După aceea. Vezi comentariul de la cap. 4,1.
O mare gloată. Din cele mai timpurii perioade ale erei creştine comentatorii au fost în dispută cu privire la relaţia dintre această mare gloată şi cei 144.000. S-au susţinut trei opinii principale.
Conform unei opinii, cei 144.000 şi această mare gloată din versetul de faţă fac referire la acelaşi grup, dar văzut în diferite circumstanţe, versetele 917 descoperind adevărata identitate a celor 144.000. Conform acestui punct de vedere, în v. 18 este descrisă sigilarea celor 144.000, care îi va pregăti să stea în picioare în faţa urgiilor ce vor însoţi venirea lui Mesia, în timp ce în v. 917 este arătată starea lor de după aceea, bucurându-se în jurul tronului lui Dumnezeu, în pace şi biruinţă. Adepţii acestui punct de vedere cred că aparentele diferenţe dintre descrierea marii gloate şi cea a celor 144.000 nu sunt contradicţii, ci explicaţii: astfel, ei consideră că imposibilitatea ca această mare gloată să fie numărată sugerează că numărul celor 144.000 este mai degrabă simbolic decât literal. De asemenea, pentru adepţii acestui punct de vedere, faptul că gloata este formată din oameni din toate naţiunile, şi nu doar din Israel, de unde vin cei 144.000, înseamnă că Israelul din care vin cei 144.000 nu este Israelul literal, ci cel spiritual, format din toate neamurile.
O a doua opinie accentuează deosebirile dintre mulţimea celor 144.000 şi această mare gloată. Una este numărată, cealaltă nu poate fi. Una reprezintă un grup special, cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel, care Îl urmează pe Miel oriunde merge El (cap. 14,4), cealaltă îi reprezintă pe ceilalţi sfinţi biruitori din toate timpurile.
Conform celei de-a treia opinii, această mare gloată reprezintă totalitatea celor mântuiţi, incluzându-i şi pe cei 144.000.
În general adventiştii de ziua a şaptea au favorizat cea de-a doua opinie prezentată aici.
Scaunului de domnie. Vezi comentariul de la cap. 4,2.
Mielului. Vezi comentariul de la cap. 5,6.
Haine albe. Vezi comentariul de la cap. 6,11; compară cu cap. 7,13.
Ramuri de finic. Frunzele de finic simbolizau bucuria şi biruinţa (vezi 1 Macabei 13,51; 2 Macabei 10,7; Ioan 12,13).