandat-o să fie făcută într-o zi de repaus sfânt.

Versetul acesta e adesea citat în sprijinul ţinerii Duminicii. Totuşi, când e examinat în legătură cu proiectul lui Pavel pentru credincioşii săraci din Ierusalim, e văzut că e un îndemn la o plănuire sistematică din partea membrilor bisericii corintene pentru partea lor la colectă. Nu e nimic în acest verset care măcar pe departe să sugereze că e vreo sfinţenie legată de ziua întâi a săptămânii (vezi 3T 413; cf. F. D. Nichol, Răspunsuri la Obiecţiuni, p. 218, 219). Dacă toţi credincioşii de astăzi ar fi fost să adopte principiul acesta de binefacere sistematică, ar fi o abundenţă de mijloace pentru grabnica ducere a soliei mântuirii în lumea întreagă (vezi 3T 389).

Strângerea ajutoarelor. Gr. logeiai, colectări. Pavel cerea ca ajutoarele să fie pregătite şi la îndemâna lui când va fi sosit.

3 Şi, când voi veni, voi trimite cu epistole pe cei ce îi veţi socoti vrednici ca să ducă darurile voastre la Ierusalim.

Cu epistole. [prin scrisorile voastre, KJV; Cu scrisori, G.Gal.]. Literal, cu scrisori. Este o oarecare deosebire de părere între comentatori cu privire la scriitorul scrisorilor menţionate aici de Pavel. Expresia poate fi legată fie de cuvintele precedente, fie de cele următoare. KJV ţine la interpretarea anterioară, aşa cum face şi RSV; cealaltă interpretare leagă expresia după cum urmează: pe cine veţi aproba voi, îl voi trimite cu scrisori. Cei care susţin punctul de vedere anterior consideră că scrisorile erau scrise de conducătorii bisericii din Corint şi arătau numirea şi autoritatea purtătorilor ca reprezentanţi ai lor. Cei care ţin la interpretarea din urmă cred că Pavel sa oferit să scrie scrisori de recomandare pentru reprezentanţii fraţilor corinteni către biserica din Ierusalim. Totuşi, nici un nume din Corint nu e pe lista din Fapte 20,4.

4 Dacă va face să mă duc şi eu, vor merge cu mine.

Va face. [corespunde, KJV; va fi cu cale, G. Gal.]. Gr. axios, vrednic, corespunzător, va merita. Dacă suma de transferat îndreptăţea prezenţa lui sau dacă s-ar fi socotit că e mai înţelept ca el să însoţească pe soli, Pavel era dispus să călătorească la Ierusalim pentru a se asigura că nu este nici un semn de întrebare sau îndoială cu privire la darul trimis de biserica din Corint. Aceasta este o ilustrare a grijii lui extreme de a evita orice pricină de neînţelegere sau jignire (cf. Rom 14,13.16.21; 1Cor 8,9.13).

5 La voi am să vin după ce voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia voi trece.

Macedonia. Vezi Fapte 16,9.

6 Poate mă voi opri pe la voi sau poate chiar voi ierna la voi, ca apoi să mă însoţiţi acolo unde voi avea să mă duc.

Ierna cu voi. Pavel dorea să rămână un timp mai lung la Corint şi nu să facă o vizită scurtă în drumul lui spre alte locuri (vers. 7). De aceea dorea să-şi termine mai întâi itinerariul prin Macedonia (vers. 5) şi apoi să petreacă lunile de iarnă cu biserica din Corint.

Să mă însoţiţi acolo unde mă voi duce. Vezi Fapte 15,3; cf. cap. 20,38; 21,16.

7 De data aceasta nu vreau să vă văd în treacăt, ci trag nădejde să mai rămân cu voi câtăva vreme, dacă va îngădui Domnul.

Trag nădejdea să mai rămân la voi. [cred că mai întârzii, KJV]. Literal, nădăjduiesc să rămân. Dacă va îngădui Dumnezeu. Compară cu cele de la Fapte 18,21; 1 Cor. 4,19.

8 Voi mai rămâne totuşi în Efes până la Cincizecime,

Efes. Vezi cele de la Fapte 18,19.

Cincizecime. Vezi cele de la Fapte 2,1.

9 căci mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă şi sunt mulţi potrivnici.

Deschis. Pavel se referea la ocaziile neobişnuite prezentate lui la Efes pentru predicarea Evangheliei, ca motiv pentru care dorea să rămână un oarecare timp şi nu să plece imediat în Macedonia şi Corint (vezi vers. 7,8). Efesul era un centru important al cultului păgân având-o pe Diana (Artemisa) ca zeitatea principală (vezi Fapte 19,24). În cetatea acesta, dedată aproape cu totul idolatriei, superstiţiei şi viciului, Dumnezeu Şi-a manifestat puterea prin Pavel în vederea convertirii păcătoşilor şi derutării vrăjmaşului (vezi Fapte 19,8-12.18-20).

Potrivnici. [adversari, KJV]. Când a fost stârnită împotrivirea la Efes, Pavel nu a părăsit cetatea, ci a lucrat cu şi mai multă sârguinţă pentru înaintarea împărăţiei lui Dumnezeu. O astfel de împotrivire, în general, poate fi privită ca dovadă că Satana e alarmat de ameninţarea împotriva stăpânirii lui asupra sufletelor oamenilor şi reacţia sa este un semn că Duhul lui Dumnezeu e la lucru.

10 Dacă soseşte Timotei, aveţi grijă să fie fără frică la voi; căci el este prins ca şi mine la lucrul Domnului.

Timotei. Unul din convertiţii şi ajutoarele lui Pavel în lucrarea lui Dumnezeu (vezi Fapte 16,1). El fusese trimis la biserica din Corint ca să o ajute în problemele ei (vezi 1Cor 4,17). Pavel căuta să-i pregătească pe corinteni să-l primească cu ospitalitate şi amabilitate, aşa încât tânărul Timotei să nu fie pus în încurcătură când era chemat să înveţe pe credincioşii cu influenţă din acea cetate de marcă.

11 Nimeni, dar, să nu-l dispreţuiască. Să-l petreceţi în pace, ca să vină la mine, pentru că îl aştept cu fraţii.

Dispreţuiască. Gr. exoutheneo, a face de nimic, a trata cu dispreţ.

Să-l petreceţi. Adică să-i pună la îndemână cele necesare călătoriei.

În pace. Adică cu bunăvoinţa corintenilor. Pavel nădăjduia că nu vor fi puncte de neînţelegere între Timotei şi credincioşii corinteni.

Îl aştept. Pavel aştepta veşti cu privire la situaţia din Corint (vezi cap. 4,17). Fără îndoială că Timotei l-a întâlnit pe Pavel în Macedonia, deoarece a fost cu el când a fost scrisă 2 Corinteni (vezi 2Cor 1,1; cf. AA 323).

12 Cât pentru fratele Apolo, l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii, dar n-a voit nicidecum să vină acum; va veni însă când va avea înlesnire.

Apolo. Vezi Fapte 18,24; cf. Fapte 19,1; 1Cor 1,12.

N-a voit... să vină. Vezi cap. 1,12.

13 Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!

Vegheaţi. Adică să stea trezi, să vegheze, aşa cum santinelele postate în jurul taberei unei oşti sunt atente în fiecare clipă la cel mai mic semn de primejdie. Faptul că acest îndemn e găsit în mai multe locuri în Noul Testament scoate în evidenţă necesitatea ca creştinul să fie atent la eforturile inamicului de a-l nimici (vezi Mat 24,42; 25,13; Marcu 13,35; Fapte 20,31; 1Tes 5.5-6). Aici îndemnul ar avea o aplicaţie specială la primejdiile speciale care înconjurau pe credincioşii corinteni. Ei trebuiau să aibă grijă ca nu cumva mântuirea să le fie primejduită de disensiuni, doctrine false, învăţători mincinoşi, practici greşite şi idolatria care-i înconjura din toate părţile.

Fiţi tari în credinţă. În ce priveşte tratarea credinţei aşa cum e folosită aici, vezi Fapte 6,7. Isus avertiza că vor fi mulţi învăţători şi profeţi mincinoşi care vor căuta să abată pe oameni de la curăţia Evangheliei şi să-i facă să primească învăţături care îşi aveau obârşia în Satana (vezi Mat 24.4-5-11-23-24-26). E nevoie de o hotărâre puternică de a sta neclintit de partea Cuvântului nealterat al lui Dumnezeu (vezi Isa 8,20; Mat 24,13; Filip 1,27; 4,1; 1Tes 5,21; Apoc 2,10).

Fiţi oameni. [achitaţi-vă ca bărbaţi, KJV; fiţi bărbaţi, G. Gal.]. Gr. andrizo, a acţiona ca un bărbat. În engleza veche a se achita însemna a se purta. Pentru a fi creştin se cere curaj, îndrăzneală, perseverenţă, tărie – pe scurt toate calităţile unui adevărat bărbat. nu e loc pentru laşitate, timiditate sau frică. Un caracter nobil e dezvoltat numai de aceia care se aşează fără rezervă sub conducerea Mântuitorului (vezi Efes 6,10).

14 Tot ce faceţi să fie făcut cu dragoste!

Dragoste. [caritate, KJV]. Fr. agape, iubire ca principiu (vezi 1 Cor 13,1; în ce priveşte verbul agapao). Iubirea este însuşirea atotbiruitoare, marea soluţie a tuturor problemelor. Sfatul dat aici poate fi considerat ca factor suprem al învăţăturii lui Pavel către credincioşii corinteni şi către toţi creştinii de pretutindeni şi din toate timpurile. Iubire supremă de Dumnezeu şi iubire neegoistă de oameni vor desfiinţa orice ceartă, dezbinare, mândrie şi relele însoţitoare (vezi Prov. 10,12; Mat 22,37-40; Rom 13,10). Atributul acesta fundamental al caracterului lui Dumnezeu (1Ioan 4,8) trebuie să stimuleze pe fiecare copil al Său, aşa încât viaţa lui să fie o demonstraţie a puterii iubirii şi

o dovadă a adevărului Evangheliei lui Isus Hristos (cf. Ioan 14,23; 15,0.10.12; 1 Ioan 3,14.16.23.24; 4,7.8.11.12.16.18.20.21; 5,2).

15 Încă un îndemn, fraţilor. Cunoaşteţi casa lui Stefana; ştiţi că el este cel dintâi rod al Ahaiei şi că s-a pus cu totul în slujba sfinţilor.

Un îndemn. [vă implor, KJV]. Gr. parakaleo, a îndemna, a avertiza (vezi Ioan 14,16).

Casa lui Ştefana. O familie influentă ai cărei membrii fuseseră botezaţi chiar de Pavel (vezi cap. 1,16).

Cel dintâi rod. Adică ei erau primii dintr-o mare recoltă de suflete în Ahaia.

Ahaia. O provincie a Greciei alcătuită din Peloponez şi partea continentală a Greciei, la sud de Macedonia. Capitala ei era Corintul.

S-au pus cu totul în slujba. [s-au consacrat, KJV]. Adică s-au dedicat sarcinii.

16 Fiţi şi voi supuşi unor astfel de oameni şi fiecăruia care ajută la lucru şi se osteneşte.

Fiţi şi voi supuşi. [supuneţi-vă, KJV]. Adică arătaţi consideraţie şi respect pentru cei care sunt credincioşi în slujba bisericii. Părerile şi sfaturile lor ar trebui să fie privite ca meritând o serioasă consideraţie. Toţi cei care dau ajutor în marea lucrare a lui Dumnezeu pe pământ trebuie să fie trataţi cu respect şi să li se dea tot ajutorul de care au nevoie.

17 Mă bucur de venirea lui Stefana, lui Fortunat şi lui Ahaic; ei au împlinit ce lipsea din partea voastră,

Venirea lui. Cei trei soli erau, se pare, toţi din Corint. Fortunat şi Ahaic nu mai sunt numiţi în altă parte. Cei trei bărbaţi erau probabil purtătorii scrisorii cu întrebări de la corinteni la Pavel (cap. 7,1) şi posibil ai scrisorii lui Pavel către ei, cunoscută ca Întâia Corinteni.

Au împlinit. Literal, au umplut. Comparaţi cu traducerea RSV, ei au împlinit absenţa voastră [lipsa voastră, G.Gal.].

Ce lipsea din partea voastră. Expresia greacă înseamnă sau deficienţa voastră, adică absenţa voastră, sau lipsa voastră sau lipsa din partea voastră. Unii sugerează, în plus că poate însemna nevoia voastră de mine ca şi nevoia mea de voi.

18 căci mi-au răcorit duhul meu şi al vostru. Să ştiţi, dar, să preţuiţi pe astfel de oameni.

Răcorit. Prezenţa şi conversaţia acestor trimişi din Corint adusese încurajare şi mângâiere lui Pavel. Se pare că ei dăduseră apostolului informaţii cu privire la biserica din Corint (vers. 17), informaţii care îl ajutaseră să aibă o înţelegere mai clară a situaţiei (vezi Prov. 15,30).

Preţuiţi. [recunoaşteţi, KJV; cunoaşteţi bine, G. Gal.]. Adică a le oferi recunoaştinţă.

19 Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Acuila şi Priscila, împreună cu biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în Domnul.

Asia. Vezi Fapte 2,99; vezi nota suplimentară la fapte 16. Acuila şi Priscilia. Vezi Fapte 18,2. Biserica din casa lor. Primii creştini se adunau în case particulare. Clădiri de biserici n-au apărut decât începând cu finele secolului al II-lea.

20 Toţi fraţii vă trimit sănătate. Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfântă.

Toţi fraţii. Fără îndoială credincioşii din Efes. Se pare că aveau interes faţă de biserica din Corint şi doreau ca fraţii lor să ştie de iubirea şi preocuparea lor faţă de ei. Acelaşi duh însufleţeşte pe toţi cei care iubesc pe Domnul şi poporul Lui. Ei sunt interesaţi de toţi ceilalţi membri ai familiei celei mari a lui Dumnezeu. Acest duh de comuniune iubitoare, predominant în mijlocul poporului lui Dumnezeu, este şi o dovadă a adevărului Evangheliei (vezi Ioan 17,23.24; 3T 446, 447; SC 115).

Sărutare. O formă obişnuită de salut în Orient. Sărutarea sfântă este un semn de afecţiune printre credincioşi (cf. Rom 16,16; 2Cor 13,12; 1Tes 5,26; 1 Petru 5,14). Pavel pare să fi avut dorinţa ca credincioşii corinteni să dea unul altuia acest semn când vor fi primit scrisoarea, ca o garanţie a unirii şi iubirii lor creştine proaspăt trezite. Obiceiul, cel puţin aşa cum era mai târziu poruncit în Constituţiile apostolice (2,57; 8,11), era ca bărbaţii să salute pe bărbaţi şi femeile să salute pe femei. Potrivit obiceiului palestinian, sărutul era pe obraz, frunte, barbă, mâini sau picioare, nu pe buze.

21 Urările de sănătate sunt scrise cu însăşi mâna mea: Pavel.

Însăşi mâna. Se pare că de obicei Pavel folosea un secretar pentru a-şi scrie scrisorile către biserici. El autentifica epistola semnându-se şi exprimând salutări fraţilor (cf. Col 4,18; 2Tes 3,17). Semnătura aceasta constituia o dovadă că scrisoarea era într-adevăr a lui, precum şi un semn al grijii sale iubitoare pentru biserică. El fusese supărat pe aceia care falsificaseră scrisori care pretindeau că sunt ale lui (vezi 2Tes 2,2) şi semnătura sa personală era menită să înfrângă intenţiile unor astfel de oameni.

22 Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema! „Maranata!” (Domnul nostru vine!)

Iubeşte. Gr. phileo, a iubi cu afecţiune omenească. Pentru comparaţia cu agapao, vezi Matei 5,43.44. Înţelesul aici este: dacă cineva nu are nici măcar iubire omenească pentru Domnul Isus Hristos.

Anatema. O transliterare a cuvântului grec anathema, care însemna blestemat sau dat nimicirii. Cei care cred în Domnul Hristos şi nu-L iubesc nu pot nădăjdui să aibă mântuire. Prin propriul lor act de a respinge unicul mijloc de mântuire, ei aleg nimicirea veşnică (vezi Marcu 16,16; Ioan 12,48; Fapte 16,30-32; 1 Ioan 5,11-13; cf. Gal. 1,8.9).

Maranata. [Maran-atha, KJV]. O transliterare a cuvântului grec maran atha, care la rândul lui este o transliterare a expresiei aramaice maran ’athah. Cuvintele ar trebui probabil să fie despărţite după cum urmează: marana tha, aramaic marana ’tha. Acesta este unicul loc din Scriptură unde apare cuvântul acesta. Expresia aramaică poate fi tradusă: Domnul nostru vine sau Domnul nostru, vino. Scrisoarea către corinteni a fost scrisă în limba greacă, după cum au fost şi celelalte epistole, dar Pavel era un bilingv şi obişnuit cu aramaica, limba locală a populaţiei din Palestina. Când a ajuns la încheierea apelului său puternic către corinteni de a părăsi dezbinările, doctrinele şi practicile lor greşite şi de a se preda cu totul Domnului, el şi-a încununat argumentele cu această puternică expresie cu privire la venirea Domnului. În KJV declaraţia aceasta este ataşată cuvântului anterior anatema, dar nu există legătura necesară.

În primele zile ale bisericii creştine, expresia maranata pare să fi fost folosită de credincioşi ca salutare (vezi Didache 10,6). Venirea lui Isus ar trebui să fie tema vieţii fiecărui creştin (vezi 6T 406; 7T 237; EW 58).

23 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi.

Harul. Pavel îşi încheie scrisoarea cu binecuvântarea obişnuită (vezi Rom 16,24; 2Cor 13,14;

Gal 6,18).

24 Dragostea mea este cu voi cu toţi în Hristos Isus. Amin.

Dragostea. Ce binecuvântare mai frumoasă ar fi putut veni după denunţarea aspră a celor care leapădă iubirea lui Dumnezeu? Epistola aceasta, care conţine multe lucruri care ar putea fi privite ca fiind oarecum aspre în tratarea directă a anumitor abuzuri din biserică, se încheie cu o expresie de iubire şi de interes pentru binele veşnic al destinatarilor scrisorii.

Post-scriptumul care urmează vers. 24 (KJV) nu apare în nici un manuscris timpuriu. Conţinutul lui e incorect, cel puţin în parte, deoarece dă locul scrierii ca fiind Filipi, în timp ce epistola însăşi dă locul obârşiei ca fiind Efes (cap. 16,8), deşi post-scriptumul din manuscrisul uncial din secolul al IX-lea zice din Efes în loc de din Filipi. Întrucât informaţia cu privire la locul scrierii este greşită, se ridică întrebarea dacă Stefana, Fortunat şi Ahaic au fost purtătorii scrisorii către Corint (vezi vers. 15). Post-scriptumul a fost un supliment redacţional ulterior şi nu a făcut parte din raportul inspirat iniţial.

Comentarii Ellen G. White:

1.2 CSW 129; 3T 398 2 AH 368, 389; CS 80, 81, 85; CSW 130; 1T 191, 206, 325; 3T 389, 411, 412; 5T 382 9 AA 286 13 CSW 180; Ed 295; GW 127; MH 136; ML 69, 319; MYP 24; 1T 370; 5T 584; 7T 236