1 Căpeteniile poporului s-au aşezat la Ierusalim. Cealaltă parte a poporului a tras la sorţi, pentru ca unul din zece să vină să locuiască la Ierusalim în cetatea sfântă, iar ceilalţi să locuiască în cetăţi.

S-au aşezat la Ierusalim. [Locuit la Ierusalim, KJV.] Relatarea aceasta este în continuarea celei de la cap. 7,4 şi dă un raport cu privire la măsurile luate privind aducerea la îndeplinire a hotărârii lui Neemia de a repopula Ierusalimul. Ierusalimul era deja reşedinţa nobililor sau a căpeteniilor de seminţie (vezi cap. 2,16; 5,17). Deci, nu se putea aştepta nici o îmbunătăţire a situaţiei din această direcţie. De aceea, Neemia a găsit necesar să se îndrepte către alte clase ale populaţiei pentru a obţine noi locuitori pentru capitală.

A tras la sorţi. În vechime, iudeii foloseau deseori sorţii pentru a hotărî în chestiuni în care judecata omenească părea insuficientă, crezând că "orice hotărâre vine de la Domnul" (Proverbe 16,33). Se primise aprobare divină pentru alegerea de persoane (Iosua 7,16-18; 1 Samuel 10,19-21), pentru distribuirea pământului (Numeri 26,55.56) şi pentru determinarea ordinii în care diferitele grupe avea să-şi îndeplinească sarcinile (1 Cronici 24,5; 25,8).

Cetatea sfântă. Denumirea aceasta apare în profeţiile din Isaia 48,2; 52,1; Daniel 9,24; Ioel 3,17, dar e folosită aici pentru prima dată într-o relatare istorică. Începând din acest moment, a fost folosită frecvent (vezi Matei 4,5; 27,53; Apocalipsa 11,2 etc.), până când a primit numele arab ed-Quds, "Locul sfânt". Pe acesta l-a păstrat ca nume oficial până în zilele noastre.

2 Poporul a binecuvântat pe toţi cei ce au primit de bunăvoie să locuiască la Ierusalim.

Au primit de bună voie. [S-au oferit de bună voie, KJV.] Pe lângă cei asupra cărora a căzut sorţul şi au acceptat că lucrul acesta indică răspunderea lor de a se muta la Ierusalim, au mai fost şi anumiţi voluntari care s-au mutat cu familiile lor la Ierusalim. Concetăţenii lor au cerut binecuvântare asupra lor pentru patriotismul lor.

3 Iată căpeteniile ţinutului care s-au aşezat la Ierusalim: în cetăţile lui Iuda, fiecare s-a aşezat în moşia lui, în cetatea lui Israel, preoţii şi leviţii, slujitorii Templului şi fiii robilor lui Solomon.

Căpeteniile ţinutului. Adică ai provinciei Iudea, ca parte din Imperiul persan. În mintea scriitorul, căpeteniile ţinutului sunt opusul căpeteniilor iudaice de familie, care locuiau în Babilon sau în alte părţi ale imperiului.

S-au aşezat la Ierusalim. [Au locuit în Ierusalim, KJV.] Adică un recensământ al "căpeteniilor ţinutului", care locuiau acolo pe urma transferului.

Israel. O denumire colectivă a membrilor tuturor seminţiilor, cu excepţia leviţilor. Conform 1 Cronici 9,3, este evident că printre cei care se întorseseră se numărau membri ai celor două mari seminţii ale lui Israel, Manase şi Efraim. Cetăţenii sunt expuşi pe clase, ca în celelalte liste, iar populaţia laică precede pe slujbaşii Templului.

4 La Ierusalim s-au aşezat unii din fiii lui Iuda şi din fiii lui Beniamin. – Din fiii lui Iuda: Ataia, fiul lui Ozia, fiul lui Zaharia, fiul lui Amaria, fiul lui Şefatia, fiul lui Mahalaleel, din fiii lui Pereţ,

La Ierusalim. Nu vrea să spună că toţi locuitori Ierusalimului erau doar din seminţiile lui Iuda şi Beniamin; erau mulţi leviţi (v. 10-19), probabil şi manasiţi şi efraimiţi (1 Cronici 9,3), cum şi Netiniţi (Neemia 11,21), care nu aparţineau nici unei seminţii. Este posibil să fi fost reprezentanţi şi ai altor seminţii. Totuşi, cei din Iuda şi Beniamin pare să fi constituit majoritatea populaţiei şi de aceea sunt menţionaţi numai ei. O listă paralelă a locuitorilor Ierusalimului se află în 1 Cronici 9, care s-ar putea să fie fundamentată pe un recensământ oarecum ulterior, întrucât toate numerele sunt mai mari decât în Neemia 11.

Ataia. În 1 Cronici 9,4 este redat Utai. Strămoşii atroibuiţi lui Ataia aici şi în 1 Cronici 9 sunt diferiţi, cu excepţia lui Pereţ, fiul lui Iuda. Dar fiecare listă este posibil o prescurtare a uneia mult mai lungi, iar cei doi scriitori nu au ales, în toate cazurile, aceleaşi nume pentru genealogiile lor.

5 şi Maaseia, fiul lui Baruc, fiul lui Col-Hoze, fiul lui Hazaia, fiul lui Adaia, fiul lui Ioiarib, fiul lui Zaharia, fiul lui Şiloni.

Şiloni. Întrucât pare curios ca un iudeu să fi venit din Şilo, o cetate în regatul de nord al lui Israel, probabil vocalizarea masoretică a acestui cuvânt este incorectă. Expresia ar trebui probabil redată cu "fiul unui şelanit", înţelegând un descendent al lui Şela, al treilea fiu al lui Iuda, tatăl familiei "şelaniţilor"(Numeri 26,20).

6 Toţi fiii lui Pereţ care s-au aşezat la Ierusalim au fost patru sute şaizeci şi opt de oameni viteji. –

Oameni viteji. Iuda a asigurat 468 de bărbaţi în stare să poarte armele, aproximativ jumătate în comparaţie cu Beniamin, care a asigurat 928 de bărbaţi (v. 8). Cetăţile lui Iuda care se aflau la sud de Ierusalim poate că nu au simţit nevoia să aibă o capitală puternică, aşa cum au făcut beniamiţii, care locuiau într-o zonă cu adevărat primejdioasă, la hotarul cu Samaria.

7 Iată fiii lui Beniamin: Salu, fiul lui Meşulam, fiul lui Ioed, fiul lui Pedaia, fiul lui Colaia, fiul lui Maaseia, fiul lui Itiel, fiul lui Isaia,

Salu, fiul lui Meşulam. Compară cu 1 Cronici 9,7. Celelalte nume din genealogie se deosebesc poate pentru acelaşi motiv ca cel notat la v. 4.

8 şi după el, Gabai şi Salai, nouă sute douăzeci şi opt.

Nouă sute douăzeci şi opt. Recensământul din 1 Cronici 9,9 cuprinde 956 de bărbaţi. Pe cât se pare, numărul beniamiţilor din Ierusalim crescuse doar puţin între cele două recensăminte. Prin contrast, Iuda prezintă o creştere a populaţiei sale din Ierusalim de la 468 la 690, în aceeaşi perioadă de timp. Creşterea poate să se fi datorat faptului că se aşezase în Ierusalim încă o familie iudaică, aceea a lui Zerah, al cincilea fiu al lui Iuda (1 Cronici 9,6).

9 Ioel, fiul lui Zicri, era căpetenia lor; şi Iuda, fiul lui Senua, era a doua căpetenie a cetăţii.

Verset ce nu a fost comentat.

10 Din preoţi: Iedaia, fiul lui Ioiarib, Iachin,

Iedaia. Conform cu 1 Cronici 9,10, cele trei nume date acolo aparţin de trei familii preoţeşti diferite. De aceea, se pare că ebraicul ben, "fiul lui", e o eroare de transcriere. Iedaia şi Ioiarib reprezentau două din familiile preoţeşti principale şi sunt de obicei menţionaţi împreună (1 Cronici 24,7; Neemia 12,19 etc.). Iachin era o familie preoţească mult mai puţin distinsă, descinzând probabil din căpetenia celei de-a 21-a cete preoţeşti de pe timpul lui David (1 Cronici 24,17).

11 Seraia, fiul lui Hilchia, fiul lui Meşulam, fiul lui Ţadoc, fiul Meraiot, fiul lui Ahitub, domnul Casei lui Dumnezeu,

Seraia. Numele acesta indică familia marelui preot (cap. 10,2; 12,1.12). Strămoşul avut în vedere era probabil marele preot luat prizonier de Nebucadneţar (2 Regi 25,18-21).

Fiul lui Hilchia. Aşa cum deseori în Biblie, "fiu" este folosit în loc de "nepot" (vezi Ezra 7,1; vezi la 1 Cronici 2,7).

Domnul. Este vorba de marele preot, cu toate că nu este dat numele lui. Pe vremea lui Neemia, Eliaşib ocupa acest post (vezi cap. 12,10; 13,4), dar aici este dat numai numele familiei lui strămoşeşti.

12 şi fraţii lor care făceau slujba Casei, opt sute douăzeci şi doi; Adaia, fiul lui Ieroham, fiul lui Pelalia, fiul lui Amţi, fiul lui Zaharia, fiul lui Paşhur, fiul lui Malchia,

Fraţii lor care făceau slujba. Adică preoţii obişnuiţi. Conform v. 12.14, acum locuiau în Ierusalim 1192 de preoţi. Astfel, din cei 4289 care se întorseseră cu Zorobabel (Ezra 2,36-39) şi alţii mai târziu cu Ezra (cap. 8,24 etc.) doar unul din trei sau patru locuia la Ierusalim. Când s-a făcut recensământul din 1 Cronici 9, populaţia preoţească a Ierusalimului ajunsese la 1760 (v. 13).

13 şi fraţii săi, capii caselor părinteşti, două sute patruzeci şi doi; şi Amaşai, fiul lui Azareel, fiul lui Ahzai, fiul lui Meşilemot, fiul lui Imer,

Verset ce nu a fost comentat.

14 şi fraţii lor, oameni viteji, o sută douăzeci şi opt; Zabdiel, fiul lui Ghedolim, era căpetenia lor.

Fiul lui Ghedolim. [Unul din oamenii mari, KJV.] Ebr. haggedolim. Acesta ar trebui să fie considerat nume propriu (vezi RSV şi marginea de la KJV).

15 Din leviţi: Şemaia, fiul lui Haşub, fiul lui Azricam, fiul lui Haşabia, fiul lui Buni;

Verset ce nu a fost comentat.

16 Şabetai şi Iozabad, însărcinaţi cu treburile de afară ale Casei lui Dumnezeu şi făcând parte din căpeteniile leviţilor;

Însărcinaţi cu. [Supravegherea, KJV.] Cei trei leviţi enumeraţi aici purtau răspunderea obligaţiilor materiale şi a treburilor financiare ale Templului. Ei sunt menţionaţi şi în Neemia 8,7; 12,34.42 ca Leviţi de seamă (vezi 1 Cronici 26,29).

17 Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zabdi, fiul lui Asaf, căpetenia care cânta lauda la rugăciune, şi Bacbuchia, al doilea din fraţii săi, şi Abda, fiul lui Şamua, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun.

Verset ce nu a fost comentat.

18 Toţi leviţii din cetatea sfântă erau două sute optzeci şi patru.

Toţi Leviţii. Micul număr de leviţi, 284 în comparaţie cu 1192 de preoţi, este evident aici, ca şi în Ezra (vezi la Ezra 2,40).

19 Şi uşierii: Acub, Talmon şi fraţii lor, păzitorii porţilor, o sută şaptezeci şi doi.

Uşierii. În cea ce priveşte numele lor, vezi Ezra 2,42.

20 Cealaltă parte din Israel, din preoţi, şi din leviţi s-au aşezat în toate cetăţile lui Iuda, fiecare în moşia lui.

Verset ce nu a fost comentat.

21 Slujitorii Templului s-au aşezat pe deal şi aveau de căpetenii pe Ţiha şi Ghişpa.

Slujitorii Templului. [Netiniţii, KJV.] Cu privire la netiniţi, vezi la Ezra 2,43.

22 Căpetenia leviţilor la Ierusalim era Uzi, fiul lui Bani, fiul lui Haşabia, fiul lui Matania, fiul lui Mica, dintre fiii lui Asaf, cântăreţii însărcinaţi cu slujba Casei lui Dumnezeu;

Căpetenia. [Supraveghetorul, KJV.] Acest verset ar trebui tradus ca o singură propoziţie în loc de două [cum apare în KJV], iar cuvântul "erau" [din KJV] să fie omis. Uzi era supraveghetorul cântării în Templu. Aşa cum bărbaţii menţionaţi în v. 15.16 aveau "supravegherea treburilor din afară", tot aşa treburile interne ale Templului erau sub supravegherea lui Uzi. El a participat şi la sfinţirea zidului (cap. 12,42).

23 căci era o poruncă a împăratului cu privire la cântăreţi, şi li se dădea o parte hotărâtă pe fiecare zi.

Poruncă a împăratului. Nu aceea a lui David, care reglementase cândva serviciile leviţilor (1 Cronici 25), ci a împăratului persan Artaxerxe I, care se pare că alocase un stipendiu zilnic din venitul împărătesc pentru întreţinerea leviţilor cântăreţi. Motivul acestei bunăvoinţei speciale poate să fi fost acela că corul levitic urma "să se roage pentru viaţa împăratului şi a fiilor lui" (Ezra 6,10) şi că puţinii eviţi cântăreţi care se întorseseră din Babilon trebuie să fie de serviciu în mod continuu la Templu.

24 Petahia, fiul lui Meşezabeel, din fiii lui Zerah, fiul lui Iuda, era dregătorul împăratului pentru toate treburile poporului.

Era dregătorul împăratului. Slujba lui Petahia era asemănătoare cu aceea deţinută de Ezra (vezi la Ezra 7,12). Ca intermediar între curtea persană şi Iudea, el se poate să fi fost un curier căruia i se încredinţase sarcina de a ţine legătura cu iudeii.

25 Cât despre sate şi câmpiile lor, unii din fiii lui Iuda s-au aşezat la Chiriat-Arba şi în locurile care ţin de el, la Dibon şi în locurile care ţin de el, Iecabţeel şi în satele care ţin de el,

Sate. Neemia lasă acum deoparte populaţia cetăţii Ierusalimului pentru a da o listă de oraşe care se pare că aparţineau provinciei Iudea. Lista aceasta face posibilă o hartă a Iudeii de pe timpul lui Neemia pe o bază oarecum mai sigură decât ar fi cu putinţă altfel. Totuşi lista, aşa cum este dată aici, pare să fie incompletă, întrucât nu sunt menţionate câteva de cetăţi enumerate în Ezra 2,20-34 şi Neemia 3, care se ştie că erau populate de iudei, în perioada post-exilică.

Chiriat Arba. Un nume vechi al Hebronului (Judecători 1,10) şi aparent bazat pe numele fonatorului lui, Arba, unul dintre Anachimi (Iosua 14,15; 15,13; 21,11). E interesant de notat că numele mai vechi a fost restaurat după robie.

Dibon. Considerat a fi o variantă ortografică a lui Dimona, enumerată între cetăţile din Negheb, în Iosua 15,21-26. Dacă aşa stau lucrurile, ar fi fost în vecinătatea Azorului, acum 'Ar'arah, la 7,4 km sud-est de Beer-Şeba. Totuşi, Dibonul în sine nu a fost încă localizat.

Iecabţeel. Acest loc neidentificat pare să fi fost unul şi acelaşi cu Cabzeel, situat în extremitatea sudică a Iudeii.

26 la Ieşua, la Molada, la Bet-Palet,

Ieşua. Acum Tell es-Sa'si, la aprox. 13,6 km est-nord-estde Beer-Şeba. Molada. Poate pe locul numit Tell el-Milh, la aprox. 16 km sud-est de Beer-Şeba. Bet-Pelet. Probabil aproape de Beer-Şeba, dar încă neidentificată (vezi Iosua 15,27).

27 la Haţar-Şual, la Beer-Şeba şi în locurile care ţin de ea,

Haţar-Şual. Un alt loc în apropiere de Beer-Şeba încă neidentificat (Iosua 15,28). Numele înseamnă "Satul vulpilor".

28 la Ţiclag, la Mecona şi în locurile care ţin de ea,

Ţiclag. Celebru ca fiind cetatea dată lui David de Achiş, regele Gatului (1Samuel 27,6) şi, curând după aceea, ocupată de amaleciţi (1 Samuel 30,1). A fost probabil pe locul numit acum Tell el-Khuweilfeh, la aprox. 16 km mile nord de Beer-Şeba.

Mecona. Un loc necunoscut.

29 la En-Rimon, la Ţorea, la Iarmut,

En-Rimon. Acum Khirbet Umm er-Ramamîn, la aprox. 12,,8 km nord de Beer-Şeba. Ţorea. Posibil acelaşi ca Ţorah, acum Sar'ah, la aprox. 12,8 km vest de Ierusalim. Iarmut. Acum Khirbet Yarmuk, la aprox. 22,4 km sud de Betleem.

30 la Zanoah, la Adulam şi în satele care ţin de el, la Lachis şi în ţinutul lui, la Azeca şi în locurile care ţin de el. S-au aşezat astfel de la Beer-Şeba până la valea lui Hinom.

Zanoah. Acum Khirbet Zanu', la 3,2 km nord-est de Iarmut.

Adulam. Acum Tell esh-Sheikh Madhkur, la 16 km nord-vest de Hebron.

Lachiş. Acum Tel led-Duweir, la aprox. 25,6km nord-vest de Hebron, unde au avut loc săpături arheologice de importanţă majoră în cursul anilor 1932-1938, sub conducerea lui J. L. Starkey (vezi vol. I, p. 125).

Azeca. Acum Tell es-Zakariyeh, la aprox. 29 km km sud-vest de Ierusalim. Ca şi Adulam şi Lachiş, a fost una dintre cetăţile întărite de Roboam (2 Cronici 11,9). Azeca şi Lachiş au fost ultimele cetăţi care au fost cucerite de forţele lui Nebucadneţar înainte de luarea Ierusalimului (Ieremia 34,7).

Beer-Şeba până la Valea lui Hinom. Pentru scopuri practice, sunt amintite aici regiunile cele mai sudice şi cele mai nordice ale fostei seminţii a lui Iuda, pe o distanţă de aproape 64km în linie dreaptă. Valea lui Hinom se întinde la sud de Ierusalim. Compară cu expresia similară "de la Dan până la Beer-Şeba." (vezi la Judecători 20,1).

31 Fiii lui Beniamin s-au aşezat de la Gheba la Micmaş, la Aia, la Betel şi în locurile care ţin de el,

S-au aşezat de la Gheba la Micmaş. Literal " de la Gheba [la] Micmaş." Gheba este acum Jeba', la 11,2 km nord-nord-est de Ierusalim, în timp ce Micmaş, acum Mukhmâs, se află la 3,2 km mai departe, la nord-est de Gheba.

La Aia. Identificat ca et-Tell, la 2,4 km sud-est de Betel, un loc unde s-au întreprins săpături de către o expediţie franceză între 1933-1935. Nu e sigur dacă Aia (et-Tell) este Ai din Iosua 7 şi 8 (vezi vol. II, p. 42).

Betel. Acum Beitîn, la 17,6 km nord de Ierusalim. Betelul a jucat un rol important în istoria lui Israel. Acolo a visat Iacov scara care ajungea până la cer (Genesa 28). În toată perioada regatului lui Israel, Betelul a fost locul unde s-a aşezat unul dintre cele două temple apostate pe care le-a înfiinţat Ieroboam (1 Regi 12,28.29).

32 la Anatot, la Nob, la Hanania,

Anatot. O cetate levitică (Iosua 21,18) care a fost cândva locul de baştină al lui Ieremia (Ieremia 1,2 ; 32,7). Acum e numit Râs el-Kharrubeh şi se află la mai puţin de 4,8 km nord-est de Ierusalim.

Nob. Cetatea aceasta, vestită pentru masacrarea preoţilor de către Doeg, pe vremea lui Saul (1Samuel 22,18-19), putea fi văzută de la Ierusalim (Isaia10,32). A fost ipotetic identificată cu eţ-Ţur de pe Muntele Măslinilor.

Hanania. Acesta pare să fie numele vechi din VT pentru Betania, o cetate mică pe pantele răsăritene ale Muntelui Măslinilor, care a jucat un rol însemnat în viaţa lui Hristos. Numele lui modern este el-'Azarîyeh.

33 la Haţor, la Rama, la Ghitaim,

Haţor. Acum Khirbet Hazzur, la aprox. 6,4 km nord-vest de Ierusalim.

Rama. Probabil er-Râm, la 6,4 km nord de Ierusalim.

Ghitaim. O cetate aproape de Lida, încă neidentificat.

34 la Hadid, la Ţeboim, la Nebalat,

Hadid. Acum el-Hadîtheh, la 4,8 km nord-est de Lida.

Ţeboim. O cetate aproape de Hadid, încă neidentificat.

Nebalat. Acum Beit Nabala, la 3,2 km nord de Hadid.

35 la Lod şi la Ono, valea lucrătorilor.

Lod. Lida timpurilor NT, numit acum Ludd. Această cetate a ajuns importantă în timpul Macabeilor (1 Macabei 11,34 etc.). Mai târziu s-a numit Diospolis. Ono. Menţionat prima dată în 1 Cronici 8,12, împreună cu Lod, ca şi în Ezra 2,33. Acum e numit Kefr'Ana, la 8 km nord-vest de Lida. Valea Lucrătorilor. Această vale aparent în vecinătatea lui Ono şi a lui Lod, nu a fost încă

identificată.

36 Au fost unii leviţi care s-au unit cu Beniamin, măcar că făceau parte din cetele lui Iuda.

S-au unit. Versetul 36 ar trebui să spună: "grupe de leviţi din Iuda s-au unit cu Beniamin" (RSV). Se pare că anumite grupe de leviţi care, potrivit aranjamentelor anterioare, fuseseră stabiliţi în Iuda, au fost acum transferate în Beniamin. Recensământul sub Neemia se poate să fi dat la iveală faptul că un număr disproporţionat de mare de leviţi locuiau în Iuda.