1 Vai de mine! Căci parcă sunt la strângerea poamelor şi la strângerea bobiţelor după culesul strugurilor: nu mai este niciun strugure de mâncare, nici cea dintâi smochină dorită de sufletul meu!

. Vai de mine! Israelul, sau Sionul, pare să fie vorbitorul, sau probabil acea parte care se pocăieşte a lui Israel.

Poamelor. Sau Poamelor de vară. Aplicaţia imaginii poate fi sugerată de v. 2. Aşa cum după ce poamele sunt culese nici una nu mai este de găsit în câmp, tot aşa, după culegerea răului, nici un om drept nu mai este de găsit în Israel. Sau Sionul poate fi simbolizat ca un om care vine să caute poame după ce recolta a fost adunată, şi nu găseşte nici una.

2 S-a dus omul de bine din ţară şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său.

. S-a dus. Compară cu Ieremia 5,1.

3 Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mână-n mână.

. Mâinile. Sau Cu amândouă mâinile. Ebraica primei propoziţii este obscură, LXX spune: Ei îşi pregătesc mâinile spre rău. Plată. Sau O răsplată. Mita, un viciu vechi, este aici condamnată (vezi Isaia 1,23). Merg mână în mână. Ebraica acestei propoziţii este obscură. Verbul apare numai aici, iar sensul este, prin urmare, nesigur.

4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiş de spini. Ziua vestită de toţi prorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor.

. Mărăcine. Ebraic chedeq, tradus spini în Proverbe 15,19. Spinii sunt aspri, înţepători, rănindu-i pe toţi aceia care trec pe lângă ei.

5 Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care îţi stă în braţe!

. Nu crede. Versetele 5 şi 6 descriu situaţia morală ca fiind atât de gravă, încât nu se poate avea încredere într-un prieten, un vecin, în soţia care stă în braţele omului, sau în vreun membru apropiat al familiei.

6 Căci fiul batjocoreşte pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora, împotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sunt cei din casa lui! –

. Batjocoreşte. Isus a citat cuvintele acestui verset pentru a descrie situaţia morală din epoca creştină (Matei 10,21.35.36).

7 Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele; Dumnezeul meu mă va asculta.

. Însă. Vorbind în numele lui Israel, profetul exprimă credinţă în Dumnezeu în ciuda pedepsei şi priveşte înainte în viitor cu încredere în refacerea promisă.

8 Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este lumina mea!

. Nu te bucura. Atât de convins este Israel de mântuirea lui finală încât cântă o cântare de biruinţă asupra duşmanului pe care Dumnezeu îl foloseşte pentru ca să-Şi pedepsească poporul.

9 Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui – până ce El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, şi voi privi dreptatea Lui.

. Voi suferi. Acesta este felul de vorbire al omului cu adevărat pocăit. El îşi dă seama că unica lui nădejde este Dumnezeu. El nu cere nici o uşurare a pedepsei. El ştie că orice face Dumnezeu va fi spre binele lui.

10 Când va vedea vrăjmaşa mea lucrul acesta, va fi acoperită de ruşine, ea care-mi zicea: „Unde este Domnul Dumnezeul tău?” Ochii mei îşi vor vedea dorinţa împlinită faţă de ea. Atunci ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliţă.

. Unde este Domnul? Compară cu Isaia 37,10-13; Ioel 2,17.

Ca noroiul. Vezi Isaia 10,6; Zaharia 10,5.

11 În ziua când îţi vor zidi iarăşi zidurile, în ziua aceea ţi se vor lărgi hotarele.

. În ziua. Literal, o zi. O făgăduinţă a refacerii.

Hotarele. Ebr. choq, care deşi este adesea folosit pentru decret, poate să însemne şi hotar sau limită. Dacă asta se intenţionează aici, este o prezicere a lărgirii hotarelor lui Israel.

12 În ziua aceea, vor veni la tine, din Asiria până în Egipt, din Egipt până la Râu, de la o mare la alta, şi de la un munte la altul.

. Râul. Eufratul.

De la o mare la alta. Nu se ştie sigur despre ce mări este vorba. Expresia desemnează o întindere largă. Acelaşi lucru se poate spune şi despre expresia de la un munte la altul.

13 Dar mai întâi ţara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, în urma faptelor lor rele.

. Pustiită. Aici pare să fie indicat ţinutul păgânilor. Ca rezultat al judecăţilor lui Dumnezeu cu prilejul eliberării lui Israel, multe întinderi de pământ urmau să ajungă în mare măsură depopulate.

14 Paşte-Ţi poporul cu toiagul Tău, paşte turma moştenirii Tale care locuieşte singură în pădurea din mijlocul Carmelului; ca să pască pe Basan şi în Galaad, ca în zilele de altădată.

. Paşte-Ţi poporul. Profeţia lui Mica se sfârşeşte cu o rugăciune ca Dumnezeu să binevoiască să-Şi împlinească promisiunile faţă de poporul Său. Iehova este reprezentat ca Păstorul divin (vezi Psalmi 23,1), care cu toiagul Lui (vezi Psalmi 23,4), Îşi va conduce poporul, turma moştenirii Tale (vezi Psalmi 28,9; 95,7), la păşuni bune (vezi Ezechiel 34,11-15).

Locuieşte singură. Compară Numeri 23,9.

Carmelului. Numele înseamnă ţara grădină. Posibil o referire la un ţinut de păşune luxuriant în general şi nu la şirul de dealuri care alcătuiesc graniţa sud-vestică a câmpiei Isdraelonului.

Basan. O referise la Basan şi Galaad, poate din cauza păşunilor lor bogate şi poate şi din punctul de vedere că aceste teritorii de la răsărit de Iordan care fuseseră pierdute în favoarea Asiriei (vezi comentariul la 1Cronici 5,26) urmau să fie recâştigate.

15 „Îţi voi arăta lucruri minunate, zice Domnul, ca în ziua când ai ieşit din ţara Egiptului.”

. Ţara Egiptului. Dumnezeu promite să facă lucruri la fel de minunate ca acelea care au însoţit Exodul.

16 Neamurile vor vedea lucrul acesta şi se vor ruşina, cu toată puterea lor; vor pune mâna la gură şi îşi vor astupa urechile.

. Vor vedea. Vrăjmaşul se fălise mai înainte zicând: Unde este Domnul, Dumnezeul tău? (v. 10). Acum roata se va întoarce, iar păgânii vor recunoaşte puterea lui Iehova şi se vor ruşina de toată puterea cu care se făliseră.

17 Vor linge pulberea ca şarpele; vor ieşi tremurând ca târâtoarele pământului, afară din cetăţuile lor, vor veni pline de frică înaintea Domnului Dumnezeului nostru şi se vor teme de Tine.

. Vor linge ţărâna. O imagine care descrie cea mai deplină umilire (vezi comentariul la Psalmi 72,9; de asemenea Isaia 49,23). Cetăţuile lor. Întăriturile în care se refugiaseră nelegiuiţii de groaza Domnului.

18 Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? – El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea!

. Care Dumnezeu. Mica îşi încheie profeţia cu o notă de laudă pentru îndurarea şi credincioşia lui Dumnezeu. Compară expresii asemănătoare în Exod 15,11; Psalmi 71,19.

Ierţi nelegiuirea. Compară Exod 34,7; Isaia 55,7.

Treci cu vederea. Compară Psalmi 103,9.

19 El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.

. Va călca în picioare nelegiuirile noastre. Sau El va învinge nelegiuirile noastre. Nelegiuirile lui Israel pe care Mica avusese neplăcuta însărcinare de a le da în vileag urmau să fie iertate cu generozitate. Cu toate că lucrul acesta nu este menţionat în mod special, iertarea era doar pe baza unei depline pocăinţe şi reforme. Disciplina captivităţii era menită să producă o astfel de redeşteptare spirituală. Lucrul acesta nu s-a produs pe o scară naţională aşa încât măreţele făgăduinţe cu care Mica îşi încheie profeţiile n-au fost niciodată realizate prin naţiunea lui Israel. Natural că persoane individuale au experimentat harul mântuitor al lui Dumnezeu şi au obţinut iertarea promisă aici. Binecuvântările acestea pot fi cerute şi de creştin. Prin meritele harului lui Hristos, păcatele acestuia pot fi iertate pe deplin. Dacă rabdă până la sfârşit, păcatele lui nu vor mai fi menţionate niciodată împotriva lui. În caz că va apostazia şi va fi pierdut, toate păcatele lui îl vor confrunta în ziua judecăţii (vezi comentariul la Ezechiel 18,21-24).

20 Vei da cu credincioşie lui Iacov şi vei ţine cu îndurare faţă de Avraam ce ai jurat părinţilor noştri în zilele de odinioară.

. Vei da cu credincioşie. Vezi Geneza 17,1-9; 22,16-18; 28,13-15; comp. Evrei 6,13-18. Aceste făgăduinţe care ar fi trebuit să-şi găsească o împlinirea măreaţă în sămânţa literală a lui Israel, vor fi acum împlinite în biserica creştină, care este sămânţa spirituală a lui Avraam (Galateni 3,7.9.29; vezi p. 35, 36).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

2, 4 PK 324

7, 8 MH 182

7–9PK 334

8, 9 GC 346; MH 166; PK 377; PP 738

18 DA 241, 582; COL 186; MB 116; SC 10; 6T 149

18, 19 8T 278

19 DA 162, 806; MH 182