. Strângeţi rândurile. Ierusalimul este chemat să-şi mobilizeze oştile având în vedere primejdia care se apropie. El este numit ceata Sionului (sau fiica oştilor), probabil din cauza concentrării trupelor adunate acolo. LXX redă prima parte a versetului astfel: Acum, fiica lui Efraim va fi deplin împrejmuită.
Pe obraz. Una din cele mai mari insulte (vezi 1Regi 22,24; Iov 16,10; Matei 26,67.68). Profeţia este mesianică şi prevesteşte tratamentul pe care Mesia îl va suferi din partea duşmanilor Lui. În ebraică acest verset este ataşat capitolului 4.
. Betleeme. Pentru sens, vezi comentariul la Geneza 35,19. Un orăşel aflat cam la 8,5 km. sud de Ierusalim, modernul Beit Lahm. Orăşelul mai era numit şi Efrata (Geneza 35,19; comp. Rut 4,11) şi Betleemul lui Iuda, fără îndoială pentru a-l deosebi de Betleemul lui Zabulon (Iosua 19,15.16). Betleemul a fost locul de naştere al lui David (1Samuel 16,1.4; comp. Luca 2,11).
Cetăţile de căpetenie. Ebr. ’alaphim, care poate să descrie triburi, clanuri, dintr-un punct de vedere numeric. De aici unele traduceri care spun clanuri. Mic poate astfel să se refere fie la clanul reprezentat de locuitorii din Betleem, fie chiar la oraşul însuşi, care niciodată nu s-a bucurat de o prea mare importanţă.
Va ieşi. Iudeii au recunoscut această profeţie ca mesianică, iar ca răspuns la cererea lui Irod de a i se spune unde avea să se nască Mesia, ei au citat pasajul acesta din Mica (Matei 2,3-6; comp. Ioan 7,42).
Obârşie. Ebr. maşa’oth, pluralul de la maşa’ah, de la rădăcina yaşa, a ieşi. Nu este cu totul clar la ce se face referire prin termenul acesta. Întrucât Mesia este înfăţişat aici ca împărat, unii consideră că este vorba de o referire la un împărat care îşi face apariţia în funcţia împărătească. Alţii văd o referire la diferite arătări ale lui Hristos în Vechiul Testament, ca de pildă lui Avraam (Geneza 18) şi Iacov (Geneza 32,24-32).
În zilele veşniciei. Mica arată clar preexistenţa Unuia care trebuia să se nască în Betleem. Obârşia lui Hristos se întinde în veşnicie în trecut. La început era Cuvântul (vezi comentariul la Ioan 1,1-3). Din zilele veşniciei Domnul Hristos este una cu Tatăl (DA 19; comp. DA 530; Ev. 615).
În loc de maşa’oth (vezi mai sus la obârşie), RSV zice originea. Acesta este unicul loc în versiunea aceasta unde maşa’oth, sau forma lui masculină corespunzătoare maşa’, este tradus în felul acesta. Dacă origine este interpretat ca şi cum ar fi fost un timp când Hristos nu a existat, atunci această traducere este eronată (vezi Probleme de traducere a Bibliei, p. 188-190).
. Cea care are să nască. Unii comentatori găsesc în versetul acesta o referire la suferinţele şi necazurile pe care Israel le va îndura până la eliberarea din captivitate. Cu alte cuvinte, că Dumnezeu îi va lăsa până atunci. Alţii văd o referire la naşterea lui Mesia (vezi Isaia 7,14).
. Se va înfăţişa. Sau Va sta. Ca păstorul cel bun, Mesia, Hristos, se va înfăţişa şi va sta tare pentru îngrijirea şi apărarea oilor Sale. Va cârmui. Sau Va hrăni. LXX adaugă turma lui. Până la marginile pământului. Stăpânirea lui Mesia va fi universală (vezi Psalmi 2,7.8; 72,8; Luca 1,30-33).
. Pacea. Propoziţia spune literal, şi aceasta va fi pacea. Dacă El este înţeles corect şi dacă referirea este la Mesia, propoziţia aceasta poate fi comparată cu titlul Domn al păcii dată lui Mesia de către contemporanul lui Mica (Isaia 9,6). Isus nu numai că va cârmui în pace, dar chiar El este autorul şi izvorul păcii (vezi Ioan 14,27; 16,33; Efeseni 2,13.14).
Asirianul. Pe vremea profeţiei lui Mica, Asiria era duşmanul principal al lui Israel, o ameninţare sinistră pentru existenţa lui (2Regi 18; 19). Întrucât aici este vorba despre Era Mesianică, Asiria este fără îndoială un reprezentant al acelor naţiuni care s-ar fi împotrivit naţiunii prospere a Israelului restaurat (vezi comentariul la Mica 4,11; vezi p. 30).
Şapte păstori. Numerele şapte şi opt date aici, deşi semnifică un număr indefinit, arată că Israel va avea o conducere adecvată împotriva agresiunii străine.
. Pustii. Ebr. ra?ah, a păstori, a îngriji, într-un sens adaptat, a cârmui. Israel urma să-şi cârmuiască duşmanii cu sabia.
Nimrod. Aici folosit ca un sinonim pentru Asiria. Nimrod vine de la rădăcina marad a se răzvrăti. Cu privire la Nimrod, vezi comentariul la Geneza 10,8-10.
. Ca o rouă. Potrivit planului lui Dumnezeu cu vechiul Israel, victoria asupra opoziţiei inamice avea să fie urmată de un intens program de evanghelizare. Oamenii lui Israel urmau să lumineze întreaga lume cu cunoştinţa lui Dumnezeu (vezi p. 26-30; comp. DA 27). Imaginile cu roua şi ploaia erau extrem de adecvate într-o regiune unde cam din mai până în octombrie nu cădea deloc ploaie atât cât să fie de folos (vezi Vol. II, p. 110).
. Ca un leu. O ilustraţie a puterii biruitoare. Era planul lui Dumnezeu ca poporul Lui să fie cap şi nu coadă (Deuteronom 28,13).
. Vor fi nimiciţi. Biruinţa deplină era făgăduită (vezi Isaia 60,12). Acesta ar fi putut fi privilegiul lui Israel după exil. Totuşi, poporul a dat greş, iar Dumnezeu Îşi împlineşte acum planul de evanghelizare mondială prin biserica creştină (vezi p. 35, 36).
. Voi nimici. Versetele 10 şi 11 descriu nimicirea acelor mijloace de război în care Israel se încrezuse atunci când ar fi trebuit să se încreadă în Domnul. Sporirea numărului cailor era interzisă (Deuteronom 17,16; vezi comentariul la 1Regi 4,26).
. Cetăţile. Cetăţile întărite şi fortăreţele fiind surse de sprijin omeneşti, vor fi înlăturate.
. Descântecele. Sau, vrăjitoriile. Vrăjitoria sau necromanţia – consultarea morţilor – era obişnuită în vremurile de demult (vezi comentariul la Daniel 1,20; 2,2). Israeliţilor le era interzisă practicarea vrăjitoriei şi a ghicitului, a prezisului (Deuteronom 18,9-12).
. Idolii. Sau chipurile cioplite. Ebr. pesilim, de la pasal, a tăia, a ciopli. Ugariticul psl înseamnă cioplitor de piatră. Chipurile din vechime (numite şi ele tot pesel) erau tăiate din piatră, fasonate din lut, sculptate în lemn, sau turnate din metal topit. Încă din cele mai vechi timpuri Israel a dovedit o înclinaţie spre idolatrie. Porunca a doua a Decalogului interzicea producerea şi adorarea de pesel (Exod 20,4).
Stâlpii idoleşti. Ebr. maşşeboth, stâlpi (vezi comentariul la Deuteronom 16,22; 1Regi 14,23). Şi astăzi există o încredere înşelătoare în cele materiale şi vremelnice, în lucrarea mâinilor oamenilor, în loc de încredere şi credinţă în Dumnezeu care a dat toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele(1Timotei 6,17). În devoţiunea lor idolatră faţă de lucrurile făcute, oamenii L-au uitat pe Acela care este Făcătorul tuturor lucrurilor (vezi Deuteronom 8,17.20).
. Astarteele. Sau Dumbrăvile. Ebr. ’asherim (vezi comentariul la Deuteronom 16,21; 2Regi 17,10).
. Care. Propoziţia introdus astfel poate fi tradusă care n-au ascultat sau nu au luat seama. Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos? (1Petru 4,18).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1 AA 225
2 AA 224; DA 44, 470; GC 313; PK 697; PP 34
7 DA 27; MB 28; MH 404