1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

Verset ce nu a fost comentat.

2 „Ia pe Aaron şi pe fiii lui împreună cu el, veşmintele, untdelemnul pentru ungere, viţelul pentru jertfa de ispăşire, cei doi berbeci şi coşul cu azimele,

Ia pe Aaron şi pe fii lui. Cronologic, acest capitol urmează după ultimul capitol al Exodului, în care este raportată construirea tabernacolului. Cele şapte capitole de până aici conţin instruirea lui Aaron şi a fiilor lui, pregătirea de care aveau nevoie înainte de a începe slujba la sanctuar.

Prima calificare pentru preoţie era descendenţa din Aaron. Erau ţinute registre genealogice cu mare grijă (2 Cronici 31,16-19). Celui care nu putea să prezinte o dovadă legală cu privire descendenţa aaronică nu-i era îngăduit să facă slujba de preot (Ezra 2,62; Neemia 7,64).

A doua calificare era să nu aibă o meteahnă fizică. Orice defect sau rană era de ajuns să împiedice pe un fiu al lui Aaron să se apropie de altar, sau chiar să intre în sanctuar. Descendenţa aaronică îl îndreptăţea la întreţinere, el putea să mănânce din partea de jertfe a preoţilor şi să primească o parte din zecime (Levitic 21,17-23). Mai departe, preotul trebuia să fie liber de orice necurăţie ceremonială şi să se abţină de la vin şi băuturi tari (cap. 10,8-10).

Slujba principală a preoţilor era să se apropie de Dumnezeu pentru popor (Levitic 10,3; 21,17; Numeri 16,5). Ei trebuiau să stea între un Dumnezeu sfânt şi un popor păcătos. De aceea, ei înşişi trebuiau să fie sfinţiţi. Chestiunea sfinţeniei este scoasă în evidenţă de repetate ori în descrierea lucrării preoţilor. Marele preot, în care era concentrată preoţia, este numit sfântul Domnului (Psalmi 106,16). Pe tabla de aur care era ataşată de mitra lui erau scrise cuvintele, Sfinţenie Domnului (Exod 28,36), şi despre el este spus în mod explicit că va purta fărădelegile săvârşite de copiii lui Israel când îşi aduc toate darurile lor sfinte (Exod 28,38).

Înainte ca marele preot şi fiii lui să fi putut începe slujba în sanctuar, ei trebuiau să fie puşi de-o parte în mod solemn pentru slujbă. Aaron trebuia să fie uns cu untdelemn sfânt şi fiii lui trebuiau să fie stropiţi cu untdelemn la uşa Cortului Întâlnirii, unde avea să aibă loc inaugurarea.

3 şi cheamă toată adunarea la uşa Cortului întâlnirii.”

Verset ce nu a fost comentat.

4 Moise a făcut cum îi poruncise Domnul; şi adunarea s-a strâns la uşa Cortului întâlnirii.

Verset ce nu a fost comentat.

5 Moise a zis adunării: „Iată ce a poruncit Domnul să se facă.”

Verset ce nu a fost comentat.

6 Moise a adus pe Aaron şi pe fiii lui şi i-a spălat cu apă.

I-a spălat. Acesta era un simbol al naşterii din nou (Tit 3,5). Ei nu trebuiau să se spele singuri, deoarece curăţenia pe care o cerea Dumnezeu de la ei nu era ceva ce puteau să obţină singuri. Altcineva trebuia să îndeplinească această lucrare pentru ei.

Când cei doi fraţi s-au apropiat de lighean, mintea lor trebuie să fi fost ocupată cu semnificaţia şi importanţa lucrării pe care o îndeplineau. Aceasta era mai mult decât o baie obişnuită, era o curăţire spirituală. Aaron nu se putea curăţi de păcat. Cineva trebuia să facă acest lucru pentru el.

7 A pus tunica pe Aaron, l-a încins cu brâul, l-a îmbrăcat cu mantia şi a pus pe el efodul, pe care l-a strâns cu brâul efodului cu care l-a îmbrăcat.

A pus tunica. După spălare a urmat îmbrăcarea lui Aaron cu hainele sfinte, însemnele slujbei lui. Acesta era un act simbolic, de aceea nu-i era îngăduit să se îmbrace singur.

În acest timp, Aaron trebuie să se fi simţit cu totul neajutorat. Totul trebuia să fie făcut pentru el, de către altcineva? El nu putea nici măcar să-şi pună mitra? Deşi putea s-o facă mai bine decât Moise. Dar nu, Aaron trebuia să se supună faţă de porunca lui Dumnezeu. El trebuie să fie făcut să simtă propria neajutorare. El trebuia să înveţe că nimic din ceea ce ar fi putut face el nu era primit de Dumnezeu. El trebuia să înveţe lecţia totalei dependenţe. Dumnezeu era cel care îl instala şi-l pregătea pentru slujbă. Dumnezeu era cel care îl îmbrăca cu haina îndreptăţirii divine (Psalmi 132,9).

Acum, Aaron era complet îmbrăcat. Avea lunga mantie albastră cu clopoţeii şi rodiile, efodul cu numele copiilor lui Israel săpate pe cele 2 frumoase pietre de onix, pieptarul cu cele 12 pietre şi Urim şi Tumim, şi mitra cu coroana ei de aur şi inscripţia: Sfinţenie Domnului.

8 I-a pus pieptarul şi a pus în pieptar Urim şi Tumim.

Verset ce nu a fost comentat.

9 I-a pus mitra pe cap, iar pe partea dinainte a mitrei a aşezat placa de aur, cununa împărătească sfântă, cum poruncise lui Moise, Domnul.

Verset ce nu a fost comentat.

10 Moise a luat untdelemnul pentru ungere, a uns Sfântul Locaş şi toate lucrurile, care erau în el, şi le-a sfinţit.

A uns sfântul locaş. Înainte de a-l unge pe Aaron, Moise a uns Cortul Întâlnirii şi mobilierul lui, inclusiv chivotul, după porunca lui Dumnezeu (Exod 30,26-29).

11 A stropit cu el altarul de şapte ori şi a uns altarul şi toate uneltele lui, şi ligheanul cu piciorul lui, ca să le sfinţească.

Verset ce nu a fost comentat.

12 Din untdelemnul pentru ungere a turnat pe capul lui Aaron şi l-a uns, ca să-l sfinţească.

A turnat. După ce a uns Cortul Întâlnirii şi cele din cuprinsul lui, Moise l-a uns pe Aaron. Acesta a fost încoronarea lui ca mare preot (vezi Levitic 21,12; compară Zaharia 6,11-13). Ungerea a fost aşa de abundentă încât untdelemnul a curs pe barba şi hainele lui Aaron (Psalmi 133,2).

13 Moise a adus şi pe fiii lui Aaron; i-a îmbrăcat cu tunicile, i-a încins cu brâiele şi le-a legat scufiile, cum poruncise lui Moise, Domnul.

Verset ce nu a fost comentat.

14 A apropiat apoi viţelul adus ca jertfă de ispăşire; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul viţelului adus ca jertfă de ispăşire.

Viţelul adus ca jertfă de ispăşire. Această jertfă de ispăşire nu era numai pentru Aaron şi fiii lui, ci şi pentru altar. Altarul avea rolul cel mai de seamă în slujba de împăcare şi de aceea el a avut parte de o ungere şi curăţire nouă.

În tot timpul ritualului de consacrare Moise îndeplinit rolul de preot. El a luat sângele şi l-a pus pe coarnele altarului, a vărsat restul de sânge la piciorul altarului, a ars grăsimea pe altar, a înlăturat viţelul prin arderea trupului lui afară din tabără. Aaron nu începuse încă lucrarea lui şi, din cauza aceasta, Moise a lucrat nu numai ca preot, ci şi ca mare preot. El a intrat în Sfânta Sfintelor să ungă chivotul mărturiei (Exod 30,26; Levitic 8,10).

15 Moise l-a înjunghiat, a luat sânge şi a uns cu degetul coarnele altarului de jur împrejur, şi a curăţat altarul; celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului şi l-a sfinţit astfel, făcând ispăşire pentru el.

Verset ce nu a fost comentat.

16 A luat apoi toată grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea lor, şi le-a ars pe altar.

Verset ce nu a fost comentat.

17 Iar cealaltă parte care a mai rămas din viţel, şi anume: pielea, carnea şi balega le-a ars în foc, afară din tabără, cum poruncise lui Moise, Domnul.

Verset ce nu a fost comentat.

18 A apropiat apoi berbecul pentru arderea de tot; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul berbecului.

Verset ce nu a fost comentat.

19 Moise l-a înjunghiat şi a stropit sângele pe altar de jur împrejur.

Verset ce nu a fost comentat.

20 A tăiat berbecul în bucăţi şi a ars capul, bucăţile şi grăsimea.

Verset ce nu a fost comentat.

21 A spălat cu apă măruntaiele şi picioarele şi a ars tot berbecul pe altar: aceasta a fost arderea de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, cum poruncise lui Moise, Domnul.

Verset ce nu a fost comentat.

22 A adus apoi celălalt berbec, adică berbecul pentru închinarea în slujba Domnului; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul berbecului.

Berbecele pentru închinarea în slujbă. Ceremonia cu berbecele pentru consacrare a fost ultimul act în consacrarea lui Aaron şi a fiilor lui. Consacrarea era completă, şi ei erau împuterniciţi să îndeplinească diferitele slujbe preoţeşti de mijlocire.

23 Moise a înjunghiat berbecul, a luat din sângele lui şi a pus pe marginea urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare al mâinii drepte şi pe degetul cel mare de la piciorul lui cel drept.

Urechea dreaptă a lui Aaron. Aplicarea sângelui pe ureche însemna consacrarea ei în slujba lui Dumnezeu. De unde rezultă că Aaron trebuia să asculte cu băgare de seamă la poruncile lui Dumnezeu şi trebuia să-şi astupe urechile faţă de cele rele. Învăţătura aceasta este folositoare atât pentru slujbaş, cât şi pentru membrul laic. Bine ar fi dacă s-ar ţine seamă de ea, pentru că ascultarea face mai mult decât jertfele şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor (1 Samuel 15,22).

Degetul cel mare. Punerea sângelui pe degetul cel mare de la mâna dreaptă a lui Aaron însemna că de aici înainte fiecare faptă a lui trebuia să fie dreaptă. Mâna reprezintă lucrarea în viaţă, diferitele fapte externe, săvârşirea dreptăţii. Despre Hristos stă scris: Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule (Evrei 10,7). Mâncarea Mea, spunea El, este să fac voia Celui ce M-a trimis (Ioan 4,34).

Degetul cel mare de la piciorul drept. Punerea sângelui pe degetul mare de la picior are aceeaşi semnificaţie. Ea înseamnă a umbla în lumină, a alerga pe căile lui Dumnezeu, stând alături de adevăr şi dreptate. Orice însuşire a fiinţei trebuie să fie consacrată lui Dumnezeu.

24 A adus pe fiii lui Aaron, a pus sânge pe marginea urechii lor drepte, pe degetul cel mare al mâinii drepte şi pe degetul cel mare de la piciorul lor cel drept, iar sângele rămas l-a stropit pe altar de jur împrejur.

Pe altar de jur împrejur. Altarul fusese mai înainte uns cu untdelemn. Sângele jertfei de ispăşire şi sângele arderii de tot fusese aplicat pe el (cap. 8,10.15.19.24). Acum el era stropit cu sângele berbecului pentru consacrare. El a primit atenţie mai mult decât oricare altă parte a sanctuarului. Acesta, fără îndoială, din cauza importanţei lui pentru ungere. În mod practic, el a jucat un rol important pentru fiecare sacrificiu.

25 A luat grăsimea, coada, toată grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea lor şi spata dreaptă;

Verset ce nu a fost comentat.

26 a luat de asemenea din coşul cu azime, pus înaintea Domnului, o turtă fără aluat, o turtă de pâine făcută cu untdelemn şi o plăcintă, şi le-a pus pe grăsime şi pe spata dreaptă.

Verset ce nu a fost comentat.

27 Toate aceste lucruri le-a pus în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor săi, şi le-a legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului.

Verset ce nu a fost comentat.

28 Apoi Moise le-a luat din mâinile lor şi le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot; aceasta a fost jertfa de închinare în slujba Domnului, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

Verset ce nu a fost comentat.

29 Moise a luat pieptul berbecului de închinare în slujba Domnului şi l-a legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului; aceasta a fost partea lui Moise, cum poruncise lui Moise, Domnul.

Verset ce nu a fost comentat.

30 Moise a luat din untdelemnul pentru ungere şi din sângele de pe altar; a stropit cu el pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor; şi a sfinţit astfel pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor împreună cu el.

Verset ce nu a fost comentat.

31 Moise a zis lui Aaron şi fiilor lui: „Fierbeţi carnea la uşa Cortului întâlnirii; acolo s-o mâncaţi, împreună cu pâinea care este în coş pentru jertfa de închinare în slujba Domnului, cum am poruncit, zicând: „Aaron şi fiii lui s-o mănânce.”

S-o mănânce. Mâncarea aceasta rituală încheia ceremonia de consacrare. Mâncarea cărnii berbecului pentru consacrare este în contrast cu mâncare cărnii jertfei pentru păcat. Mâncarea cărnii berbecului avea loc spre a-i consacra pe preoţi, aşa încât ei să poată mânca din carnea jertfei pentru păcat şi să poarte păcatul poporului (cap. 10,17).

32 Iar partea care va mai rămâne din carne şi din pâine s-o ardeţi în foc.

Verset ce nu a fost comentat.

33 Timp de şapte zile, să nu ieşiţi deloc din uşa Cortului întâlnirii, până se vor împlini zilele pentru închinarea voastră în slujba Domnului; căci şapte zile se vor întrebuinţa pentru închinarea voastră în slujba Domnului.

Verset ce nu a fost comentat.

34 Ce s-a făcut azi, Domnul a poruncit să se facă şi de acum încolo ca ispăşire pentru voi.

Verset ce nu a fost comentat.

35 Să rămâneţi dar şapte zile la uşa Cortului întâlnirii, zi şi noapte, şi să păziţi poruncile Domnului, ca să nu muriţi; căci aşa mi s-a poruncit!

Şapte zile. Serviciul zilei se terminase, dar Aaron şi fiii lui nu puteau să plece decât după şapte zile. Acesta era un timp de studiu, de rugăciune, de meditaţie, de repetare a ritualului, ca să nu facă nici o greşeală când va sosi timpul să slujească.

Comentariile lui Ellen G. White 1-3 PP 359

36 Aaron şi fiii lui au făcut toate cele poruncite de Domnul prin Moise.

Verset ce nu a fost comentat.