1 Împăratul David a zis întregii adunări: „Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr și plăpând, și lucrarea este însemnată, căci Casa aceasta nu este pentru un om, ci este pentru Domnul Dumnezeu.

Împăratul David a zis. David relatează din nou pregătirile pe care le-a făcut pentru construirea templului şi apelează la cei cu avere şi cu răspundere din Israel să aducă daruri (v. 1-9). Compară cu experienţa lui Moise, care, ca răspuns la instrucţiunile Domnului, a făcut apel la popor să aducă daruri pentru ca să poată fi construit sanctuarul (Exod 25,1-8; 35,4-9), şi a primit un răspuns generos (Exod 35,20-29).

Tânăr şi plăpând. Compară cu 1 Cronici 22,5; 1 Regi 3,7; Proverbe 4,3.

Casa. [Palatul, KJV]. Birah, un cuvânt acadian de împrumut, care de obicei înseamnă palat sau fortăreaţă (Neemia 1,1; 7,2; Estera 1,2.5; 2,3.5.8; 3,15; Daniel 8,2). Aici şi în v. 19 este folosit pentru templu.


2 Mi-am întrebuințat toate puterile să pregătesc pentru Casa Dumnezeului meu aur pentru ceea ce trebuie să fie de aur, argint pentru ceea ce trebuie să fie de argint, aramă pentru ceea ce trebuie să fie de aramă, fier pentru ceea ce trebuie să fie de fier și lemn pentru ceea ce trebuie să fie de lemn, pietre de onix și pietre scumpe de legat, pietre strălucitoare și de felurite culori, tot felul de pietre scumpe și marmură albă multă.

Toate puterile. Punându-şi tot sufletul în efortul acesta, David a izbutit să adune mari cantităţi de materiale (cap. 22,14). Iubirea din toată inima naşte slujire din toată inima.


3 Mai mult, în dragostea mea pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului meu aurul și argintul pe care-l am, afară de tot ce am pregătit pentru casa Sfântului Locaș:

În dragostea mea. [Pentru că am pus toată afecţiunea mea, KJV]. Datorită iubirii şi consacrării faţă de Dumnezeu, David a fost dispus să dea cu mână largă din propria sa vistierie pentru ca templul să poată fi zidit. El a dat exemplu de dărnicie şi acum putea face apel la dărnicie.


4 trei mii de talanți de aur, de aur de Ofir, și șapte mii de talanți de argint curățat, pentru îmbrăcarea pereților clădirilor,

Trei mii de talanţi. Dacă acesta era un talant obişnuit, socotit la 34 kg (vezi vol. I p. 164), cantitatea de aur colectată de David ar fi de 113 tone. Totuşi, nu putem fi siguri cu privire la valoarea exactă a vechilor standarde de greutate. Vezi detalii la p. 122, 123.

Şapte mii de talanţi. Plecând de la talantul de 34 kg (vezi vol. I p. 164), cantitatea de argint cu care s-a contribuit a fost de aproximativ 263 tone. Vezi mai sus la "trei mii de talanţi".


5 aurul pentru ceea ce trebuie să fie de aur, și argintul pentru ceea ce trebuie să fie de argint și pentru toate lucrările pe care le vor face lucrătorii. Cine vrea să-și mai aducă de bunăvoie astăzi darurile înaintea Domnului?”

Să-şi mai aducă de bună voie. [Să-şi consacre serviciul, KJV]. David s-a dedicat de bunăvoie Domnului şi acum putea să invite şi pe poporul său să facă la fel. El punea semnul egal între planul de construire a templului şi slujirea lui Dumnezeu. Prin credincioşia lor în aceasta privinţă poporul urma să arate cât erau de credincioşi lui Dumnezeu. Slujirea plăcută lui Dumnezeu este slujirea de bunăvoie, bucuroasă şi neîntârziată.


6 Căpeteniile caselor părintești, căpeteniile semințiilor lui Israel, căpeteniile peste mii și peste sute și îngrijitorii averii împăratului au adus daruri de bunăvoie.
7 Au dat pentru slujba Casei lui Dumnezeu: cinci mii de talanți de aur, zece mii de darici, zece mii de talanți de argint, optsprezece mii de talanți de aramă și o sută de mii de talanți de fier.

Fier. Plecând de la talantul de 34 kg (vol. I, p. 164), cantitatea de fier strânsă totalizează aproximativ 3770 tone (vezi la v. 4 cu privire la vechile standarde de greutate). Vezi mai mult la p. 122, 123. Fierul era mult mai valoros decât este în prezent.


8 Cei ce aveau pietre scumpe le-au dat pentru vistieria Casei Domnului în mâinile lui Iehiel, gherșonitul.
9 Poporul s-a bucurat de darurile lor de bunăvoie, căci le dădeau cu dragă inimă Domnului; și împăratul David, de asemenea, s-a bucurat mult.

Poporul s-a bucurat. O dăruire de bunăvoie pentru Dumnezeu aduce bucurie în inimă. Creştinii care dăruiesc sunt creştini fericiţi. Lipsa de bucurie în viaţă este adesea datorată lipsei de dărnicie din suflet.

Şi împăratul David de asemenea s-a bucurat. David a găsit bucuria dăruirii şi s-a bucurat de bucuria pe care a primit-o poporul său din dăruire. Un creştin darnic ar trebui să fie un creştin bucuros.


10 David a binecuvântat pe Domnul în fața întregii adunări. El a zis: „Binecuvântat să fii Tu, din veac în veac, Doamne Dumnezeul părintelui nostru Israel!
11 A Ta este, Doamne, mărirea, puterea și măreția, veșnicia și slava, căci tot ce este în cer și pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalți ca un stăpân mai presus de orice!

A Ta este, Doamne. Prin relaţia personală cu Dumnezeu, David a întrezărit ceva din nemărginita măreţie şi slavă a Cerului şi din totala nevrednicie şi nimicnicie a omului. Cuprins de o adevărată smerenie, el a acordat toată lauda şi cinstea lui Dumnezeu. Compară cu expresia din rugăciunea Domnului: "Căci a Ta este Împărăţia, şi puterea şi slava în veci. Amin!" (Matei 6,13).


12 De la Tine vine bogăția și slava, Tu stăpânești peste tot, în mâna Ta este tăria și puterea, și mâna Ta poate să mărească și să întărească toate lucrurile.
13 Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm și preamărim Numele Tău cel slăvit.

Te lăudăm. [Îţi mulţumim, KJV]. Închinarea, în semnificaţia ei cea mai înaltă, cuprinde o recunoaştere a măreţiei şi bunătăţii lui Dumnezeu şi răspunsul inimii printr-o recunoştinţă plină de bucurie.


14 Căci ce sunt eu și ce este poporul meu, ca să putem să-Ți aducem daruri de bunăvoie? Totul vine de la Tine și din mâna Ta primim ce-Ți aducem.

Ce simt eu? David recunoştea propria sa nevrednicia şi totala incapacitate a sa şi a poporului său de a da lui Dumnezeu, dacă nu ar fi pus Dumnezeu Însuşi în inima lor spiritul dăruirii şi în mâinile lor ceea ce să dăruiască.

Din mâna Ta. [Dintr-al Tău, KJV]. David recunoştea sincer că pământul şi toate câte sunt în el sunt ale Domnului şi că prin darurile aduse în ziua aceea el şi poporul său nu făceau altceva decât să întoarcă lui Dumnezeu puţin din ceea ce le dăduse El.


15 Înaintea Ta noi suntem niște străini și locuitori, ca toți părinții noștri. Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra și fără nicio nădejde.
16 Doamne Dumnezeul nostru, din mâna Ta vin toate aceste bogății pe care le-am pregătit ca să-Ți zidim o Casă Ție, Numelui Tău celui sfânt, și ale Tale sunt toate.

Toate aceste bogăţii. Adică tot acest belşug de materiale şi de bogăţie.

Din mâna Ta. Tot acest belşug de lucruri de valoare pe care Israel l-a dat pentru Templu venise din mâna lui Dumnezeu şi îi aparţinea Lui de drept. Tot ceea ce are omul vine din mâna darnică şi bogată a lui Dumnezeu (Psalmi 104,28).


17 Știu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima și că iubești curăția de inimă; de aceea Ți-am adus toate aceste daruri de bunăvoie în curăția inimii mele și am văzut acum cu bucurie pe poporul Tău care se află aici, aducându-Ți de bunăvoie darurile lui.

Cercetezi inima. Compară cu Psalmi 7, 9; 11,4; 26,2; 139,1; Ieremia 11,20; Apocalipsa 2,23.

Curăţenia de inimă. [în dreptate, KJV]. Ceea ce-L interesează pe Dumnezeu sunt dreptatea şi mila şi nu formalismul religios şi conformarea exterioară faţă de lege. Integritatea din interior are ca rezultat blândeţea, dreptatea şi bunătatea în exterior. Dumnezeu cere o religie a inimii, care are ca rezultat roadele unei vieţuiri drepte, neprihănite (vezi Mica 6,8).

Ţi-am adus toate aceste daruri de bunăvoie. Nu era nici un semn de făţărnicie în rugăciunea aceasta. Ea pornea dintr-o inimă sinceră. Ceea ce făcuse David, făcuse de bunăvoie şi bucuros, găsind într-o astfel de dăruire cea mai vie bucurie a lui.


18 Doamne Dumnezeul părinților noștri Avraam, Isaac și Israel! Ține întotdeauna în inima poporului Tău aceste porniri și aceste gânduri și întărește-i inima în Tine.

Ţine totdeauna. Adică păstrează totdeauna în inima poporului lui Dumnezeu gândul şi spiritul manifestate astăzi.

Întăreşte-i inima. Sau "îndreaptă-i inima". Lucrarea Duhului lui Dumnezeu asupra inimii oamenilor şi aşezarea iubirii lui Dumnezeu în sufletele oamenilor îi fac să-şi îndrepte gândurile către Cer.


19 Dă fiului meu Solomon o inimă bună, ca să păzească poruncile Tale, învățăturile Tale și legile Tale, ca să împlinească toate aceste lucruri și să zidească el Casa pentru care am făcut pregătiri.”
20 David a zis întregii adunări: „Binecuvântați pe Domnul Dumnezeul vostru.” Și toată adunarea a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul părinților lor. Ei s-au plecat și s-au închinat înaintea Domnului și înaintea împăratului.

S-au închinat. Cuvântul tradus aici prin "închinat" înseamnă în principiu "a se pleca până la pământ", "a se prosterne". Prin laude pline de recunoştinţă, poporul şi-a înălţat inima închinându-se lui Dumnezeu. De asemenea printr-o recunoaştere voioasă a ceea ce datorau exemplului şi îndemnului lui David, ei au prezentat omagii regelui lor.


21 A doua zi după aceasta, au adus ca jertfă și ardere de tot Domnului o mie de viței, o mie de berbeci și o mie de miei, împreună cu jertfele de băutură obișnuite, și alte jertfe în mare număr pentru tot Israelul.
22 Au mâncat și au băut în ziua aceea înaintea Domnului cu mare bucurie, au făcut a doua oară împărat pe Solomon, fiul lui David, l-au uns înaintea Domnului ca domn și au uns pe Țadoc ca preot.

A doua oară. Cu privire la prima dată când a fost făcut Solomon rege, vezi la 1 Cronici 23,1; 1 Regi 1,32-40.


23 Solomon a șezut pe scaunul de domnie al Domnului ca împărat în locul tatălui său, David. El a propășit, și tot Israelul l-a ascultat.

În locul tatălui său David. Cu toate că David era încă în viaţă, la data aceasta, toată

conducerea efectivă a treburilor statului a fost încredinţată lui Solomon.


24 Toate căpeteniile și vitejii, și chiar toți fiii împăratului David, s-au supus împăratului Solomon.

S-au supus. Adică au făgăduit să asculte de Solomon. Lucrul acesta era deosebit de important având în vedere conspiraţia lui Adonia (1 Regi 1,5-53).


25 Domnul a înălțat tot mai mult pe Solomon, sub ochii întregului Israel, și i-a făcut domnia mai strălucită decât a fost a oricărui împărat al lui Israel înaintea lui.
26 David, fiul lui Isai, a domnit peste tot Israelul.
27 Vremea cât a domnit peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a domnit șapte ani, și la Ierusalim a domnit treizeci și trei de ani.

Patruzeci de ani. Potrivit cronologiei folosite probabil în acest comentariu (vezi vol. II, p. 134, 162, 77), David a domnit aproximativ între anii 1011 şi 971 î.Hr. Şapte ani. Compară cu 2 Samuel 5,5 (vezi vol. II, p. 133).


28 A murit la o bătrânețe fericită, sătul de zile, de bogăție și de slavă. Și în locul lui a domnit fiul său Solomon.
29 Faptele împăratului David, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în cartea lui Samuel, văzătorul, și în cartea prorocului Natan, și în cartea prorocului Gad,

Cartea lui Samuel. Versetul 29 îndreaptă atenţia asupra existenţei unui număr de cărţi importante care raportau istoria timpurie a lui Israel.


30 împreună cu toată domnia și toate isprăvile lui, precum și ce s-a petrecut pe vremea lui, fie în Israel, fie în toate împărățiile celorlalte țări.

Ce s-a petrecut. Adică vremurile bune şi rele prin care a trecut, diferitele primejdii prin care au trecut el, poporul său şi popoarele din jur.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-20 PP 751-753

1 �

�

PK 37

1-9 �

PP 751

5 �

�

CS 127; PK 62; 8 T 45

10-17 �

5T 735

18-20 �

PP 752

11.12 �

MB 176

12 �

3T 549

14 �

COL 362; CS 18,46, 157, 198, 300; FE 82; MYP 313; PP 753; 4 T 78, 596; 5T 268, 271, 382, 737; 6T 480, 481.

15 �

Ed 165

16 �

4T 78