Fiii lui Iuda. Dintre cele cinci nume date aici, numai Pereţ a fost un fiu al lui Iuda (cap. 2,4). Ceilalţi au fost în mod clar căpetenii din diferite neamuri. Dacă lucrurile stau aşa, termenul "fii" este utilizat în înţelesul acesta mai larg.
Reaia. Versetele 2-4 redau ramurile şi aşezările lui Hur, întâiul născut al Efratei, soţia lui Caleb (cap. 2,19.50).
Aşur. În v. 5-7 este dată o altă linie de descendenţă din Heţron prin Aşur (cap. 2,24).
Coţ. Nu se ştie nimic în plus despre Coţ.
Iaebeţ. Iaebeţ a fost numele unei cetăţi din Iuda în care au trăit anumite familii de scribi (cărturari) din neamul lui Salma, fiul lui Hur (cap. 2,50.54.55). Mai cu vază decât fraţii săi. Vezi o expresie asemănătoare la Genesa 34,19.
Dumnezeu i-a dat. Nu se ştie nimic cu privire la împrejurările în care Dumnezeu a împlinit cererea călduroasă a lui Iaebeţ. Punctul important este că Dumnezeu a ascultat rugăciunea credinţei şi a revărsat o binecuvântare specială asupra servului Său credincios.
Bărbaţii de la Reca. Reca nu este cunoscută sub un alt nume, dar manuscrisul Vatican şi recenzia Lucian la LXX traduc "Recab". În acest caz, bărbaţii lui Reca ar fi recabiţii. În cap. 2,55 cărturarii (scribii) din Iaebeţ erau de-ai "casei lui Recab". Recabiţii aceştia erau descendenţi ai lui Hur prin Salma (cap. 2,50-55), iar Hur era un fiu al lui Caleb (cap. 2,19). Astfel, Chelub din v. 11 este posibil un omonim al lui Caleb, "Chelubai" din cap. 2,9, fiul lui Heţron.
Fiii lui Chenaz: Otniel. În v. 13-15 sunt enumeraţi membrii acestui neam. Chenaz e pomenit în Iosua 15,17 şi Judecători 1,13; 3 ,9.11, unde Otniel este dat ca fiu al lui Chenaz, fratele lui Caleb. Printre căpeteniile Edomului este amintit un alt Chenaz (1 Cronici 1,53).
Caleb. Acesta pare să fie cel puţin al treilea Caleb pomenit până aici în genealogia aceasta (vezi cap. 2,18.50).
Eştemoa. Acesta se referă probabil la întemeietorul cetăţii muntoase Eştemo din Iudea (Iosua 15,50), acum Şemu', la 14,5 km sud de Hebron.
Soco. Aici se face referire probabil la cetatea din zona muntoasă a Iudeii Soco (Iosua 15,48), aproape de Eştemoa, care este la 14,5 km sud de Hebron. Soco se numeşte acum ca Khirbet Shuweikeh.
Zanoah. Încă una din cetăţile din zona muntoasă a Iudeii (Iosua 15,56), probabil Zânuta, la sud de Soco.
Chehila. O cetate în Cheila (Iosua 15,44 ) care a fost ocupată de David din mâna filistenilor (1 Samuel 23). Acum este Khirbet Qîla, la 12,6 km nord-vest de Hebron.
Eştemoa. Versetul 17 afirmă că Işbah a fost tatăl lui Eştemoa. Posibil că acest Eştemoa maacatitul nu este acelaşi cu cel dinainte.
Macaatitul. Macaatiţii erau poporul unui mic regat din nordul Palestina (Deuteronom 3,14; Iosua 12,5; 13,10).
Fiii lui Şela. Versetele 21-23 cuprind un raport scurt despre familiile lui Şela.
Mareşa. O cetate însemnată în Iuda (Iosua 15,44), acum Tell Sandahannah, la 21 km nordvest de Hebron.
Se lucrează pânză. Asemenea ocupaţii din vremurile străvechi erau de obicei limitate la bresle ereditare.
Cozeba. Acesta era cetatea Czib (Genesa 38,5). Numele supravieţuieşte în Khirbet Kuwiezibeh, la nord-est de Hebron. Era mai probabil în apropiere de Khirbet ed-Dilb.
Au stăpânit asupra Moabului. Expresia aceasta s-ar putea să se refere la supunerea Moabului de către două căpetenii din Iuda. Unii sunt de părere că s-ar putea referi la căsătorii mixte cu moabiţii, întrucât verbul tradus aici prin "au stăpânit", ba'al, înseamnă şi "a se căsători" (vezi Genesa 20,3; Deuteronom 21,13, etc). Cu privire la folosirea verbului în sensul de a stăpâni, vezi Isaia 26,13.
Livezi şi lunci [Plante şi garduri, KJV; Netaim şi Ghedara, trad. G. Galaction]. Cuvintele acestea ar trebui probabil lăsate netraduse şi redate Netaim şi Ghedara. Cel din urmă e menţionat ca nume al unei cetăţi, în Iosua 15,36.
Lângă împărat. De aici se înţelege probabil că olăriile de la Netaim şi Ghedara erau sub controlul regelui.
Fiii lui Simeon. Compară cu alte liste ale fiilor lui Simeon (Genesa 46,10; Exod 6,15; Numeri 26,12.13). Genealogiile lui Simeon urmează pe acelea ale lui Iuda, evident datorită strânsei legături dintre cele două seminţii (vezi Judecători 1,3). Simeon şi-a primit moştenirea în cuprinsul hotarelor lui Iuda (Iosua 19,1.9).
N-au avut mulţi fii. Adică celelalte neamuri simeonite (Numeri 26,12-14). În cursul pribegiei de 40 de ani, seminţia aceasta a pierdut 60% din populaţie (Numeri 1,23; 26,14). Ca urmare, număra mai puţin de jumătate din media tuturor celorlalte seminţii.
Ei locuiau. Versetele 28-33 enumeră localităţile unde locuiau simeoniţii. Lista aceasta este paralelă cu aceea din Iosua 19,2-8. Multe dintre cetăţile considerate aici ca fiind ale lui Simeon sunt socotite ca fiind ale lui Iuda în Iosua 15,26-32.42.
Beer-Şeba. În enumerarea din Iosua, Şeba apare după Beer-Şeba, evident un alt nume dat localităţii Beer-Şeba (vezi la Iosua 19,2).
Şaaraim. Sau Şaruhen (Iosua 19,6) şi Şilhim (Iosua 15,32). Şaruhen este amintit de Tutmos III ca fiind cucerită de el.
Cinci cetăţi. Nu e clar de ce a fost necesar ca aceste cinci cetăţi să fie scrise separat de cele 13 de dinainte. Separarea este făcută şi în Iosua 19,7, unde totuşi sunt date numai 4 sate. Poate că aceste localităţi au rămas în posesia lui Simeon, după ce celelalte au fost pierdute.
Baal. Sau Baalat-Beer (Iosua 19,8). Cetatea aceasta era cunoscută şi sub numele de Rama sau Ramot din sud (vezi 1 Samuel 30,27).
Meşoab. Versetele 34-43 urmăresc emigraţia şi cuceririle simeoniţilor. Versetele 34-37 redau numele celor 13 căpetenii ale lui Simeon care au condus expediţia întreprinsă de seminţia lor în zilele lui Ezechia. Numărul căpeteniilor este acelaşi cu cel al celor 13 cetăţi (v. 27-31).
Au crescut mult. Datorită înmulţirii numărului lor şi probabil a presiunii din partea vecinilor lor care se înmulţiseră de asemenea, căpeteniile simeonite au plecat să caute noi aşezări.
Ghedor. Cetatea aceasta trebuie să fi fost undeva în partea extremă de miazăzi a lui Iuda, dar amplasarea lui exactă nu e cunoscută. LXX spune Gherar, locul unde a tăbărât Isaac (Genesa 26,17). Este posibil să fie cetatea Gheder din Iosua 12,13.
Păşuni grase. Când Isaac s-a mutat la Gherar a găsit un ţinut care putea să întreţină averile lui în turme şi cirezi (Genesa 26,14.17-20). Din Ham. Evident, canaaniţii de la origini (vezi cap. 1,8).
Pe vremea lui Ezechia. Compară cu 2 Regi 18,8, unde Ezechia "a bătut pe Filisteni până la Gaza". Se consideră că Gherar era la aproximativ 12,6 km de Gaza.
Muntele Seir. În teritoriul lui Edom spre sud şi est. Numele Munte Seir este de obicei folosit pentru a desemna ţara Edomului.
Amaleciţi. Aceştia erau fără îndoială amaleciţi care se refugiaseră în Edom de frica războaielor de exterminare ale lui Saul (1 Samuel 14,48; 15,8 ; cf. 2 Sa 8,12). Amalec era parţial din strămoşi edomiţi (1 Cronici 1,35.36).