1 Samson s-a coborât la Timna şi a văzut acolo o femeie din fetele filistenilor.

S-a pregătit. Altitudinea Ţoreii este de 1170 de picioare, în timp ce aceea a Timnei este de numai 800 de picioare. Opusul s-a suit este folosit pentru călătoria de întoarcere.

Timna. Probabil Tell el- Baţâshi, la aproximativ 4 1/2 mile (7,2 Km) sud vest de Ţorea (Zorah). Cetatea a fost dată seminţiei lui Dan (Iosua 19,43). Ea era atunci sub stăpânirea filistenilor necredincioşi.

O femeie. Cuvântul la care ne-am putea aştepta aici este fată sau fecioară (Geneza. 24,14.16), în loc de femeie. Ultimul termen poate să indice că noua cunoştinţă a lui Samson a putut să fie o văduvă sau o divorţată, totuşi tânără, căci altfel expresia este folosită spre a arăta dispreţ faţă de ea (Judecători 16,4). Multe dintre incidentele din viaţa lui Samson au fost centrate în jurul relaţiilor lui cu femei. Deşi puternic fizic, el a fost slab din punct de vedere moral şi din cel al autocontrolului. Contactul de timpuriu cu idolatrii dărâmase citadela sufletului său.

Filistenilor. Evreilor le fusese interzis să aibă căsătorii mixte cu locuitorii băştinaşi ai ţării (Exod 34,16; Deuteronom 7,3.4).

2 Când s-a suit înapoi, a spus lucrul acesta tatălui său şi mamei sale şi a zis: „Am văzut la Timna o femeie din fetele filistenilor; luaţi-mi-o acum de nevastă.”

A spus... tatălui său. După cum se şi cuvenea, Samson i-a consultat pe părinţii lui cu privire la dorinţa lui de a se căsători. Totuşi la aceasta l-a putut îndemna mai mult faptul că era obiceiul ca părinţii să aranjeze amănuntele căsătoriei decât respectul lui faţă de dorinţele lor.

3 Tatăl său şi mama sa i-au zis: „Nu este nicio femeie între fetele fraţilor tăi şi în tot poporul nostru, de te duci să-ţi iei nevastă de la filisteni, care sunt netăiaţi împrejur?” Şi Samson a zis tatălui său: „Ia-mi-o, căci îmi place.”

Nu este? Sau simplu: nu există? Părinţii lui Samson au obiectat faţă de propunerea lui şi l-au îndemnat să ia o soţie dintre evreice, mai degrabă decât de la filistenii păgâni. O astfel de căsătorie trebuie să fi fost deosebit de detestabilă pentru Manoah şi soţia lui, pentru că ei ştiau că Samson fusese chemat să facă o lucrare specială pentru Dumnezeu. Este datoria părinţilor temători de Dumnezeu de a-i împiedica pe copiii lor să încheie căsătorie cu cei de altă credinţă. Lor le revine răspunderea de a statornici principii religioase în timpul când copiii lor sunt încă tineri, care îi va conduce să facă mai uşor alegerea cea bună.

Ia-mi-o. În ebraică, cuvântul pe ea este neaccentuat. Samson înlătură obiecţiile părinţilor săi. El nu admite nici o piedică pentru înclinaţiile sale. El a refuzat atât sfatul divin, cât şi pe cel părintesc.

Este o nenorocire faptul că atât de mulţi tineri nu se simt obligaţi să cântărească cu grijă sfaturile părinţilor săi atunci când plănuiesc să se căsătorească. Pe de altă parte, părinţii pot fi în pericolul de a fi prea categorici în refuzul lor. Dumnezeu pledează pe lângă oameni să urmeze calea cea dreaptă, dar nu împiedică alegerea contrară. Tot aşa este pusă o limită drepturile părinţilor de a controla voinţa copiilor lor după ce copiii au ajuns la vârsta răspunderilor.

Căci îmi place. În mod literal, ea este dreaptă în ochii mei. Patima lui l-a orbit faţă de nepotrivirea ei de a-i deveni tovarăşă de viaţă lui, care urma să devină un conducător în Israel. O persoană înţeleaptă şi temătoare de Dumnezeu va recunoaşte că există alte criterii importante de luat în seamă, ca atitudini de bază, convingeri religioase, idealuri.

4 Tatăl său şi mama sa nu ştiau că lucrul acesta venea de la Domnul: căci Samson căuta un prilej de ceartă din partea filistenilor. În vremea aceea filistenii stăpâneau peste Israel.

De la Domnul. Chiar în această căsătorie nefericită Dumnezeu conducea cursul evenimentelor pentru înaintarea planurilor Lui. El face ca slăbiciunea şi judecata sărăcăcioasă a oamenilor să contribuie la lauda Lui.

Căuta. (În engl. fără Samson). Subiectul propoziţiei probabil că este Dumnezeu, deşi unii cred că el se referă la Samson.

Un prilej. În mod literal, o întâlnire, adică, o ocazie de a provoca ostilităţi. Se poate că Samson neglijase să ia asupra sa sarcina vieţii sale când a venit timpul potrivit, şi era necesar vreun eveniment spre a-l aţâţa la activitate. Dumnezeu a folosit incidentele în legătură cu căsătoria ca un prilej.

Stăpâneau. Vezi cap. 10,7; 13,1.

5 Samson s-a coborât împreună cu tatăl său şi cu mama sa la Timna. Când au ajuns la viile din Timna, iată că i-a ieşit înainte un leu tânăr mugind.

Tatăl său. Este vădit că părinţii lui Samson se supuseseră voinţei insistente a fiului lor, şi deşi şi-au dat seama cu durere de consecinţele fatale ale unei astfel de căsătorii, ei l-au însoţit la Timna să facă aranjamentele căsătoriei cuvenite.

Un leu tânăr. Ebraicul chefir indică un leu în floarea tinereţii. Există un cuvânt, gur, care se referă la un pui de leu, necrescut încă suficient. Pe vremuri, leii erau obişnuiţi în deşertul de la sud de Iudeea şi în valea Iordanului, dar au dispărut de pe vremea Cruciadelor.

6 Duhul Domnului a venit peste Samson; şi, fără să aibă ceva în mână, Samson a sfâşiat pe leu cum se sfâşie un ied. N-a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse.

Duhul Domnului. Duhul împarte diferite daruri şi îndemnări (Exod 31,2-5; 1 Cronici 12). Darul special al lui Samson s-a descoperit în puterea lui supraomenească.

L-a sfâşiat. Prin puterea lui supranaturală, Samson a nimicit animalul fără nimic în mână, poate izbindu-l pe pământ sau sfâşiindu-i picioarele dinapoi, cum zugrăvesc vechile picturi babiloniene ca făcând Enkidu, eroul lor mitologic. David (1 Samuel 17,34-37) şi Benaia (2 Samuel 23,20) au realizat aceleaşi isprăvi de vitejie.

Se sfâşie un ied. Adică, tot aşa de uşor cum poate un om obişnuit să sfâşie un ied. Este vorba despre uşurinţa cu care Samson a făcut isprava, nu despre felul în care a făcut-o.

Fără să aibă ceva în mână. Samson nu se afla la vânătoare, şi deci era neînarmat. În afară de aceasta, filistenii duceau politica de a-i obliga pe evrei să umble neînarmaţi, oprindu-i pe evrei să lucreze ca fierari (1 Samuel 13,19-22).

N-a spus tatălui său. Această reţinere poate să arate că, cel puţin la data aceasta, era liber de orice lăudăroşenie.

7 S-a coborât şi a vorbit cu femeia aceea, şi ea i-a plăcut.

S-a pogorât. Nu este făcută nici o menţiune despre participarea părinţilor lui la aranjamente. Unii au crezut că, deşi ei plecaseră cu Samson, probabil că au refuzat să meargă până la capăt cu partea lor de lucru.

8 După câtva timp, s-a dus iarăşi la Timna ca s-o ia şi s-a abătut să vadă hoitul leului. Şi iată că în trupul leului era un roi de albine şi miere.

După câtva timp. Nu este nimic raportat cât timp a trecut între vizita din versetul de mai sus şi această călătorie spre a încheia căsătoria. O logodnă putea să dureze un an.

În trupul. În mod natural, albinele evită orice descompunere şi putrefacţie. Evident că şacalii şi vulturii au despuiat carnea de pe oase şi căldura le-a uscat. A mai rămas doar scheletul. În golul format de coaste, un roi de albine îşi clădiseră cuibul. Herodot spune cum craniul unui vrăjmaş, pe care poporul din Amathus îl fixase deasupra porţii cetăţii lor, a servit ca stup pentru albine.

9 A luat mierea în mână şi a mâncat-o pe drum; şi când a ajuns la tatăl său şi la mama sa, le-a dat şi au mâncat şi ei din ea. Dar nu le-a spus că luase mierea aceasta din trupul leului.

În mână. Ceea ce Samson ducea în mână erau faguri de miere, pe care îi mânca în timp ce mergea (1 Samuel 14,29). Fără îndoială că aceasta a fost călcarea juruinţei de nazireu a lui Samson, pentru faptul că mierea luată din schelet o făcea necurată, iar hrana necurată era interzisă. (cap. 13,17). La tatăl său. În mod evident, părinţii au consimţit să meargă la nuntă, deşi prezenţa lor nu este amintită acolo. Samson s-a abătut din cale să vadă leul.

10 Tatăl lui Samson s-a coborât la femeia aceea. Şi acolo Samson a făcut un ospăţ, căci aşa făceau tinerii.

Un ospăţ. În mod literal, o băutură sau ocazie de băut. Termenul era folosit pentru ospeţe, pentru că băutura era una dintre atracţiile principale. Acest ospăţ de băutură avea să ţină timp de şapte zile (v. 12). Ca Nazireu, Samson nu avea voie să bea băuturi tari. Totuşi el făcuse primul pas unindu-se cu lumea, şi, ca de obicei, a fost mai uşor pentru el să facă încă unul. Se pare că, în toate privinţele, în afară de părul lui netuns, el a privit în mod uşuratic juruinţele lui.

11 Cum l-au văzut, au poftit treizeci de tovarăşi care au stat împreună cu el.

Cum l-au văzut. Motivul pentru care a fost adăugată această clauză este oarecum obscur. Poate că aceasta înseamnă când ei au văzut ce persoană puternică era el. Unele dintre traducerile greceşti redau pentru că s-au temut de el. Cele două redări ar fi foarte asemănătoare în ebraică.

Treizeci de tovarăşi. Fără îndoială că aceşti tovarăşi aveau să fie asistenţă la nuntă, dar, probabil, că în realitate ei se aflau acolo pentru apărare, pentru că filistenii cunoşteau ostilitatea ebraică faţă de asuprire. De obicei, mirele îşi procura nuntaşii, dar în acest caz Samson era într-o cetate străină, căsătorindu-se spre dezamăgirea poporului său; astfel că filistenii i-au făcut rost de nuntaşi. Prezenţi erau destui, au crezut ei, astfel că, dacă puternicul mire Evreu avea să încerce să facă tulburare, ei puteau să-l supună. Pe de altă parte, cei 30 de tovarăşi poate că au fost aduşi ca

o gardă personală pentru serbarea de nuntă.

12 Samson le-a zis: „Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi-o veţi ghici în cele şapte zile ale ospăţului şi dacă o veţi dezlega, vă voi da treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb.

O ghicitoare. Folosirea ghicitorilor la serbări este un vechi şi favorit amuzament. Adesea erau oferite sume mari pentru soluţia lor. Aceasta întotdeauna se adăuga la veselia şi interesul ocaziei. Treizeci. Fără îndoială, pentru că erau prezente 30 de persoane (v. 11).

Cămăşi. Mai bine îmbrăcăminte de in. Se crede că erau mari bucăţi dreptunghiulare de in fin, care puteau fi purtate ca îmbrăcăminte exterioară în timpul zilei sau ca învelitoare pentru dormit în timpul nopţii. La această îmbrăcăminte se face referire în Proverbe 31,24 şi Isaia 3,23. Alţii le socotesc a fi îmbrăcăminte pentru dedesupt.

Haine de schimb. Acestea erau haine de sărbătoare sau rufărie (v. Geneza 45,22).

13 Dar dacă n-o veţi ghici, să-mi daţi voi treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb.” Ei i-au zis: „Spune-ne ghicitoarea ta s-o auzim.”

Să-mi daţi. Oferta lui Samson era destul de frumoasă. Dacă avea să piardă, el trebuia să facă rost de treizeci de seturi de haine. Dacă aveau să piardă ei, trebuiau să-i facă rost numai de unul pentru fiecare.

14 Şi el le-a zis: „Din cel ce mănâncă a ieşit ce se mănâncă, şi din cel tare a ieşit dulceaţă.”

Ce se mănâncă. Ebraicul ma'acal, hrană. Mâncare în engleza veche înseamnă pur şi simplu hrană. Ghicitoarea era pusă în formă poetică ebraică. Aşa a fost şi replica dată de Samson.

(v. 18).

15 Trei zile, n-au putut dezlega ghicitoarea. În ziua a şaptea, au zis nevestei lui Samson: „Înduplecă pe bărbatul tău să ne dezlege ghicitoarea; altfel, te vom arde, pe tine şi casa tatălui tău. Ne-aţi adunat aici ca să ne jefuiţi, nu-i aşa?”

În ziua a şaptea. Septuaginta spune: în ziua a patra. Aceasta corespunde cu ultima parte din vers. 14 (în engl.), care declară că trei zile n-au putut dezlega ghicitoarea.

Să ne dezlege. Ei au vrut ca Samson să o dezlege prin soţia lui, care trebuia să obţină informaţia şi apoi să le-o spună lor.

Altfel te vom arde. Filistenii erau brutali şi perfizi chiar faţă de propriul neam. Decât să piardă un rămăşag, mai degrabă au obligat-o pe femeie prin ameninţare să-i ajute. Aceasta nu a fost o ameninţare fără rost, pentru că mai târziu ei chiar au ars-o pe ea şi pe tatăl ei (cap. 15,6).

16 Nevasta lui Samson plângea lângă el şi zicea: „Tu n-ai decât ură pentru mine şi nu mă iubeşti; ai spus o ghicitoare copiilor poporului meu, şi nu mi-ai dezlegat-o!” Şi el i-a răspuns: „N-am dezlegat-o nici tatălui meu, nici mamei mele: să ţi-o dezleg ţie?”

Plângea lângă el. Ghicitoarea lui Samson avusese efectul de a face din sărbătoarea de nuntă nu o ocazie de bucurie, ci de tristeţe. Mireasa care plângea şi se agita şi oaspeţii posomorâţi aveau să-i slujească drept avertizare lui Samson că aceste căsătorii ale filistenilor aduceau durere şi întristare în urma lor.

Să ţi-o dezleg ţie? Samson îi spune că nu le-o dezlegase nici măcar părinţilor lui şi că lipsa lui de bunăvoinţă faţă de ea, pe care o cunoscuse doar de puţin timp, nu era o dovadă de lipsă de iubire.

17 Ea a plâns lângă el tot timpul celor şapte zile cât a ţinut ospăţul; şi în ziua a şaptea, i-a dezlegat-o, căci îl necăjea. Şi ea a dat copiilor poporului ei dezlegarea ghicitorii.

Şapte zile. Poate că aici ar trebui să primim redarea marginală, restul din cele şapte zile, pentru că după vers. 14 nu se făcuse presiune asupra ei decât după trei zile. Această redare marginală se întemeiază pe faptul că, în ebraică, parte dintr-o perioadă poate reprezenta întregul. Pe de altă parte, manuscrisele şi traducerile sunt de acord cu redarea şapte şi afirmaţia poate fi destinată să fie generală, arătând starea emoţională a soţiei lui pe toată durata serbării. Probabil că ea însăşi pledase de la început să-i fie îngăduit să pătrundă în taină. De fapt, nuntaşii poate că au recurs imediat la strategia de a obţine informaţia prin ea, şi când aceasta nu a apărut în câteva zile au recurs la ameninţarea raportată în vers. 15.

Îl necăjea. În mod literal, ea l-a îndemnat în mod insistent. El a învins leul, dar această femeie filisteancă era prea mult pentru el.

18 Oamenii din cetate au zis lui Samson în ziua a şaptea, înainte de apusul soarelui: „Ce este mai dulce decât mierea şi ce este mai tare decât leul?” Şi el le-a zis: „Dacă n-aţi fi arat cu juncana mea, nu mi-aţi fi dezlegat ghicitoarea.”

Înainte de. Pentru a mări triumful lor, filistenii au aşteptat până în ultimul moment înainte ca ei să descopere taina pe care ei o storseseră de la el prin soţia lui. Răspunsul lor, ca şi ghicitoarea, este în formă poetică.

Arat. Samson şi-a dat seama imediat de trădarea soţiei lui, şi dovedeşte aceasta citând proverbul poetic al aratului cu juncana altei persoane. Ei nu folosiseră propria iscusinţă spre a afla răspunsul la ghicitoare, ci aflaseră taina de la cineva apropiat lui şi care îi aparţinea lui. Afirmaţia este o aserţiune că, dacă ei ar fi acţionat în mod corect, el ar fi câştigat prinsoarea.

19 Duhul Domnului a venit peste el, şi s-a coborât la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni, le-a luat hainele şi a dat hainele de schimb celor ce dezlegaseră ghicitoarea. Era aprins de mânie şi s-a suit la casa tatălui său.

Duhul Domnului. Domnul căuta să-l stârnească pe Samson, aşa încât el avea să se apuce de lucrarea la care fusese chemat de la naşterea sa.

Ascalon. Cetatea aceasta era la o depărtare de 24 mile, un drum de 7 sau 8 ore pe jos.

A ucis treizeci de oameni. Poate că el i-a surprins la un fel de sărbătoare din timpul nopţii, şi astfel a putut să procure de pe cadavrele lor hainele de sărbătoare necesare spre a-şi plăti rămăşagul.

Eram aprins de mânie. El era mânios atât pe filisteni, cât şi pe soţia lui, care se dovedise trădătoare faţă de el în timpul serbării de nuntă. Din cauza aceasta, el nu avea să stea la ea, ci s-a întors la casa tatălui său.

20 Nevasta sa a fost dată unuia din tovarăşii lui, cu care era prieten el.

Unuia dintre tovarăşii lui. Probabil ca acesta a fost cel mai de seamă dintre cei 30 prezenţi, cel care a stat cel mai aproape de el, cel numit prietenul mirelui în Ioan 3,29. La trădarea ei, femeia a mai adăugat infidelitatea. Se poate ca ea să nu fi avut nici o iubire pentru Samson.

Astfel au fost rezultatele unei căi în directă călcare a poruncilor exprese ale lui Dumnezeu. Dacă Samson ar fi profitat de experienţa sa şi ar fi îngăduit ca goliciunea şi dezamăgirea păcatului să-l facă să caute o cale mai bună, Dumnezeu l-ar mai fi putut încă accepta şi îngădui să-l conducă pe Israel la triumf deplin împotriva filistenilor. Totuşi Dumnezeu a continuat să lucreze prin Samson în măsura în care el însuşi a îngăduit să fie folosit.

Experienţa lui Samson arată că Dumnezeu nu leapădă de îndată pe slujitorii săi când ei cad în păcat. El poate să mai continue să binecuvânteze eforturile lor, chiar dacă ei trăiesc în dispreţ conştient faţă de unele cerinţe specifice ale lui Dumnezeu. Având în vedere că nici unul nu este fără greşeală, Dumnezeu nu ar putea folosi unelte omeneşti în lucrarea Lui, dacă El ar putea binecuvânta numai eforturile celor fără de păcat. Deoarece aceasta este adevărat, nimeni să nu interpreteze binecuvântările cerului ca o dovadă că Dumnezeu aprobă toate faptele lui.

ELLEN G. WHITE COMENTEAZĂ

1-20 PP, p. 562-564

1-3 PP, p. 562

5,6,14 PP, p. 564

10-20 PP, p. 563