1 Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă şi a intrat la ea.

Gaza. Aceasta era cea mai sudică dintre cetăţile filistene şi cea mai mare dintre ele. Ea era un centru important pentru că drumurile de caravane din deşert se uneau aici cu şoseaua principală de la Egipt. Ea era aşezată cam la 30 mile de regiunea celorlalte aventuri ale lui Samson. Samson sa încrezut în puterea lui cea mare, care a inspirat filistenilor atâta teamă, şi s-a aventurat chiar în inima teritoriului vrăjmaş.

O curvă. Se pare că Samson ajunsese complet lipsit de principii morale. În mod continuu el a îngăduit dorinţelor lui impulsive să triumfe asupra lui. Un pas greşit duce la următorul pas. Samson făcuse prima lui greşeală în alegerea legăturilor lui rele din tinereţea lui. Rezultatul a fost tragica lui căsătorie cu femeia filisteancă. Acum el a căzut şi mai jos pe scara morală.

2 S-a spus oamenilor din Gaza: „Samson a venit aici.” Şi l-au înconjurat şi au pândit toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea şi au zis: „Când se va lumina de ziuă, îl vom omorî.”

S-a spus. Cuvintele acestea au fost adăugate de traducători, dar evident că e corect aşa. Le conţin toate versiunile vechi.

Samson a venit aici. Îndrăzneala lui Samson l-a putut face să-şi dea puţină osteneală să-şi ascundă identitatea sau prezenţa sa. Filistenii erau nerăbdători să se răzbune şi n-au mai pierdut timp să facă planuri pentru a-l prinde pe acela care conducea opoziţia faţă de ei printre evrei.

L-au înconjurat. Poate că ei n-au ştiut în care casă se află. În orice caz, porţile acelei cetăţi puternic întărite erau închise, şi filistenii s-au socotit siguri de prada lor.

3 Samson a rămas culcat până la miezul nopţii. Pe la miezul nopţii, s-a sculat şi a apucat porţile cetăţii cu amândoi stâlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului.

Pe la miezul nopţii s-a sculat. Mustrat de conştiinţă (PP, p. 565) Samson s-a sculat la miezul nopţii. Probabil că el a bănuit că fusese recunoscut şi a dorit să plece în timp ce străzile erau goale. El a găsit porţile încuiate. Zidurile cetăţii erau prea înalte pentru a le escalada. Oare va interveni Dumnezeu să-l scape, în ciuda marelui păcat pe care-l comisese?

A apucat porţile. Dumnezeu nu-l lepădase încă pe Samson. Dacă paznicii dormeau sau se îndepărtaseră pentru un moment, ori dacă au opus chiar şi o oarecare rezistenţă, nu se spune. Samson a apucat bara care era zăvorâtă de stâlpii porţii şi, exercitându-şi minunata lui putere, a dezrădăcinat stâlpii.

Le-a scos. Textul ebraic spune în realitate le-a tras în sus.

Le-a dus. Samson a dus totul într-o singură bucată, uşile şi cadrul întreg.

În faţa Hebronului. Hebronul este cam la 38 de mile de Gaza. Totuşi, nu se spune că Samson a mers cu porţile şi zăvoarele pe umeri tot drumul până la Hebron. El doar le-a pus pe un deal de pe drumul către Hebron.

4 După aceea, a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila.

Valea Lorec. Valea în care era aşezată Ţorea, căminul lui Samson. Se crede că valea este modernul Wadi eş-Şarâr, în care se află ruine numite Surik, despre care se crede că este anticul Sorec. Cetatea Sorec era cam la 2 mile de Ţorea.

Dalila. În general se crede că a fost o femeie filisteancă, dar nu se spune aşa. Judecând după mita ce i-a fost oferită ei, unii cred că ea n-a fost o filisteancă, pentru că, dacă ar fi fost de naţionalitatea aceasta, probabil că ei ar fi folosit împotriva ei ameninţările în loc de corupţie, ca şi în cazul soţiei lui Samson (cap. 14,15).

5 Domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi i-au zis: „Înduplecă-l şi află de unde-i vine puterea lui cea mare şi cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l slăbim, şi-ţi vom da fiecare câte o mie o sută de sicli de argint.”

Domnitorii Filistenilor. Probabil că toţi cei cinci conducători filisteni de seamă (vezi cele despre cap. 3,3) uniţi în acest efort de a face prin corupţie ceea ce nu reuşiseră prin forţa armelor.

De unde-i vine puterea lui cea mare! Chiar dacă Samson trebuie să fi fost mare la fizic, filistenii au recunoscut că puterea lui era mult mai mare decât se putea aştepta numai de la mărimea fizică. Probabil că ei şi-au închipuit că el poseda vreun farmec magic care constituia taina puterii lui. Poate că uneori Samson s-a mai lăudat că există o sursă secretă a puterii lui.

Să-l legăm. Filistenii îl urau prea mult pe Samson pentru a-l omorî. Nenorocirea lui şi bucuria lor ar fi fost de prea scurtă durată. Ei doreau să-l ţină în lanţuri, să-l ia în râs şi să-şi bată joc de el.

O mie o sută. După obiceiul vremii, piesele acestea ar fi argint nebătut, fiecare cântărind un siclu. Un siclu de argint ar avea valoarea de cel puţin 21 de cenţi, poate chiar până la 42 de cenţi dacă a fost folosit siclul cel greu. Pe temeiul a 21 de cenţi fiecare domnitor trebuia să-i plătească Dalilei o sumă egală cu cel puţin 231 de dolari. La valoarea din acea epocă a banilor, aceasta era o mită enorm de mare, astfel arătând cât de arzătoare era dorinţa filistenilor de a-l prinde pe Samson. Cei 5.500 de sicli plătiţi Dalilei ar fi echivalentul preţului a 275 de sclavi, la preţul plătit pentru Iosif (Geneza 37,28).

6 Dalila a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit.”

Cu ce ar trebui să fii legat. Probabil că Samson a avut unele bănuieli asupra motivelor Dalilei; de aceea el a încercat s-o înşele prin declararea falsă a tainei puterii lui.

7 Samson i-a zis: „Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, care să nu fie uscate încă, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.”

Şapte. Unii credeau că numărul acesta are o putere deosebită. Se poate observa că părul lui Samson, ultima dovadă a consacrării lui pentru Dumnezeu, a fost împărţit în şapte şuviţe (v. 13). Poate că el îşi trădase deja în mod inconştient o parte a tainei lui.

Noi (în engl green). Ebraicul lach, umed, proaspăt, verde, înţelesul depinzând de obiectul la care este aplicat. Funii. Exacta însemnătate a acestui cuvânt ebraic este nesigură. El este folosit pentru corzi de arc şi corzi de cort. Probabil că el se referă la corzi făcute din intestine sau vine de animale. Ca orice alt om. Adică, neavând putere mai mare decât media omului de aceeaşi dimensiune.

8 Domnitorii filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă. Şi ea l-a legat cu funiile acestea.

Ea l-a legat. Fără îndoială că Dalila susţinea între timp că e vorba de o glumă, acţionând ca şi când n-ar avea nici o semnificaţie răufăcătoare.

9 Iar nişte oameni stăteau la pândă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el a rupt funiile, cum se rupe o aţă de câlţi când se atinge de foc. Şi astfel n-au ştiut de unde-i venea puterea.

Oameni stăteau la pândă. Textul ebraic foloseşte aici singularul, dar probabil în sens colectiv ca în Judecători 20,37; Iosua 8,14. Unii se îndoiesc că Dalila ar fi putut să ascundă mai mult decât un spion, fără ca Samson să-şi dea seama, dar aceasta este îndoielnic.

Filistenii sunt asupra ta, Samson. Nu este spus că oamenii au ieşit din ascunzătoare când a avut loc acest strigăt, dar cel puţin împrejurările erau de aşa natură încât Samson avea cea mai clară dovadă că filistenii erau în legătură cu Dalila (vezi PP, p. 566).

Câlţi. Partea slabă şi frântă a fuiorului, care de obicei se aruncă din cauza slăbiciunii lor.

10 Dalila a zis lui Samson: „Vezi, ţi-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat.”

Dalila a zis. Nu trebuie să concludem în mod necesar că Dalila a făcut a doua ei încercare imediat. Probabil că ea a aşteptat câteva zile până aveau să se liniştească bănuielile lui Samson. Cu toate acestea la ceea ce s-a gândit ea a fost următorul moment oportun, ea plângându-se de lipsa lui de amabilitate în refuzul de a-i spune taina lui.

11 El i-a zis: „Dacă aş fi legat cu funii noi, care să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.”

Funii noi. Acestea fuseseră încercate deja de alţii, dar nu reuşiseră (cap. 15,13.14). Din nou, prin specificarea de funii care nu fuseseră niciodată folosite sau destinate unui alt scop, Samson din nou a putut face legătura cu taina lui, consacrarea lui pentru Dumnezeu ca Nazireu.

Dalila a crezut că, prin această nouă descoperire, Samson nu o mai înşelase. Ea l-a legat în mod viclean din nou, dar Samson a rupt funiile ca şi cum ar fi fost doar nişte fire de aţă. Prin decepţiile acestea, poate că Samson a sperat să o descurajeze pe Dalila de a-l mai chestiona. Dar având mereu în mintea ei mita cea imensă, ea nu avea să cedeze aşa uşor. Şi Samson, a cărui putere colosală l-a făcut prea confident, se distra tot mai mult în braţele fermecătoarei femei.

12 Dalila a luat nişte funii noi şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Iar nişte oameni stăteau la pândă într-o odaie. Şi el a rupt funiile de la braţe ca pe o aţă.

Verset ce nu a fost comentat.

13 Dalila a zis lui Samson: „Până acum ţi-ai bătut joc de mine şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat.” El i-a zis: „N-ai decât să împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţesăturii.”

În urzeala ţesăturii. Cu o lipsă de seriozitate şi nerozie de necrezut, Samson merge până în pragul adevăratei taine şi suferă ca părul lui să fie ţesut în războiul de ţesut al Dalilei. Fără îndoială că ea l-a linguşit lăudându-i puterea bărbătească, şi, dând pe faţă curiozitatea unei amorezate, întreba în mod insidios mereu şi mereu de taina puterii lui. Samson a indus-o în eroare sugerându-i că, dacă ea ar ţese părul lui în urzeala ţesăturii, poate folosindu-l ca bătătură, el n-ar mai avea puterea să se libereze.

14 Şi ea le-a pironit cu un cui de lemn în pământ. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a smuls cuiul de lemn din pământ cu urzeală cu tot.

Le-a pironit cu un cui de lemn. În mod literal ea l-a bătut cu ţăruşul. Aceasta pare să fi fost expresia tehnică pentru operaţiunea de ţesătură care bate bătătura strâns în urzeală. Faptul că acest ţăruş a fost suveica ţesătoarei se deduce în mod evident din expresia cuiul de lemn care urmează.

A smuls (în engl. went away). Verbul ebraic folosit aici la bază înseamnă a smulge, ca în versetul 3. Cuvântul era folosit de obicei pentru smulgerea ţăruşilor de cort, de la folosirea căruia acesta a luat sensul de a pleca. În context se potrivesc aici ambele sensuri. În orice caz, în eforturile lui Samson de a se elibera pe sine de războiul în care era prins bine părul lui, el a rupt în bucăţi războiul şi probabil că a ieşit mânios cu ţesătura sau pânza neterminată încă în părul lui şi cu suveica şi părţi din război agăţate de el.

15 Ea i-a zis: „Cum poţi spune: „Te iubesc!”, când inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.”

Ea i-a zis. Din nou se poate să fi trecut câtva timp. Dacă incidentul de mai înainte pricinuise

o înstrăinare trecătoare, acum Samson era gata să se întoarcă la Dalila. Fără îndoială că ea a mai continuat gluma ei că nu avea nici un motiv ascuns în aflarea secretului lui, ci a folosit eşecul ei în descoperirea acelui secret ca mijloc de a-i reproşa lipsa lui de iubire faţă de ea. În loc să mă iubeşti cum mărturiseşti că faci, a stăruit ea, tu îţi baţi joc de mine. Şi astfel ea a continuat să diminueze rezistenţa lui în a-i descoperi adevărul cu privire la marea lui putere.

16 Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte,

Verset ce nu a fost comentat.

17 şi-a deschis toată inima faţă de ea şi i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.”

Şi i-a zis. Naraţiunea lasă impresia unei stupidităţi din partea lui Samson aproape de necrezut. El putea oricând să pună capăt chestionării din partea Dalilei, părăsind-o şi întorcându-se acasă la el. Dar greşeala cea mare a lui Samson n-a fost atât de mult stupiditatea cât patima senzuală. Învăţătura morală principală a întâmplării constă în ruina şi ruşinea adusă asupra lui de slăbiciunea senzuală, şi felul în care, pas cu pas, aceasta l-a făcut să-şi piardă minunatul dar al puterii supranaturale. De trei ori, el îşi dovedise puterea cea mare. Acum, pentru a patra oară, el îşi dovedeşte enorma lui nebunie. Dumnezeu plănuise pentru el un destin nobil, dar slăbiciunea de a pune satisfacţia sexuală la loc de frunte în cugetarea lui a stricat planul lui Dumnezeu privind viaţa lui şi până la urmă l-a dus la un sfârşit fără glorie.

18 Dalila, văzând că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui.” Şi domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi au adus argintul în mâini.

Dalila văzând. Samson nu mersese atât de departe ca să fie în stare să descopere marea taină fără vreun simţământ de teamă şi ruşine. Dalila imediat a ghicit că în cele din urmă şi-a descoperit secretul astfel că imediat a trimis după domnitorii filistenilor, ştiind că acum va putea să-l predea pe Samson şi să-şi primească mult dorita răsplată.

19 Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi, chemând un om, a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea.

Să-l slăbească (engl. afflict him). Adică, necăjindu-l şi pricinuindu-i durere.

20 Atunci ea a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura.” Nu ştia că Domnul Se depărtase de el.

Mă voi scutura. Expresia pare să sugereze mă voi libera. Din cauza acestei expresii, mulţi cred că Dalila, pe lângă faptul că i-a tăiat părul l-a mai şi legat pe Samson. Totuşi textul nu este clar în privinţa aceasta. Filistenii ar fi dorit să aibă vreo dovadă că într-adevăr puterea lui a pierit, mai înainte de a se aventura să-l înfrunte, dar reacţia lui la necăjelile Dalilei (v. 19) a furnizat această probă.

Domnul se depărtase. Samson călcase de multe ori juruinţa lui de nazireu prin folosirea vinului (PP, p. 565) şi pângărindu-se în alte feluri, dar, în general, prin păstrarea părului lung, el a arătat cel puţin un oarecare interes în ceea ce priveşte păstrarea consacrării lui în slujba lui Dumnezeu. În părul însuşi nu exista nici o virtute, dar, deoarece acesta era semnul credincioşiei lui faţă de Dumnezeu, sacrificarea lui pentru capriciile unei femei nelegitime a făcut ca Dumnezeu să retragă darul puterii supranaturale. Dumnezeu suferise îndelung nebunia lui Samson, dar acum prin faptul că el a călcat juruinţa în toate privinţele, Domnul şi-a retras binecuvântarea şi ocrotirea.

21 Filistenii l-au apucat şi i-au scos ochii; l-au coborât la Gaza şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă. El învârtea la râşniţă în temniţă.

I-au scos ochii. O pedeapsă potrivită. Dorinţa nesfântă a lui Samson de a privi asupra frumuseţii femeilor nesfinte îl ademenise de la o experienţă nesfinţită la alta, şi în cele din urmă a devenit cauza imediată a prinderii lui de către filisteni.

Filistenii au ales să-i cruţe viaţa lui Samson, evident pentru a întreţine vanitatea lor, în marea lor realizare. Totuşi ei s-au temut că vreodată enorma putere a lui Samson s-ar putea întoarce. Pentru a fi siguri în astfel de eventualitate, ei i-au scos ochii, probabil arzându-i cu un fier cald sau înţepându-i cu un instrument ascuţit. În antichitate erau folosite ambele metode.

Râşniţă. Ei l-au pus să învârtească la o râşniţă grea, probabil ca cea la care învârtea de obicei un bou sau un măgar.

22 Dar părul capului lui a început iarăşi să crească, după ce fusese ras.

Iarăşi să crească. Samson a recunoscut nebunia lui descoperindu-şi taina şi îngăduind să-i fie tăiat părul. El şi-a reînnoit consacrarea sa faţă de Dumnezeu. Din cauza acestei hotărâri, Dumnezeu a început să-i redea puterea.

23 Şi domnitorii filistenilor s-au strâns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon, şi ca să se înveselească. Ei ziceau: „Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe Samson, vrăjmaşul nostru.”

O mare jertfă. De obicei, aceasta era însoţită de o mare sărbătoare sau celebrare.

Dagon. Nu se cunosc multe despre această zeitate. Au fost date diferite explicaţii cu privire la înţelesul acestui nume. Unii l-au derivat din cuvântul ebraic şi canaanit dagon, care înseamnă grâne. Dacă este aşa, Dagon ar fi unul dintre multele zeităţi agricole din Palestina. Dar numele mai poate fi o derivare a cuvântului dag, peşte. Ambele explicaţii sunt vechi. Faptul că au fost dezgropate monede în cetatea filisteană Ascalon cu chipul unei zeităţi reprezentată ca jumătate om şi jumătate peşte ne face să acceptăm ultima explicaţie (vezi PP, p. 567). În 1 Samuel 5,4 sunt făcute referiri la capul şi mâinile lui Dagon.

Dumnezeul nostru ne-a dat. Cele mai vechi neamuri au atribuit victoriile lor celor mai puternice zeităţi naţionale ale lor.

24 Şi când l-a văzut poporul, au lăudat pe dumnezeul lor, zicând: „Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe vrăjmaşul nostru, pe acela care ne pustia ţara şi ne înmulţea morţii.”

Când l-a văzut poporul. Este posibil ca Samson să fi fost pus la vedere la moară, unde măcina grâne. Probabil că aveau loc excursii prin închisoare ca toţi să-l poată vedea de aproape pe vrăjmaşul atât de urât de ei.

Zicând. Cuvintele care urmează sunt în formă de aliteraţie de patru linii, fiecare terminânduse în ebraică cu rimă.

25 În bucuria inimii lor, au zis: „Chemaţi pe Samson, ca să ne desfete!” Au scos pe Samson din temniţă, şi el a jucat înaintea lor. L-au aşezat între stâlpi.

Chemaţi pe Samson. Adică, aduceţi-l din închisoarea lui în sala de adunare care făcea parte din templu, unde întreaga adunare putea să-l vadă deodată.

Ca să ne desfăteze. Aceasta nu înseamnă în mod necesar că el avea să acţioneze ca un bufon, ci că apariţia puternicului lor vrăjmaş, acum orb şi în lanţuri, avea să dea naştere la râs şi veselie.

26 Şi Samson a zis tânărului care-l ţinea de mână: „Lasă-mă, ca să mă pot atinge de stâlpii pe care se reazemă casa şi să mă reazem de ei.”

Stâlpii. Casa la care se referă, probabil că a fost un portal cu acoperişul orizontal sau o sală susţinută de coloane care făcea parte componentă a templului.

27 Casa era plină de bărbaţi şi de femei; toţi domnitorii filistenilor erau acolo, şi pe acoperiş erau aproape trei mii de inşi, bărbaţi şi femei, care priveau la Samson cum juca.

Domnitorii filistenilor. Aceştia erau conducătorii celor cinci districte filistene care o mituiseră pe Dalila să-l trădeze pe Samson (vezi cele despre v. 5).

Pe acoperiş. Probabil că aceste 3 000 de persoane au căutat un loc avantajos pe acoperiş, în aşa fel încât să poată observa mai bine manifestaţia când Samson era înghiontit şi chinuit înaintea mulţimii. Această greutate mare cu siguranţă că avea să pricinuiască prăbuşirea dacă erau îndepărtate mai multe coloane.

În ebraică, cuvintele bărbaţi şi femei din prima propoziţie se deosebesc de cele din a doua. Deosebirea poate să constea în clase, cei de la etajul principal reprezentând nobilimea care stătea cu domnitorii, iar cei de pe acoperiş forma poporul de rând.

28 Atunci Samson a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeule! Adu-Ţi aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta, şi cu o singură lovitură să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!”

Doamne, Dumnezeule... Dumnezeule. Samson a folosit succesiv trei nume diferite pentru Dumnezeu: Adonai, Yahweh şi Elohim (vezi vol. I, p. 35, 170). Aceasta este a doua oară când autorul aminteşte rugăciunea lui Samson. Nu trebuie să tragem concluzia că acestea au fost singurele ocazii în care el s-a rugat, dar, dacă rugăciunea ar fi fost mai mult un obicei al vieţii lui, el ar fi putut să fie cruţat de această ruşine şi umilire, şi viaţa lui ar fi putut îndeplini marele destin plănuit de Dumnezeu pentru el.

De data aceasta... să-mi răzbun. Unii traduc acest pasaj astfel încât să redea ideea, ca să pot fi răzbunat pentru cei doi ochi ai mei. Ei ajung apoi la concluzia că Samson a murit cu o expresie de satisfacţie necruţătoare pe buzele lui, continuând astfel cu predispoziţia lui zeflemitoare de mai înainte. Conform cu această traducere, chiar dacă el a anticipat marea catastrofă pricinuind prăbuşirea acoperişului, aceasta n-ar fi ispăşit pierderea vederii lui, ci ar fi fost suficient pentru un ochi.

Cu toate că această traducere este posibilă, cea care este redată în text, sau cea mai literală redată în LXX, în Vulgata şi în Siriacă, Vreau să cer o recompensă merge tot atât de bine şi pare să se potrivească mai bine cu contextul. Având în vedere că experienţele amare ale umilinţei l-au condus pe Samson la pocăinţă, se pare mult mai probabil că el a murit într-o dispoziţie serioasă – căutând să răscumpere, în ultimele momente ale vieţii lui, ocaziile pierdute de el. Batjocurile care îi atribuiau victoria filistenilor zeităţii păgâne Dagon poate că au trezit sufletul lui să răzbune Numele Dumnezeului lui Israel asupra căruia el însuşi adusese astfel de dezonoare.

29 Şi Samson a îmbrăţişat amândoi stâlpii de la mijloc, pe care se sprijinea casa, şi s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui, şi altul la stânga.

Verset ce nu a fost comentat.

30 Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!” S-a plecat cu toată puterea, şi casa a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii.

Să mor. Textul ebraic înseamnă să moară sufletul meu (vezi n. Marginală). Adesea suflet este folosit în sensul de persoană (Geneza 12,13; 27,25; 1 Samuel 18,1; Psalm 25,20 etc.). Samson spunea: Să mor eu (însumi). Cel care moare este individul însuşi, nu numai corpul lui. Indicarea suflet atrage atenţia la om ca la o persoană sau individ unic.

S-a plecat. Se pare că Samson a îmbrăţişat cei doi stâlpi din mijloc şi i-a tras împreună năpustindu-se asupra lor cu toată greutatea lui în adaos la tragerea braţelor lui. În felul acesta, el a putut fie să-i disloce de la sprijinul lor de sus sau de jos, fie să-i frângă de la mijloc. Lipsit de cei doi stâlpi centrali, acoperişul avea să se arcuiască deteriorând ceilalţi stâlpi, forţându-i pe perpendiculară să cedeze, strivind mulţimea adunată dedesubt şi rănindu-i de moarte pe cei de pe acoperiş.

Cei pe care i-a prăpădit. Acesta a fost punctul culminant al luptei lui Samson împotriva filistenilor. La moartea lui, el a ucis mai mulţi filisteni şi mai mari (pentru că printre ei au fost conducătorii) decât ucisese în viaţa lui.

31 Fraţii lui şi toată casa tatălui său s-au coborât şi l-au luat. Când s-au suit înapoi, l-au îngropat între Ţorea şi Eştaol, în mormântul tatălui său Manoah. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.

El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.

Fraţii lui. Aceasta este singura indicaţie că Samson avea fraţi. Aceasta se poate referi la rudele lui cele mai apropiate, cu toate că, la fel ca Ana, Manoah şi soţia lui se poate să mai fi avut copii după naşterea lui Samson. Ei, şi poate că restul rudelor lui Samson din partea tatălui lui, au venit la Gaza, când au auzit de moartea lui, şi i-au luat trupul înapoi în cetatea lui în care locuise, unde l-au înmormântat în locul de îngropăciune al tatălui său. Manoah şi soţia lui se poate să fi decedat deja, pentru că, în total, activitatea lui de opoziţie faţă de filisteni a durat 20 de ani (vezi cap. 15,20). Pentru că nu se uniseră cu el în conflictele lui cu filistenii, rudelor lui li s-a îngăduit să ia trupul pentru înmormântare.

Pune în contrast atitudinea filisteană în legătură cu trupul lui Saul (1 Samuel 31,10-13).

ELLEN G. WHITE COMENTEAZĂ

1-31 PP, p. 565-568;

1-6, 15 PP, p. 565;

16-22 PP, p. 566;

23-26, 28-31 PP, p. 567.