1 Vai de cei ce cugetă nelegiuirea și făuresc rele în așternutul lor; când se crapă de ziuă o înfăptuiesc, dacă le stă în putere.

. Vai de cei răi. În v. 1 şi 2, Mica osândeşte nedreptatea faţă de săraci şi asuprirea lor.

În aşternutul lor. Adică, noaptea ei îşi fac planul pe care nădăjduiesc să-l îndeplinească în ziua următoare (vezi Iov 4,13; Psalmi 4,4; 36,4). Atât de dedicaţi erau aceşti făcători de rele împlinirii planului lor, încât imediat ce se crăpa de ziuă, ei îl şi îndeplineau.

În putere. Ei acţionau pe temeiul principiului nelegiuit că puterea face dreptate. Când oamenii se folosesc de puterea lor, aproape sigur că vor abuza de ea. Exprimarea din LXX, căci ei nu şi-au înălţat mâinile la Dumnezeu, se datorează probabil unei neînţelegeri a idiomului ebraic folosit aici. Cuvântul tradus aici putere este ’el, un cuvânt adesea tradus Dumnezeu. Totuşi, în această expresie idiomatică, pare în mod clar să aibă înţelesul de putere. Pentru alte situaţii în care apare acest idiom, vezi Geneza 31,29; Deuteronom 28,32; Neemia 5,5; Proverbe 3,27.


2 Dacă poftesc ogoare, pun mâna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om și casa lui, pe om și moștenirea lui.

. Poftesc ogoare. Atât de hrăpăreţi şi rapace erau ei în privinţa averilor pământeşti, încât planurile lor lacome erau îndeplinite prin violenţă (vezi 1Regi 21; Isaia 5,8; Osea 5,10; Amos 4,1). În antichitate, terenul vândut trebuia să se întoarcă la proprietarul său iniţial în anul jubiliar (Levitic 25,10.28). Proprietăţile imobiliare nu trebuiau să fie transferate de la o seminţie la alta (Numeri 36,7).


3 De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, Eu am de gând să aduc o nenorocire împotriva acestui leat de oameni, de care nu vă veți feri grumajii, și nu veți mai umbla cu capul atât de sus, căci vremurile vor fi rele.

Eu am de gând. Păcatul adusese o dispreţuire a legăturilor de familie. Dumnezeu va aduce judecata împotriva acestui leat de oameni (sau împotriva acestei familii a întregii naţiuni). Aşa cum ei plămădeau nelegiuirea şi Dumnezeu va plămădi o nenorocire.

Feri grumazul. Pedeapsa lor va fi ca un jug greu şi ucigător pe care ei nu vor fi în stare să-l lepede de la sine.

Nu veţi mai umbla cu capul atât de sus. Mândria asupritorilor va fi smerită.

Vor fi rele. Profetul vorbeşte despre judecata viitoare pe care Dumnezeu o va aduce asupra poporului Său.


4 În ziua aceea, veți ajunge de pomină, veți boci și veți zice: „S-a isprăvit! Suntem pustiiți cu desăvârșire! Partea de moștenire a poporului meu trece în mâna altuia! Vai! cum mi-o ia! Ogoarele noastre le împarte vrăjmașului…!”

. De pomină. Ebr. mashal, are aici, probabil, sensul de cântare batjocoritoare. În ziua aceea, timpul cel rău menţionat în versetul precedent, duşmanul va folosi cuvintele întrebuinţate de Israel pentru a-şi deplânge nenorocirea ca o batjocură împotriva lui (vezi Habacuc 2,6). Jucând în mod batjocoritor rolul iudeilor loviţi de nenorocire, duşmanii vor jeli faptul că Israel, cândva prosper, acum este pustiit cu desăvârşire, adus la ruină şi pustiire, iar moştenirea lor, partea de moştenire a poporului meu, acum trece în mâna altuia. Cu alte cuvinte, ţara Canaanului pe care Dumnezeu o făgăduise descendenţilor lui Avraam, (Geneza 13,14.15) va fi transferată duşmanilor lor. Nici o batjocură nu răneşte şi nu înţeapă mai rău decât repetarea în bătaie de joc de către altcineva a cuvintelor folosite de cineva pentru a se boci.

Se împarte vrăjmaşului. Ebr. shobeb, cineva care se întoarce înapoi, sau un apostat. Sensul din urmă face ca propoziţia să zică: el împarte ogoarele noastre unui apostat. Printr-o schimbare în textul ebraic se poate ajunge şi la traducerea: El împarte ogoarele noastre cuceritorilor noştri.


5 De aceea nu vei avea pe nimeni care să întindă frânghia de măsurat pentru sorțul tău, în adunarea Domnului.

. Să întindă. Nu este cu totul clar de către cine se rosteşte aceasta şi către cine. Propoziţia nu urmează structura poetică a v. 4, şi astfel nu este o continuare a batjocurii. Probabil ea este o adresă din partea lui Mica către un membru nepocăit al clasei superioare asupritoare şi tiranice menţionate în v. 1 şi 2 sau către grup ca un tot. Mica îl informează pe asupritor că pentru faptul că s-a purtat nedrept cu pământul vecinului său el nu va mai avea moştenire în Israel. Pentru frânghia de măsurat folosită la împărţirea pământului vezi şi Amos 7,17.


6 „Nu prorociți!”, zic ei. „Să nu se prorocească asemenea lucruri. Căci altminteri ocările nu mai încetează!”

. Nu proorociţi. Sensul acestui verset este obscur, şi s-au oferit multe interpretări. Versetul spune literal: Nu proorociţi, ei proorocesc, nu proorociţi cu privire la aceste lucruri. Ocările nu se vor mai întoarce… Cuvintele par să fie un protest din partea acelora mustraţi de Mica.


7 „Este Domnul atât de grabnic la mânie, casa lui Iacov? Acesta este felul Lui de a lucra?” – Da, cuvintele Mele sunt prielnice celui ce umblă cu neprihănire!

Este Domnul atât de grabnic la mânie? Sau Este Duhul Domnului.... Literal, scurtat. Folosit împreună cu spirit cuvântul înseamnă a fi (sau a deveni) nerăbdător. Aici, profetul îi mustră pe aceia care Îl acuză pe Domnul că este grabnic la mânie din cauză că purcede la ameninţarea poporului Său. Lucrurile nu stau aşa, deoarece Dumnezeu a fost întotdeauna îndelung răbdător în felul în care S-a purtat cu Israel. Totuşi, când oamenii păcătuiesc, ei trebuie să se aştepte să culeagă rezultatele purtării lor rele. (Exod 34,6.7).

Casa lui Iacov. Ebr. ’amur, de la rădăcina ’amar, a vorbi, de unde ceva spus, sau cineva numit. Întrucât în ebraică întâlnim prefixul interogativ, propoziţia poate fi tradusă: ar trebui să se spună aceasta, casa lui Iacov?

Felul Lui de a lucra. Sau Faptele Lui. Mustrările şi judecăţile acestea nu vin pentru că Dumnezeu vrea aşa (Psalmi 103,8-14; Ezechiel 18,25-32). El este un Dumnezeu al iubirii şi are o mare plăcere de îndurare. Pedeapsa este pentru El lucrarea Lui ciudată, lucrarea lui ciudată, deoarece este străină de natura Lui (Isaia 28,21; Ieremia 31,20; Plângeri 3,32.33; 1Ioan 4,7.8). Mica afirmă că pedepsele noastre sunt propriile noastre fapte, nu ale lui Dumnezeu (Ezechiel 33,11). Păcătosul este în accepţiunea aceasta propriul său călău (vezi GC 36, 37). După cum soarele nu poate fi tras la răspundere pentru umbra aruncată de un corp opac, nici Dumnezeu nu poate fi socotit responsabil pentru nelegiuirea păcătosului (vezi Iacov 1,13-15).

Sunt prielnice. Sau Fac bine. Cuvântul lui Dumnezeu este bun şi încărcat de binecuvântări pentru aceia care îl ascultă (Deuteronom 7,9-11; Psalmi 18,25.26; 25,10; 103,17.18; Romani 7,12; 11,22).


8 De multă vreme poporul Meu este socotit de Mine ca vrăjmaș; voi răpiți mantaua de pe hainele celor ce trec liniștiți și n-au gust de război.

. De multă vreme. Literal, ieri. Sensul propoziţiei astfel introduse este obscur. Printr-o modificare a vocalelor textului ebraic: Dar tu te ridici împotriva poporului meu ca un duşman.

Ca vrăjmaş. O acuzaţie împotriva celor fac parte din clasa superioară, care tratează poporul de rând ca vrăjmaş, prin furt şi jaf. Deşi erau un popor apostat şi păcătos, Dumnezeu, din iubirea Lui dăinuitoare, încă Îl numeşte pe Israel poporul Meu (vezi Isaia 49,14-16; Ioan 1,11).

Mantaua. Ebr. śalmah, mantaua exterioară folosită şi pentru acoperirea trupului în timpul somnului. Creditorului nu-i era îngăduit să reţină această śalmah a datornicului în timpul nopţii (vezi comentariul la Exod 22,26).

N-au gust de război. Cei din clasa superioară smulgeau aceste veşminte oamenilor de rând paşnici.


9 Voi izgoniți din casele lor iubite pe femeile poporului Meu, luați pentru totdeauna podoaba Mea de la copiii lor.

. Izgoniţi. Ebr. garash, care în forma de aici, transmite sensul de îndepărtare cu forţa. Aceeaşi formă a verbului apare în Geneza 3,24. Femeile. Probabil văduvele care ar fi trebuit ocrotite (vezi Isaia 10,2).

Podoaba Mea. Sau Slava Mea. Copiii vor fi despuiaţi de binecuvântările lor, probabil prin lipsuri şi ignoranţei, sau prin vinderea lor ca sclavi, iar astfel fiind lipsiţi de libertatea dată lor de Dumnezeu.


10 Sculați-vă și plecați, căci aici nu este odihnă pentru voi; căci, din pricina spurcăciunii, vor fi dureri, dureri puternice.

. Plecaţi. Asupritorii vor fi alungaţi din ţara lor, la fel cum ei îi alungaseră pe alţii.

Odihnă pentru voi. Sau odihna voastră. Adică, ţara Canaanului (Deuteronom 12,9; Psalmi 95,10-11).

Spurcăciunii. Sau E spurcată. Datorită nelegiuirilor lor (vezi Levitic 18,25.27).

Vor fi dureri. Sau Vă va nimici. Propoziţia aceasta este obscură în ebraică. Fie ţara este aceea care distruge aruncându-i afară pe locuitorii ei, fie necurăţia este aceea care-i nimiceşte pe cei care mânjesc cu ea.


11 Da, dacă ar veni un om cu vânt și minciuni și ar zice: „Îți voi proroci despre vin și despre băuturi tari!”, acela ar fi un proroc pentru poporul acesta!

. Dacă ar veni un om. Din cauza nelegiuirilor lor, păcătoşilor din poporul lui Dumnezeu nu le plăcea de aceia care le mustrau şi osândeau abaterile. Aceia care trăgeau cu coada ochiului spre cele rele, care luau o atitudine de indiferenţă uşuratică faţă de păcat şi profetizau minciuni plăcute, erau profeţii cei populari (vezi Ieremia 14,13-15; 23,25-27; Ezechiel 13,1-7).

Cu vânt. Ebr. ruach, care are şi sensul de vânt.

Voi prooroci. Nu există vreun lucru care să rătăcească sufletele încrezătoare mai mult decât îmbrăcarea învăţăturilor false în veşmântul Cuvântului lui Dumnezeu (Matei 7,15; comp. cap. 15,7-9).

Vin. Aceşti falşi văzători făgăduiau o prosperitate materială şi plăceri fireşti.


12 Te voi strânge în întregime, Iacove! Voi strânge rămășița lui Israel, îi voi aduna ca pe niște oi dintr-un staul, ca pe o turmă în pășunea ei, așa că va fi o mare zarvă de oameni.

. Te voi stinge. Mica îşi îndreaptă atenţia de la majoritatea poporului său, mergând pe calea cea rea, la minoritate, rămăşiţa, care va avea parte de promisiunea refacerii şi eliberării după robie. Astfel, Mica a tăgăduit acuzaţia repetată a profeţilor mincinoşi că el era un prevestitor incurabil de întunecime şi de prăpăd. El afirma cu un optimism profetic de cursă lungă că după exil va veni un timp de bucurie şi fericire pentru aceia care Îl slujesc pe Domnul.

În întregime. Adică, întreaga rămăşiţă. Cu toate că Dumnezeu ar fi vrut ca toţi cei din poporul mărturisit al Lui să fie mântuiţi (1 Timotei 2,3.4; comp. Tit 2,11; 2Petru 3,9), numai cei puţini, rămăşiţa, care în mod sincer se abat de la păcatele lor şi umblă pe calea dreptăţii vor fi mântuiţi (vezi Isaia 10,20-22; Ieremia 31,7.8; Ezechiel 34,11-16; Ţefania 3,12.13). Prin harul lui Dumnezeu, mulţi sunt chemaţi, însă din cauza nelegiuirii perverse a inimii omului, din nefericire, puţini sunt aleşi (Matei 22,14; comp. Matei 7,13.14).

Mare zarvă. Arătând că rămăşiţa va fi o mare gloată.


13 Cel ce va face spărtura se va sui înaintea lor; vor face spărtura, vor trece pe poartă și vor ieși pe ea; împăratul lor va merge înaintea lor, și Domnul va fi în fruntea lor.”

. Cel care va face spărtura. De la ebr. paras, a face o spărtură, a-şi croi drum. Paralelismul versetului îndreaptă atenţia la Iehova, aici înfăţişând doborând întreaga opoziţie înaintea poporului Lui.

Vor face spărtura. Mai bine, îşi vor croi drum. Captivii îl urmează pe conducătorul lor. Faptul că ei vor trece pe poartă arată plecarea lor din ţara exilului lor.

Împăratul lor. Exact acelaşi Domn care Şi-a scos poporul din robia egipteană, îi va elibera în viitorul apropiat pe cei răscumpăraţi din robia şi din captivitatea acestei lumi a păcatului. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

7 1T 261

10 COL 205; PK 319