1 „Veniți să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâșiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.

Veniţi. Versetele 1-3 sunt legate mai îndeaproape de cap. 5,15, decât de restul versetelor din cap. 6.

A sfâşiat. Iubirea lui Dumnezeu pentru noi face ca pedeapsa Lui să fie o lucrare ciudată (Isaia 28,21), una pe care El şovăie să o facă. Scopul esenţial al prezenţei mustrării din partea Lui este de a produce o reformă a vieţii (vezi Psalmi 119,75; Plângeri 3,31-33; Evrei 12,5-11).

El ne va vindeca. Domnul, nu asirianul Iareb (vezi comentariul la cap. 5,13), şi nici vreo altă fiinţă umană (vezi Deuteronom 32,39), este adevăratul Medic.


2 El ne va da iarăși viața în două zile; a treia zi ne va scula, și vom trăi înaintea Lui.

În două zile. Expresia în două zile, a treia zi pare să fie o formulă literară întrebuinţată pentru a denota un timp imprecis (comp. cu 2Regi 9,32; Amos 4,8). Osea prezisese că Domnul va vindeca (cap. 6,1). Acum adaugă că timpul vindecării va fi un timp nedefinit în viitor, deşi poate nu depărtat. Nu există vreo dovadă biblică specifică cum că acest pasaj este o prezicere mesianică a învierii lui Hristos, deşi credinţa aceasta a fost susţinută la scară aproape generală.

Vom trăi înaintea Lui. A trăi înaintea lui Dumnezeu înseamnă a fi în deplină armonie şi în comuniune de iubire cu El (vezi Numeri 6,25.26; Psalm 11,7; 17,15; 27,8.9; 51,11; 67,1; 119: 135).


3 Să cunoaștem, să căutăm să cunoaștem pe Domnul! Căci El Se ivește ca zorile dimineții și va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară care udă pământul!” –

Să cunoaştem pe Domnul. Vezi comentariul la cap. 4,6.

Se iveşte. Pasajul descrie în mod corespunzător lucrarea lui Mesia care va veni (vezi PK 688).

Ca zorile dimineţii. Într-un mod deosebit, Răscumpărătorul nostru, Domnul Isus Hristos, este zorile dimineţii, sau Soarele care răsare din înălţime (Luca 1,78). Aşa cum zorile dimineţii se arată în linişte şi gingaş pe pământ, împrăştiind umbrele nopţii şi trezind lumea la o nouă viaţă şi activitate, tot aşa, va răsări Soarele neprihănirii, iar vindecarea va fi sub aripile Lui (Maleahi 4,2). Hristos nu a venit într-o revărsare de slavă exterioară pentru ca să amăgească simţurile oamenilor; mai degrabă El le-a dat oamenilor exact acea măsură de lumină necesară pentru mântuirea sufletului lor.

O ploaie ca ploaia de primăvară. Sau ca ploaia târzie şi timpurie. Ploaia timpurie este ploaia îmbelşugată care cădea după semănarea seminţei toamna (începutul anului iudaic civil şi agricol). Se întindea din ultima parte a lui octombrie, până în prima parte a lui decembrie (vezi comentariul la Deuteronom 11,14; Ioel 2,23). Ploaia târzie este ploaia de primăvară care venea în martie şi aprilie, precedând şi promovând secerişul (vezi Vol. II, p. 109, 110). Printr-un astfel de limbaj figurat expresiv Osea şi-a asigurat poporul de îmbelşugatele binecuvântări ale lui Dumnezeu care urmau să revigoreze şi să hrănească viaţa lor spirituală.


4 „Ce să-ți fac, Efraime? Ce să-ți fac, Iudo? Evlavia voastră este ca norul de dimineață și ca roua care trece curând.

Ce să-ţi fac? Dumnezeu, după ce a încercat în diferite feluri să-i convingă pe Israel şi Iuda să se pocăiască, vede că strădaniile Sale sunt fără succes şi întreabă cu mâhnire ce ar mai putea face înainte de a trimite pedeapsa (vezi comentariul la Isaia 5,4).

Roua. Interogatoriul divin era inspirat de evlavia de scurtă durată a poporului. Istoria naţiunii alese a lui Dumnezeu ilustrează din belşug evlavia ei fugară, inconsecventă. Noi toţi avem nevoie să învăţăm aceeaşi lecţie, deoarece bunătatea are doar o mică valoare reală dacă nu devine ceva permanent în viaţă, o trăsătură de caracter.


5 De aceea îi voi biciui prin proroci, îi voi ucide prin cuvintele gurii Mele, și judecățile Mele vor străluci ca lumina!

Biciui. Sau I-am cioplit [KJV]. Ebraica se referă la cioplirea de pietre pentru construcţii, un simbol potrivit pentru şlefuirea sufletului omenesc de către Sculptorul ceresc după asemănarea lui Dumnezeu (Iacov 3,9).

Judecăţile Mele. Sau Judecăţile Tale [KJV]. Versiunea LXX şi siriacă zic Judecata Mea. Indiferent care exprimare este adoptată, expresia constituie în mod clar o aluzie la mustrările divine.


6 Căci bunătate voiesc, nu jertfe, și cunoștință de Dumnezeu, mai mult decât arderi de tot!

Nu jertfe. Vezi comentariul la cap. 5,6

Cunoştinţă. Îndurarea este religia practică, cunoştinţa este călăuza bunei purtări. Lipsită de aceste două elemente fundamentale, religia tinde să fie doar o formă goală, şi ajunge în dizgraţia divină (vezi 1Samuel 15,22; Proverbe 21,3; Isaia 1,11-17; 2Timotei 3,1-5).


7 Dar ei au călcat legământul, ca oricare om de rând; și nu Mi-au fost credincioși atunci.

Au călcat legământul ca oricare om. Sau au călcat legea ca Adam. În iubirea Lui supremă pentru copii Săi, Dumnezeu îl aşezase pe Adam în grădina Edenului pentru a fi reprezentanţii Lui pe pământ şi ca să-l stăpânească (Geneza 1,26), dar cel dintâi părinte al nostru a călcat porunca lui Dumnezeu de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului (Geneza 3,6.22-24; Isaia 59,1.2). Ca şi lui Adam, lui Israel şi lui Iuda le-a fost dat de către Dumnezeu un loc de locuit; ca şi Adam, ei au rupt legământul lui Dumnezeu cu ei prin călcarea legii; şi, ca şi Adam, ei vor fi izgoniţi din Ţara Făgăduinţei.

Întrucât au călcat legământul şi au fost necredincioşi, Israel nu mai era poporul lui Dumnezeu – un fapt implicat de numele Lo-Ami (vezi comentariul la cap. 1,9; 2,23). Necredincioşia lui Israel este ilustrată într-o mulţime de feluri (vezi cap. 6,4; 7,8.11.16),


8 Galaadul este o cetate de nelegiuiți, plină de urme de sânge!

Galaadul este o cetate. O cetate neidentificată în Galaad, ţinutul de la răsărit de Iordan, dintre râurile Iarmuc şi Iaboc (vezi comentariul la Geneza 31,47). Galaadiţii sunt descrişi aici ca având o fire de ucigaşi (vezi 2Regi 15,25) şi, prin urmare, nu este surprinzător să aflăm că ei au fost între cei dintâi din regatul de nord care au fost duşi în captivitate de Asiria (2Regi 15,29).


9 Ceata preoților este ca o ceată de tâlhari care stă la pândă, săvârșind omoruri pe drumul Sihemului; da, se dedau la mișelii.

Ceată de tâlhari. O descriere a stării îngrozitor de nelegiuită a preoţilor înălţimilor (vezi comentariul la cap. 4,13).


10 În casa lui Israel am văzut lucruri grozave: acolo Efraim curvește, Israel se spurcă.
11 Și ție, Iudo, îți este pregătit un seceriș, când voi aduce înapoi pe robii de război ai poporului Meu!

Un seceriş. Acesta poate fi luat într-un sens pozitiv, ca o recompensă, sau într-un sens negativ, ca o pedeapsă. Mulţi învăţaţi preferă interpretarea din urmă, întrucât Iuda, ca şi Israel, a apostaziat, ceea ce în mod sigur urma să ducă la un seceriş de întristare în captivitate (vezi 2Cronici 36,1-2).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–3PK 283

3 AA 308, 564, 579; COL 67; CS 138; CT 212, 230; DA 261; Ed 106; FE 375; GC 611; MH 32; ML 60, 109; MYP 15; PK 688; RC 55, 62, 69; TM 241; 6T 199,

416, 421; 8T 247, 318

4 PK 285

5 Ev 573, 635; EW 71; TM 464; 2T 422

5–7PK 281